Scenariile UE. Ce face România?

Europarlamentarul Laurențiu Rebega, vicepreședintele Grupului Europa Națiunilor și Libertății, a prezentat o radiografie a celor cinci scenarii propuse de Președintele Comisiei Europene Jean Claude Junker, precum și un plan a ceea ce ar trebui să facă România în această perspectivă.

Conflict internațional între Olanda și Turcia: decizie RADICALĂ a Guvernului olandez

Rebega observă, la început, împărțirea în două tabere a comentatorilor: ”Prima este cea a „eurocraților”, adica a politicienilor din grupurile centriste care apără pozițiile de putere pe care le dețin acum. Aceștia consideră ca proiectul Uniunii Europene poate fi continuat doar cu reforme minore și cu eliminarea nemultumiților. Cealaltă tabara este a „euroscepticilor” care consideră că Uniunea are nevoie de o reforma fundamentală, cât mai rapidă”.

Potrivit europarlamentarului, primul scenariu, intitulat „Mergem înainte ca și până acum”, ”este cel mai prost, iar introducerea lui în Carta Albă are doar un rol polemic. În fond, după Brexit, criza Uniunii Europene nu mai poate fi ascunsă. Prin urmare, oricum trebuie să schimbam ceva pentru că altfel lucrurile vor merge din rău în mai rău. Este limpede că nimeni nu poate accepta scenariul unu”.

Rebega prezintă apoi scenariul doi, intitulat „Nimic mai mult decat o piață unică” . ”Cu alte cuvinte, ștergem cu buretele tot acquis-ul comunitar și ne întoarcem la piața comună înființată acum 60 de ani. În privința acestui scenariu, interpretarea dată de catre grupul eurocraților este că s-ar pierde tot ceea ce cetățenii simpli consideră ca sunt „valorile europene”. Adică s-ar pierde libera circulație a cetățenilor, moneda euro, toleranța și diversitatea, competițiile sau concursurile comune. Pe scurt, s-ar pierde acel sentiment că Europa este un „acasă” pentru toți cetățenii din toate țările membre”, mai arată europarlamentarul.

Acesta remarcă faptul că ”eurocratii văd acest scenariu ca fiind la fel de catastrofal ca și cel în care nu s-ar schimba nimic”, dar arată că o asemenea atitudine este o greșeală pentru că ”dacă avem o casă cu o temelie bună, dar construită ulterior greșit, putem dărâma ce e deasupra și putem construi din nou, mai bine, pe temelia veche. Acesta este o continuare pe care eurocrații se fac că nu o văd”.

Rebega precizează că scenariul al doilea este bun ”în măsura în care, pe de-o parte, redă statelor membre pârghiile cele mai importante de suveranitate și, pe de altă parte, permite o nouă construcție mai realistă în care să fie evitate greșelile de până acum”.

Scenariul trei, intitulat „Cei care vor să facă mai mult să poată face mai mult”, reprezintă, potrivit europarlamentarului, ”reluarea unei idei mai vechi a Europei cu două sau mai multe viteze. Este, de departe, scenariul care convine cel mai mult eurocraților. În acest scenariu, ideea de integrare, adică de stabilire a acelorași drepturi și responsabilități pentru toți membrii, se aplică diferențiat. Mai precis, statele dezvoltate, grupate în jurul Germaniei, vor avea în cercul lor restrâns aranjamente și acorduri de la care ceilalți membri sunt excluși. Bineînțeles că, acum, eurocrații spun că și celalalte țări ar putea accede în grupul de elită dacă vor îndeplini anumite condiții. În realitate, acest scenariu îi favorizează pe cei puternici și îi discriminează în plus pe cei slabi. România, de exemplu, se străduiește să acceadă de 10 ani în spațiul Schengen și în fiecare an constată că încă nu este suficient de pregatită”.

Conform lui Laurențiu Rebega, ”scenariul Europei cu mai multe viteze îi obligă pe membrii simpli să respecte un set de reguli, dar le permite membrilor de elită să ocolească regulile de bază. Cu alte cuvinte, cei puternici, care au mai multă libertate, se pot îmbogăți și mai mult pe seama celor slabi, a căror libertate este limitată”.

