Premium
Sărbătorile zilei de 27 august
Ortodoxe
Sf. Cuv. Pimen cel Mare; Sf. Mc. Fanurie; Sf. Ier. Osie, episcopul Cordobei
Greco-catolice
Sf. cuv. Pimen; Sf. Monica, mama Sf. Augustin
Romano-catolice
Ss. Monica; Cezar de Arles, ep.
Sfântul Cuvios Pimen cel Mare este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 27 august.
Cuviosul Pimen este unul dintre marii asceţi egipteni, trăitor în secolul al V-lea, în timpul împăratului Teodosie II (408-450). A mers în pustiul Egiptului împreună cu cei şapte fraţi ai săi, devenind cu toţii monahi încercaţi.
Fugind de slava cea deşartă şi de cinstea omenească, căci era căutat atât de mai marii vremii, cât şi de oamenii simpli, Cuviosul Pimen a umblat prin diferite locuri mulţi ani. Apoi, sălăşluindu-se iar în pustia Egiptului, a rămas într-însa până la bătrâneţe, prin osteneli pustniceşti plăcute lui Dumnezeu, fiind părinte al multor monahi.
A întrebat odată un monah pe Avva Pimen, zicând: " 'Cum ne luptă pe noi dracii?' Şi i-a zis lui Avva Pimen: 'Pe noi ne luptă dracii? Nu se luptă cu noi, câtă vreme facem voile noastre. Că voile noastre s-au făcut draci şi ei sunt care ne necăjesc pe noi, ca să le împlinim. Iar de voieşti să ştii cu cine s-au luptat dracii, apoi află că cu Moise şi cu cei asemenea lui' " (Vieţile Sfinţilor).
"Un alt monah, anume Isaac, a venit la părintele Pimen şi l-a găsit pe el şezând, ca şi cum era în uimire. Deci, aşteptând multă vreme şi văzându-l pe dânsul venit în sine, i-a făcut metanie, zicându-i: 'Părinte, spune-mi mie unde ai fost cu mintea ta?' Iar el, fiind silit de rugăminte, a zis: 'Mintea mea era acolo unde Preacurata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, plângea lângă cruce. Deci şi eu aş fi voit ca acolo să plâng totdeauna!' " (Vieţile Sfinţilor).
"Un cuvios mare între părinţi ca acesta, care toată fapta bună a trecut-o cu viaţa şi fiind de folos tuturor cu cuvântul, avea atâta smerenie în mintea sa, încât deseori el zicea cu suspin: 'Eu voi fi aruncat în locul acela în care va fi aruncat satana'.
Dar Domnul, pe smeritul Său rob, l-a înălţat în locul sfinţilor îngeri şi în locaşurile drepţilor şi ale cuvioşilor; căci, după viaţa sa pământească plină de mulţi ani, l-a sălăşluit pe dânsul în cereştile acoperăminte (...)" (Vieţile Sfinţilor). (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
