Premium
Sărbătorile zilei de 23 aprilie
Ortodoxe
Intrarea Domnului în Ierusalim;
Sf. Cuv. Vasile de la Poiana Mărului (Dezlegare la peşte)
Duminica a 6-a din Post (a Floriilor)
Greco-catolice
Duminica 6 din Post (Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim). Sf. ap. şi ev. Marcu
Romano-catolice
Duminica a 4-a a Paştelui
Sf. Marcu, ev.
Intrarea Domnului în Ierusalim s-a prăznuit în acest an în 2 aprilie.
Astăzi, în Duminica Intrării Domnului în Ierusalim - a Floriilor sau, cum mai este numită, Duminica Stâlpărilor, creştinii sărbătoresc venirea Mântuitorului Iisus Hristos din Galileea în Ierusalim.
Înainte cu puţine zile de Pătimirile, moartea şi Învierea Sa, Iisus Hristos a fost întâmpinat la Ierusalim de mulţime de oameni, cu ramuri de finic şi de măslin în mâini, care striga: "Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9).
Pentru faptul că poporul din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica în această zi sunt binecuvântate ramuri de salcie.
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost primit în Ierusalim cu cinste, evlavie şi credinţă, de cei credincioşi şi de mulţimea poporului, căci mulţi au crezut datorită minunilor sale şi mai ales pentru învierea lui Lazăr cel mort de patru zile. Cu adevărat minunea aceasta făcută de Mântuitorul Hristos în Betania, adică învierea lui Lazăr, bine cunoscută, i-a mirat şi i-a înspăimântat pe toţi.
Dar, la intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim, două patimi grele şi urâte, spune părintele Cleopa Ilie, stăpâneau mintea şi inima arhiereilor, cărturarilor şi fariseilor: ura şi zavistia, iar pentru aceasta s-au tulburat şi au voit să-L piardă.
Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşeşte slujba Deniilor, care evidenţiază momentele dramatice legate de Patimile şi Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.
Prin Denie se înţelege slujba Utreniei (slujba de dimineaţă) făcută seara aşa cum se face în cadrul privegherilor, adică slujba Utreniei se mută la vremea serii, după ce se sfârşeşte rânduiala Vecerniei.
În timpul Postului Paştilor deniile se fac miercuri şi vineri în săptămâna a cincea din Post, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare. La fel vineri seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri, încadrat în slujba de dimineaţă, slujba Utreniei, care se face seara.
De asemenea, deniile din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare, care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi, sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.
* Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 4-5 martie 2003.
Sfântul Vasile, stareţul Mănăstirii Poiana Mărului (1692-1767), s-a născut în părţile Rusiei, unde a început viaţa monahală. Din cauza prigoanei împotriva creştinilor, s-a refugiat în Ţările Române şi s-a stabilit la Mănăstirea Dălhăuţi, unde a fost stareţ timp de 20 ani.
De la Dălhăuţi s-a retras la Schitul Poiana Mărului din Munţii Buzăului.
A fost duhovnicul Sfântului Paisie de la Neamţ, pe care l-a călugărit în anul 1750, la Sfântul Munte Athos. De numele Sfântului Vasile de la Poiana Mărului se leagă existenţa isihasmului românesc. A fost un bun cunoscător al scrierilor patristice şi postpatristice, din care a făcut anumite traduceri. A trecut la Domnul la 25 aprilie 1767. (surse: "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996; Dicţionarul Teologilor Români, 1996).
