Un raport realizat de organizaţia Salvaţi Copiii România arată că 80% dintre sesizările care au ca obiect infracţiuni împotriva libertăţii şi integrităţii sexuale comise asupra minorilor s-au soluţionat, în ultima perioadă, cu clasarea faptelor sau cu renunţarea la urmărirea penală. Salvaţi Copiii atrage atenţia asupra faptului că, pe parcursul anchetelor, victimele minore ale abuzurilor sunt nevoite să rememoreze în repetate rânduri traumele la care au fost supuse, membrii organizaţiei subliniind, în acest context, „lipsa de pregătire specifică a celor mai mulţi dintre funcţionarii din serviciile judiciare pentru abordarea adecvată a victimelor minore”. Conform oficialilor Salvaţi Copii, „filtrarea de către personal care nu beneficiază de suficientă pregătire în domeniul comunicării cu copii în situaţii de traumă a sesizărilor cu privire la abuzurile sexuale împotriva copiilor adresate organelor competente (Poliţie, DGASPC, SAS) reprezintă principala problemă a sistemului public de intervenţie în astfel de situaţii”, potrivit news.ro.
„Patru din cinci sesizări având ca obiect infracţiuni împotriva libertăţii şi integrităţii sexuale comise asupra minorilor s-au soluţionat cu clasarea faptelor sau cu renunţarea la urmărirea penală; ponderea cea mai redusă o înregistrăm în cazul violului (74%) şi agresiunilor sexuale (73%), ponderea cea mai ridicată în cazul racolării minorului în scopuri sexuale 92%, arată datele statistice din Raportul Inspecţiei Judiciare (2021). Mai mult, ancheta este îngreunată de procedura de intervievare a copilului-victimă, forţat să treacă prin prea multe mărturisiri care îl retraumatizează (minim şase), iar filtrarea sesizărilor de către personalul care nu beneficiază de suficientă pregătire în domeniul comunicării cu copii în situaţii de traumă reprezintă principala problemă a sistemului public de intervenţie în astfel de situaţii, potrivit anchetei de conţinut realizate de Salvaţi Copiii România, cu specialişti în domeniu, în perioada iulie – septembrie 2022”, se arată într-un comunicat dat publicităţii marţi de Salvaţi Copiii România.
Oficialii organizaţiei anunţă, citând statistici puse la dispoziţie în cadrul Raportului Inspecţiei Judiciare, că în medie, 80% dintre cele 18.549 de sesizări din perioada 2014-2020 cu privire la abuzuri asupra libertăţii şi integrităţii sexuale a minorilor s-au soluţionat cu clasarea faptelor sau cu renunţarea la urmărirea penală. Cele mai multe dintre sesizări, respectiv 57%, vizează infracţiunea de act sexual cu un minor, dintre acestea 83,4% finalizându-se cu clasare sau neînceperea urmăririi penale. Totodată, 28,1% din totalul sesizărilor au ca obiect violul cu victime minore, 26% din totalul acestor sesizări fiind finalizate cu rechizitorii sau acorduri de recunoaştere a faptei. De asemenea, 7,1% dintre sesizări reclamă agresiuni sexuale, în 6,9% dintre cazuri se reclamă coruperea sexuală a minorilor şi 0.7% din totalul sesizărilor vizează racolarea minorilor în scopuri sexuale.
Salvaţi Copiii atrage atenţia că analiza făcută de Inspecţia Judiciară în perioada 2014-2020 a arătat că sunt încă prezente cazuri în care practica este neunitară la nivelul parchetelor care instrumentează astfel de infracţiuni, existând şi cazuri în care copilul a fost audiat în lipsa unui apărător, reaudicat în mod succesiv, dar şi cazuri în care nu a fost făcută o suficientă evaluare a oportunităţii prezenţei părintelui sau a ambilor părinţi, dar şi numeroase situaţii în care copiii abuzaţi au fost audiaţi în spaţii neadecvate, de către funcţionari din servicii judiciare fără pregătire specifică pentru abordarea victimelor minore.
Principalele dificultăţi rezultate din analiza dosarelor au evidenţiat că sunt situaţii în care victima îşi schimbă declaraţia iniţială ca urmare a trecerii timpului sau a presiunilor realizate de autor sau chiar de familia victimei între audieri, că sunt dificultăţi de relaţionare cu persoanele vătămate minore în contextul procedurilor judiciare derulate, dar şi că nu există echipe multidisciplinare şi interinstituţionale de intervenţie.
Evaluarea făcută de Salvaţi Copiii România în cadrul anchetei realizate prin efectuarea de interviuri cu specialişti arată că pe parcursul procedurilor judiciare minorul victimă a abuzului este nevoit să îşi reamintească de cel puţin şase ori abuzurile la care a fost supus , însă de cele mai multe ori se ajunge şi se depăşeşte numărul de zece reamintiri.
