În 2012 Guvernul României uimește Uniunea Europeană luând o serie de decizii rapide, legale în formă, dar contestate în spirit, care urmăreau înlocuirea președintelui în funcție. Europa exercită presiuni diplomatice ajutând la neînlocuirea acestuia.
În 2013 Viktor Orban schimbă Constituția Ungariei. Este criticat aspru, dar nu marginalizat total.
Citiți și: Hungary: PM Viktor Orban criticized by EU for changing constitution
În 2015 Polonia limitează puterile Curții Constituționale, re-politizează administrația publică și pune mass-media de stat sub controlul guvernului. Este pregătită procedura de infringment.
Citiți și:
Polonia amenințată cu pierderea dreptului de vot în UE
Timothy Garton Ash: The pillars of Poland’s democracy are being destroyed
Cum fac unele state (Ungaria) să scape cu fața aproximativ curată în timp ce altele (România, Polonia) atrag reacția fermă a Europei? Este devreme să tragem concluzii, dar merită urmărite cel puțin două aspecte.
1. România și Polonia s-au mișcat rapid, țintind aproape chirurgical centrele de putere pe care aveau nevoie să le pună sub control. Ungaria, în schimb, s-a mișcat mai lent. Schimbarea constituțională citată mai sus este doar o parte dintr-o lungă serie de etape din construirea „democrației non liberale”. Explicația pare bizară dar, să ne amintim, a fost discutată destul de deschis în cazul României.
2. Fidesz, partidul lui Orban, este membru PPE (populari). Voturile Fidesz sunt utile în Parlamentul European, iar votul lui personal este util în Consiliu. Ca atare, popularii au avut ezitări în a-l abandona. Cel puțin Joseph Daul nu pare să îl fi abandonat niciodată.
USL a fost susținut la nivel european de ALDE, care contează destul de puțin în raporturile de putere. PSE (socialiștii europeni), în schimb, a avut o atitudine critică.
PiS (Lege și Justiție, partidul guvernamental din Polonia) face parte din Alianța Conservatorilor și Reformiștilor, împreună cu conservatorii lui Cameron din Marea Britanie și cu partidul lui Erdogan din Turcia. Cameron are suficiente probleme, chiar dacă ar dori să-l ajute. Turcia nici măcar nu este membră UE.
Așadar, nu că aș recomanda cuiva asta, dacă vrei să schimbi un regim în Europa de Est, este înțelept să te miști lent și să îți faci prieteni puternici.
Pentru mai multe detalii, incluzând pașii de politică internă recomand articolul Politico, How to build an illiberal democracy in the EU.
Comentează