Rusia și Iranul își dau mâna pentru un șir de noi acorduri de cooperare

Rusia și Iranul au semnat nouăsprezece noi acorduri de cooperare în diferite sectoare, dintre care cooperarea în domeniul gazelor naturale ar putea fi considerată vârful de lance. Noile acorduri continuă să se deruleze în paralel cu elemente-cheie ale atotcuprinzătorului "Acord de cooperare globală Iran-China pe 25 de ani", scrie oilprice.com.

Iranul și Rusia consideră că mini-complectele de GNL sunt mai puțin vulnerabile la atacurile americane sau israeliene.

Nouăsprezece noi acorduri de cooperare în domeniul gazelor petroliere, al infrastructurii și al finanțelor au fost semnate în ultimele zile între Iran și Rusia, a declarat săptămâna trecută pentru OilPrice.com o sursă de rang înalt care lucrează îndeaproape cu Ministerul iranian al Petrolului. Acestea se bazează pe temele cheie de cooperare consolidată stabilite în noul acord de cooperare globală pe 20 de ani dintre cele două țări, pe care liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, și-a dat aprobarea oficială la 18 ianuarie. Acel acord și noile acorduri care se adaugă la acesta continuă, în multe privințe, să funcționeze în paralel cu elementele-cheie ale "Acordului global de cooperare cuprinzător pe 25 de ani Iran-China".

Creșterea cooperării și a controlului lor în sectorul global al gazelor

Un domeniu, în special în centrul atenției, este creșterea cooperării și a controlului lor în sectorul global al gazelor. Având în vedere că cele două țări ocupă pozițiile numărul unu și, respectiv, numărul doi în clasamentul celor mai mari rezerve de gaze din lume - Rusia cu aproximativ 37 de trilioane de metri cubi (tcm) și Iranul cu aproximativ 32 de tcm - ele se află într-o poziție ideală pentru a face acest lucru. În iulie 2022, Rusia a pus bazele acestei cooperări consolidate în domeniul gazelor cu Iranul printr-un memorandum de înțelegere (MoU) în valoare de 40 de miliarde de dolari SUA, semnat între gigantul său emblematic în domeniul gazelor, Gazprom, și Compania Națională Iraniană de Petrol (NIOC).

Acest lucru a fost considerat de Kremlin ca fiind un pas important pentru a permite Rusiei și Iranului să pună în aplicare planul lor de lungă durată de a fi participanții principali într-un cartel global pentru furnizorii de gaze, în același stil ca Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) pentru furnizorii de petrol. Având la bază actualul Forum al țărilor exportatoare din Golf (Gulf Exporting Countries Forum - GECF), acest "OPEC al gazelor" ar permite coordonarea unei proporții extraordinare din rezervele mondiale de gaze și controlul asupra prețurilor la gaze în anii următori. Împreună, Rusia, Iranul și Qatarul reprezintă puțin sub 60% din rezervele mondiale de gaz și au fost cele trei țări care au contribuit la înființarea GECF, ai cărui 11 membri controlează peste 71% din rezervele mondiale de gaz, 44% din producția comercializată, 53% din gazoductele sale și 57% din exporturile de GNL.

Declarația sa de misiune pe termen lung, convenită la Moscova, este de a: "Consolidarea rolului GECF pe scena energetică mondială pentru a sprijini drepturile suverane ale țărilor membre asupra resurselor lor de gaze naturale, pentru a maximiza valoarea acestora în beneficiul popoarelor lor și pentru a promova coordonarea acestora în ceea ce privește evoluțiile energetice globale, în vederea contribuției la dezvoltarea durabilă și la securitatea energetică la nivel mondial".

Memorandumurile de înțelegere cu Gazprom din 2022 au evidențiat faptul că noua alianță Rusia-Iran în domeniul gazelor are ca scop să controleze cât mai mult posibil din cele două elemente-cheie ale matricei globale de aprovizionare - gazul furnizat pe uscat prin conducte și gazul furnizat prin intermediul navelor sub formă de gaz natural lichefiat (GNL). Potrivit unei declarații de la acea vreme a lui Hamid Hosseini, președintele Uniunii exportatorilor de petrol, gaze și produse petrochimice din Iran, la Teheran: "Acum rușii au ajuns la concluzia că va crește consumul de gaze în lume și tendința de a consuma GNL a crescut și că ei singuri nu sunt capabili să satisfacă cererea mondială, așa că nu mai există loc pentru o competiție în domeniul gazelor [între Rusia și Iran]." El a adăugat: "Câștigătorul războiului dintre Rusia și Ucraina este Statele Unite, iar acestea vor captura piața europeană, așa că, dacă Iranul și Rusia pot reduce influența Statelor Unite pe piețele de petrol, gaze și produse, lucrând împreună, va fi în beneficiul ambelor țări."

Planul Gazprom, care avansează acum, include acordarea de asistență deplină NIOC în dezvoltarea, în valoare de 10 miliarde de dolari, a câmpurilor de gaz Kish și North Pars, în vederea producerii de către cele două câmpuri a peste 10 milioane de metri cubi de gaz pe zi. Un alt element este că Gazprom va acorda, de asemenea, asistență deplină în cadrul unui proiect de 15 miliarde de dolari pentru a crește presiunea în supergigantul câmp de gaze South Pars, situat la granița maritimă dintre Iran și Qatar.

