Adevarul:
Şi ceea ce nimeni nu credea că se întâmplă e pe cale să se petreacă: după Brexit, Donald Trump a ajuns Preşedintele SUA. Schimbarea de la Casa Albă se anunţă tectonică şi arată cum este de fapt America, ne semnalează faptul că lumea s-a schimbat profund şi că trebuie să realizăm acest adevăr. Ne-am culcat cu Clinton sigur preşedinte şi ne-am trezit cu procentele inversate dramatic la nivelul opus, cu Trump Preşedinte.
Într-adevăr, astăzi toţi analiştii preiau istoria discursurilor şi angajamentelor lui Donald Trump ca şi listele de posibili înalţi oficiali şi consilieri ai săi, gândesc măsura în care va lăsa politica externă vicepreşedintelui său pentru a şti ce urmează. Pentru că e vorba despre un enorm mecanism administrativ al Americii care poate modera schimbările politice, viteza şi amplitudinea lor, dar nu poate limita energia şi voluntarismul lui Donald Trump, poate înregistra reveniri şi nuanţări de politici, dar nu poate nega voinţa şi opţiunile preşedintelui său ales.
Cred că principalele elemente pe care le putem înregistra astăzi ca perspective în acţiunea Americii de mâine sunt întoarcerea Americii spre sine, spre nevoile şi aşteptările americanului de rând, răsturnarea şi reformarea sistemului politic şi a establishment-ului, zgâlţâirea fundamentală a regulilor corectitudinii politice, dar poate şi a bunului simţ şi a decenţei, polarizarea Americii şi confruntarea internă pentru drumul de viitor. Al doilea element major va fi o limitare a rolului global pe seama preocupării crescute pentru America. SUA vor fi prea preocupate de reaşezările interne pentru a plusa sau juca la nivelul nevoii de leadership global, iar absenţa liderului lumii libere când e mai mare nevoie de el va permite umplerea golului de către cei mai dispuşi să se implice şi să-şi proiecteze puterea global.
Pentru România, o anumită succesiune la acorduri va exista. În această parte a lumii, însă, ţara noastră va rămâne tot mai izolată între cele unde se mai manifestă interese şi capete de pod americane, ceea ce împinge, natural, către un sentiment de izolare sau înconjurare. Preocuparea internă americană ne vor împinge tot mai mult spre situaţia rezolvării tot mai singuri a problemelor interne, sprijinul american fiind mai degrabă secvenţial, într-o Europă clătinându-se şi reaşezându-se şi ea cu voturi cruciale în Franţa şi Germania anul viitor. După Marea Britanie, şi SUA, principalul partener al României, are nevoie de timp să-şi reaşeze şi să-şi recalibreze realităţile de acasă. Iar tumultul global nu aşteaptă!
Romania Libera:
Alegerile prezidenţiale din 2016 au un ecou puternic şi în România, cetăţenii trăind fiecare rezultat anunţat de presă la fel de intens ca americanii implicaţi direct în acest proces. Tendinţele agresive din partea Moscovei şi orientarea către extremism a Europei a determinat ca statul român să caute sprijinul unui aliat puternic pe care l-a găsit la Washington.
Jurnalistul Horaţiu Pepine a explicat pentru publicaţia Deutsche Welle ce efect vor avea rezultatele alegerilor prezidenţiale din SUA asupra României.
Predomină în presa românească o imagine unilaterală, una care îl prezintă pe Donald Trump drept un izolaționist gata să lase estul Europei pe seama Rusiei, ca să nu mai vorbim de propaganda liberal-stângistă pe tema pretinsului rasism, sexism și a oricărui alt ”–ism” inventat anume pentru discreditarea conservatorilor.
Alegerile americane sunt de fapt importante nu doar pentru că America e o putere globală, ci mai ales pentru că prilejuiesc o nouă înfruntare între ideologiile care își dispută astăzi întâietatea. De aceea, a face caz de politica eventuală a Statelor Unite față de Rusia lui Putin și a dramatiza situația fără niciun temei sunt doar diversiuni menite să camufleze avansul furișat al progresismului într-o țară ca România. Spunem ”furișat” pentru că se face prin stratageme menite să evite riscurile dezbaterii publice, așa cum ar fi reclamațiile la CNCD și recursul la Curtea Constituțională.
Un exemplu foarte bun de strategie lipsită de orice fair play democratic a fost reclamația din anii trecuți împotriva icoanelor ortodoxe, care, în acțiune concertată cu procesul crucifixului catolic din instituțiile publice italiene, aspira să obțină o victorie la CEDO. Or, o sentință a Curții pentru Drepturile Omului privitoare la interzicerea simbolurilor religioase s-ar fi răsfrânt apoi ca o obligație inconturnabilă asupra țării, chiar mai înainte ca cetățenii ei să înțeleagă ce se petrece.
Trebuie să fim conștienți că anumite orientări societale se vor răsfrânge și asupra noastră, uneori cu o violență de ton pe care am mai trăit-o în trecut. Atunci când un tânar militant progresist imaginează, în zilele noastre, fie și metaforic, un soi de pogrom asupra creștinilor ortodocși în numele ”democrației”, în timp ce Ministrul de Justiție vorbește despre ”extremismul” celorlalți, adică al Coaliției pentru familie, avem serioase motive de îngrijorare. Căci e pe cale să se producă în societatea românească un dezechilibru grav, pe care politica autohtonă nu mai pare capabilă să-l stopeze din teamă sau nesiguranță de sine.
Comentează