Rebega subliniază că ”în țările din Est și mai ales în România a fost respinsă aceasta idee încă de când s-a vorbit prima dată despre ea în urmă cu 10 ani. Pentru țările foste comuniste, intrarea într-un club în care aceleași drepturi și responsabilități se aplică tuturor cetățenilor însemna un ideal democratic”. Dar, atrage el atenția, ”întotdeauna Uniunea Europeana a avut mai multe viteze. Problema acestui scenariu nu este aceea că un grup de state poate constitui un grup de elită. Problema reală este dacă se permite și altor state să creeze grupuri preferențiale în cadrul UE. Cu alte cuvinte, pentru România ar fi util dacă ea s-ar putea asocia cu alte state, de exemplu cu grupul de la Vișegrad, dacă astfel și-ar putea apăra mai bine interesele. Chestiunea este că grupul țărilor puternice a dat de înțeles că s-ar opune unei astfel de segregări”.

Scenariul patru, intitulat „Toate statele fac mai puține lucruri, dar mai bine, împreună”, se referă la restrângerea domeniilor în care deciziile se iau la Bruxelles. Europarlamentarul român arată că ”din punctul de vedere al eurocraților, acesta este un scenariu de evitat, pentru că, evident, în acest caz puterea Bruxelles-ului slăbește. Din punctul meu de vedere, el ar putea fi un scenariu interesant, cu conditia restabilirii prerogativelor statului național asupra acelor domenii din care Bruxelles-ul se retrage. Un asemenea scenariu ar permite o reducere mai rapidă a decalajelor între state, dar ar însemna o oarecare stagnare pentru statele dezvoltate. Problema cea mai delicată în acest caz este cea a zonei Euro. Problemele zonei Euro sunt critice și ar fi logic ca în lucrurile mai puține, dar mai bine făcute, să intre și reforma monedei unice. Problema este că o asemenea reforma nu poate fi făcută fără niște sacrificii din partea Germaniei. Cel puțin în acest moment, nici Germania nu pare dispusă să facă sacrificii, dar nici celelalte țări din zona Euro nu își doresc cu adevărat o integrare mai mare în domeniul financiar”.

În fine, cel de-al cincilea scenariu, „Toate statele fac totul împreună”, este cel în care s-ar realiza foarte rapid o integrare totală într-un super stat federal. În acest caz, arată Rebega, ”toate competentele importante de la nivelul statelor membre ar fi delegate la Bruxelles, iar țările ar deveni un fel de județe ale Europei”.

Europarlamentarul român crede că ”acest scenariu, deși nobil și umanist, va rămâne mult timp o utopie. Diferențele dintre statele europene - economice, culturale, sociale - sunt încă uriașe pentru ca o integrare să poată fi realizată „pe repede inainte”. Cetățenii europeni, mai ales în anii din urmă, sunt din ce in ce mai critici față de centralizarea deciziei la Bruxelles. O integrare rapida ar duce la apariția unor tensiuni foarte mari și chiar la conflicte”.

Rebega consideră că ”rostul acestui scenariu este de a face mai atractivă și mai realistă propunerea unei Europe cu mai multe viteze”, dar că ”problema fundamentală care se aplică în toate scenariile integraționiste este aceea a alienării democrației”: ”Cu cât o entitate este mai mare și mai centralizată, cu atât votul unui cetățean este mai puțin important și acesta are frustrări mai mari față de cei care îl conduc”. Mai grav, spune Rebega ”ideea că o comunitate care datează de sute de ani va trebui să își schimbe legile ca urmare a unei majorități de voturi din alte părți ale Europei este de-a dreptul totalitară”.

Iata de ce politicianul român spune că ”soluția pentru o Europă mai bună trebuie cautată în primul rând în relația cetățenilor cu statul națiune și în împuternicirea statului națiune de a apăra interesele propriilor cetățeni. Dizolvarea structurilor naționale nu ar întări ci, dimpotrivă, ar slăbi Europa. În momentul de față statele naționale nu mai sunt inamice unele față de altele, așa cum era cazul în secolul 19 sau în prima jumătate a secolului 20. In momentul de față, statele naționale sunt, de fapt, scheletul, structura de rezistență a Uniunii Europene”, consideră Laurențiu Rebega.

In concluzia analizei sale, Laurențiu Rebega afirmă că ”cel mai favorabil scenariu ar fi acela în care s-ar porni o reconstrucție ratională plecând de la temelia pieței comune”, dar că, ”dacă va avea câștig de cauză al treilea scenariu, cel al Europei cu mai multe viteze, atunci clasa politică din România ar trebui să susțină posibilitatea unor agregări alternative a statelor membre. Adică să poată fi constituite și alte grupuri decât cel al statelor dezvoltate din Nord-Vest”.

Recomandarea finală a europarlamentarului este ”ca Romania să aibă inițiativă, să gândească și să acționeze în interes național și să nu ia de bună orice idee care apare prin instituțiile de la Bruxelles”.

Parlamentul European nu este responsabil de conținutul acestui articol. Articolul este subvenționat din bugetul 400 al Grupului ENL.