Gazprom va oferi asistență deplină în finalizarea diferitelor proiecte de GNL și în construcția de conducte de export de gaze

Un al treilea element este că Gazprom va oferi asistență deplină în finalizarea diferitelor proiecte de GNL și în construcția de conducte de export de gaze. Iar ultimul element este că Rusia va examina toate oportunitățile pentru a încuraja alte mari puteri gaziere din Orientul Mijlociu să se alăture la desfășurarea treptată a cartelului "OPEC al gazelor", a declarat săptămâna trecută în exclusivitate pentru OilPrice.com sursa iraniană. "Rusia dorește să dezvolte din nou dependența altor țări de livrările sale de gaze și, de asemenea, caută să ajute Iranul să își dezvolte capacitățile de GNL, astfel încât acestea să poată fi utilizate din Orientul Mijlociu pentru a se adăuga la propriile livrări de GNL ale Rusiei, care se concentrează pe regiunea arctică", a spus acesta. "Rusia consideră că gazul este produsul optim în tranziția de la combustibilii fosili la energia regenerabilă, astfel încât să controleze cât mai mult din fluxul global al acestuia va fi cheia puterii bazate pe energie în următorii zece-douăzeci de ani, iar GNL a devenit aprovizionarea de urgență cu gaz la nivel mondial, în urma invaziei sale în Ucraina", a adăugat el.

La sfârșitul lunii ianuarie, Ministerul iranian al Petrolului a anunțat că va începe producția de GNL de 1,5 milioane de tone metrice pe an (mtpa) la o uzină de dimensiuni medii din Asaluyeh în 2026. După cum a relatat în exclusivitate pentru OilPrice.com sursa iraniană, acestea fac parte din planurile mult mai mari de a-și monetiza în continuare resursele uriașe de gaze - și de a-și asigura o mai mare putere geopolitică - devenind un exportator global de top de GNL.

Deși proiectul LNG de la Asaluyeh va începe cu o instalație de doar 1,5 milioane de tone pe an, acesta urmează să fie construit pe amplasamentul "Proiectului Iran LNG" inițial, mult mai mare, în jurul portului Tombak, la aproximativ 50 de kilometri nord de Asaluyeh, și se va concentra pe gazele din câmpul de gaze North Pars. Situat la 120 de kilometri sud-est de provincia sudică Bushehr, câmpul North Pars are aproximativ 59 de trilioane de picioare cubice de gaz în loc, cu un volum recuperabil de gaz estimat în mod prudent la aproximativ 47 de trilioane de picioare cubice. S-a stabilit încă de la început că o producție de cel puțin 100 de milioane de metri cubi pe zi (mcm/zi) ar putea fi obținută în mai puțin de 12 luni de dezvoltare adecvată - urmând ca tot gazul recuperat să fie canalizat către o producție de GNL de cel puțin 20 de milioane de metri cubi pe zi.

Unul dintre primii participanți la proiectul inițial Iran LNG a fost China National Offshore Oil Corporation (CNOOC), care a semnat un memorandum de înțelegere în septembrie 2006 cu NIOC, înainte ca progresul lent să determine NIOC să suspende acordul. În acel moment, gigantul german al industriei chimice Linde Group a preluat dezvoltarea principală a proiectului Iran LNG. Într-un timp relativ scurt, acesta a finalizat în proporție de 60% instalația emblematică de export de GNL, în valoare de 3,3 miliarde USD, care urma să producă cel puțin 10,5 milioane de tone de gaz lichid pe an, așteptându-se ca finalizarea acesteia să dureze mai puțin de un an. Din nou, însă, din cauza reintroducerii sancțiunilor, progresul proiectului s-a blocat din nou.

În acel moment, în 2018, Gazprom s-a implicat pentru prima dată în mod serios în sectorul incipient al GNL din Iran, căutând să pună în aplicare o strategie comună dublă în ceea ce privește gazul iranian, așa cum am analizat, de asemenea, în profunzime în noua mea carte despre noua ordine a pieței globale a petrolului. Prima parte a fost o foaie de parcurs privind cooperarea în domeniul gazelor între cele două companii, iar a doua parte a detaliat construcția de instalații de GNL iraniene în parteneriat cu Fondul de pensii al industriei petroliere din Iran.

Inițial, acest lucru ar permite Gazprom să preia, de fapt, de la Linde complexul de GNL existent, finalizat în proporție de 60%, iar ulterior să fie parte integrantă în construcția mini-complectelor de GNL. Iranul și Rusia au motivat că mini-complectele GNL - cu capacități de producție cuprinse între 2.000 și 500.000 de tone de GNL pe an, în comparație cu o capacitate tipică a unei uzine la scară mare, cuprinsă între 2,5 și 7,5 milioane de tone pe an - ar fi mai puțin vulnerabile la atacurile americane sau israeliene.

Gazprom ar urma să fie plătită pentru munca sa din vânzarea de gaze atât din acest complex, cât și dintr-o parte din producția câmpurilor care alimentează cu gaze acest complex. La momentul respectiv, se preconiza că dezvoltarea North Pars LNG ar necesita investiții de aproximativ 16 miliarde de dolari SUA - din care 5 miliarde de dolari SUA în sectorul din amonte și 11 miliarde de dolari SUA în sectorul din aval (în principal, uzine de GNL) - pentru a atinge în prima fază o producție de GNL de cel puțin 100 mcm/d și pentru a fora cele 46 de sonde pe care le-ar implica acest lucru. Aceasta este încă cifra aproximativă cu care lucrează Iranul.