„Filtrarea de către personal care nu beneficiază de suficientă pregătire în domeniul comunicării cu copii în situaţii de traumă a sesizărilor cu privire la abuzurile sexuale împotriva copiilor adresate organelor competente (Poliţie, DGASPC, SAS) reprezintă principala problemă a sistemului public de intervenţie în astfel de situaţii”, subliniază Salvaţi Copiii.
Organizaţia estimează că cel puţin jumătate dintre cazurile sesizate iniţial sunt evaluate ca fiind nevalide de către poliţie şi asistenţii sociali şi se finalizează cu neînceperea urmăririi penale, cel puţin un sfert dintre cazurile sesizate intră în urmărire penală şi se finalizează cu clasarea dosarului de urmărire penală din cauza lipsei de probe suficiente; 5% dintre cazuri intră în instanţă şi se finalizează cu achitarea persoanei acuzate în timp ce doar 12% dintre cazuri se finalizează cu recunoaşterea faptei de către acuzat şi condamnarea acestuia şi 8% dintre cazuri se finalizează cu condamnarea agresorului care nu şi-a recunoscut fapta.
„Preocuparea instituţiilor statului privind recuperarea copilului este cea mai puţin vizibilă pe întregul parcurs. Dacă preocuparea pentru sancţionarea agresorului este semnificativă pentru majoritatea instituţiilor implicate practic în cazurile de abuz sexual împotriva copiilor, recuperarea din punct de vedere emoţional, psihologic este foarte slabă şi constă în acordarea, doar în unele localităţi, a unor servicii de consiliere minimală. Restul efortului de reabilitare trebuie suportat de către aparţinător, uneori prin apelul la ONG-uri, fără ca agresorul să fie obligat să suporte costurile acestui efort”; precizează Salvaţi Copiii, care atrage atenţia asupra comunicării deficitare între organele de anchetă şi alte instituţii precum DGASPC; IML sau psihologi în cazurile copiilor abuzaţi.
Salvaţi Copiii propune implementarea modelului Barnahus, care implică o abordare multidisciplinară şi inter-instituţională, în care să fie implicate instanţele judecătoreşti, parchetul, poliţia, serviciile sociale de protecţie a copilului, serviciile de sănătate fizică şi mintală, care să colaboreze pentru investigarea abuzurilor asupra copiilor şi pentru asigurarea, în acelaşi timp, a unei protecţii optime pentru victime, acţiunile având în centru drepturile, nevoile şi interesele copilului. Modelul Barnahus prevede interviuri judiciare se bazate pe unui protocol axat pe dovezi; asigurarea unei valabilităţi probatorii a declaraţiei copilului prin proceduri şi spaţii adecvate, aliniate la principiile procesului echitabil, asigurarea pentru victime a unor examene medicale, suport psihologic şi servicii terapeutice pe termen scurt şi lung
„Considerăm că este foarte importantă pregătirea psihologică minimală a poliţiştilor şi asistenţilor sociali care merg să verifice fiecare sesizare. Trebuie înţeles că fiecare copil victimă este extrem de fragil, iar fiecare reacţie a unui adult de la care copilul victimă aşteaptă protecţie poate altera informaţional naraţiunea faptelor şi are impact emoţional semnificativ asupra copilului. Recomandăm înregistrarea video şi audio a intervenţiilor reprezentanţilor instituţiilor statului, cu aparatură portabilă (similar poliţiei rutiere), în vederea, pe de o parte, a protejării lor de eventuale agresiuni ale celor intervievaţi, dar şi pentru constituirea unui material probatoriu foarte valoros în cazul în care ancheta intră în faza de urmărire penală. Nu în ultimul rând, înregistrarea poate constitui şi un material de suport pentru pregătirea permanentă a personalului din DGASPC şi Poliţie”, mai transmit oficialii Salvaţi Copiii.
Aceştia recomandă de asemenea elaborarea unui ghid pentru asistenţii sociali, crearea unor centre de rezidenţă pentru copii victime ale abuzului sexual sau altor tipuri de abuz, schimbarea statutului suspectului în inculpat înainte de prima audiere, pe baza dovezilor anterioare, în numele interesului superior al copilului, modificarea legislaţiei astfel încât agresorul să fie obligat să suporte financiar costurile de consiliere psihologică a victimei până la recuperarea acesteia sau, după caz, până la majorat, identificarea unei modalităţi de abordare unitară la nivel naţional a intervenţiei pentru sprijin psihologic în cazul copiilor abuzaţi sexual, specializarea unor magistraţi judecători în judecarea cazurilor de abuz sexual împotriva copiilor, dar şi înfiinţarea unui observator teritorial pentru minori, la nivel naţional, în cadrul Ministerului Justiţiei, care să monitorizeze evoluţia copiilor victime şi fenomenul de re-victimizare a acestora.
Comentează