Se împlinesc 10 ani de la atentatele din Madrid, soldate cu 192 de morţi

Autor:

Publicat: 07/03/2014 13:17

Orele și zilele ce au urmat celor mai grave atentate teroriste din istoria Spaniei au fost marcate de teroare, haos, multă durere și suferință. Ulterior, repercusiunile imediate s-au precipitat și s-au amestecat cu mizele unui scrutin electoral general a cărui desfășurare era fixată peste numai trei zile. La zece ani de la tragedie, după un amplu proces în care cei găsiți vinovați — militanți islamiști și colaboratorii lor — au fost condamnați la pedepse lungi cu închisoarea, momentul 11M rămâne în amintirea colectivă prin cei 192 de morți, printre care s-au numărat și 16 români, și sutele de persoane care au avut de suferit de pe urma tragediei: familiile celor care și-au pierdut viața și cei care au fost răniți. Particularitatea atentatelor teroriste de la Madrid a atras, atât în momentele imediat următoare, cât și de-a lungul deceniului scurs de la tragedie, numeroase controverse, legate de mai multe chestiuni: lunga și dureroasa experiență anterioară a atentatelor teroriste în Spania, în special din partea separatiștilor basci (ETA), probele strânse treptat de autorități, informațiile furnizate pas cu pas de către un guvern evident depășit de situație, care se pregătea de încheierea mandatului, situația politică din acel moment din Spania, unde solidul principiu democratic al alternanței la putere ar fi urmat oricum să ducă la o schimbare a orientării politice. În zilele de dinaintea scrutinului electoral din 14 martie 2004, în Madrid și alte orașe spaniole au avut loc manifestații de condamnare a terorismului, iar media și opinia publică au speculat pe marginea responsabilității politicienilor. A fost adusă în discuție și participarea Spaniei la războiul din Irak. De asemenea, s-a observat pentru prima oară o amplă mobilizare socială pe baza incipientelor rețele sociale (zeci de mii de sms-uri transmise în zilele acelea) și s-au făcut speculații și acuzații că subiectul tragediei este folosit în scopuri electorale. Pentru tragedia de la Madrid, 29 de persoane au fost puse sub acuzare. Dintre acestea, Audiența Națională a absolvit 8, restul de 21 fiind condamnate la ani grei de închisoare, pedepsele pentru condamnări obișnuind să se cumuleze în Spania. După atentatele din 11 martie 2004 din Spania, considerate cele mai grave petrecute în Europa, s-a decis ca la această dată să fie marcată Ziua europeană de luptă împotriva terorismului. Presa spaniolă a constatat în perioada de după atentate o anumită distanțare între victime, ca urmare a neînțelegerilor dintre cele două asociații ale acestora. Se anticipează ca și la comemorarea de anul acesta să se facă simțită această distanțare și să fie reluate criticile la adresa guvernanților și instituțiilor statului, cărora li se reproșează uneori lipsa de atenție și sprijin suficient pentru cei afectați. Instituțiile statului spaniol își îndreaptă eforturile, în fiecare an, strict asupra comemorării atentatelor și victimelor acestora. Poziția formală a guvernanților corespunde ideii potrivit căreia, odată ce toate cercetările s-au încheiat cu un proces și o sentință cu condamnări la închisoare, justiția și-a făcut treaba, iar atenția autorităților rămâne îndreptată asupra victimelor terorismului. "Este adevărat că au trecut zece ani, însă considerăm că rămân încă multe de făcut, chestiuni constante în timp, multe aspecte de acoperit, pentru că este un colectiv aflat într-o situație de nevoie de sprijin din partea noastră", a declarat pentru AGERPRES Sonia Ramos Pińeiro, director general în cadrul Direcției de atenție și sprijin pentru victimele terorismului din cadrul Ministerului spaniol de Interne. Ea a vorbit în detaliu despre sistemul spaniol prin care sunt asistate și ajutate victimele atentatelor teroriste de la 11 martie și a insistat asupra contactului uman, legăturii directe cu personal specializat în tratarea unor astfel de traume. "Este vorba de legături directe, de monitorizarea situației familiilor, care ne ajută apoi pe noi să adoptăm o serie de măsuri pentru a le acoperi nevoile în mod constant. Victimele vin aici, pentru că le-a fost desemnat câte un asistent social, iar noi facem de asemenea vizite continue la domiciliu. În unele cazuri, sunt persoane care, din cauza stării fizice, prezintă dificultăți de deplasare. Este fundamental să existe o echipă de oameni care să asiste victimele și rudele acestora. Din acest motiv considerăm necesare și vizitele la domiciliu, pentru a afla în ce mediu trăiesc acești oameni și a vedea apoi mai bine cum pot fi ajutați. Ceea ce ne transmit familiile și prietenii ne permite să știm care este situația lor sau cum îi putem ajuta mai bine", a afirmat responsabila. Tocmai pentru că este vorba de un colectiv social aflat într-o situație de necesitate, reducerea semnificativă a subvențiilor de la stat pentru victimele terorismului și rudele acestora, condițiile materiale dificile pe care le suportă supraviețuitorii, afecțiunile fizice și psihice derivate din rănile provocate în atentate se adaugă lipsei de sprijin și interes suficient din partea autorităților spaniole pentru victimele celui mai grav atentat terorist comis în Europa, după cum denunța recent Asociația 11M Afectați de terorism. Pilar Manjón Gutiérrez, președintele asociației formate imediat după atentatele de la 11 martie 2004, în care și-a pierdut viața fiul ei de 20 de ani, aflat chiar în apropiere de locul în care fusese plasată una dintre bombe, a mărturisit pentru AGERPRES că nu au fost ani ușori. 'Au fost foarte grei. Pentru familiile celor uciși, timpul s-a oprit la ora 07.37, 11 martie. Este foarte complicat să te integrezi din nou în societate când la un anumit moment te simți în afara ei, în altă lume". Din activitatea asociației pe care o conduce, din munca de zi de zi cu victimele și rudele acestora, ea a putut arăta în ce constă un lung și dificil proces de recuperare: cazuri în care sechelele fizice sau psihice s-au înrăutățit, cum "orice fapt neașteptat produce din nou un flashback și un alt "11 martie". În accidentul Spanair (din august 2008, n.r.), de exemplu — ne-a chinuit imaginea ambulanțelor pe pista de aterizare. Recent, accidentul de tren de la Santiago (de Compostela (Galicia), din iulie 2013, când un tren a deraiat, iar tragedia s-a soldat cu zeci de morți, n.r.). Am văzut și revăzut din nou totul, inclusiv cadavrele de pe peron". "Nu înveți să trăiești. Înveți să supraviețuiești. Ceea ce este diferit", mai spune ea. Natalia Moreno Pérez, coordonatoarea echipei de psihologi care se ocupă de toți cei afectați de atentate teroriste în cadrul Asociației Victimelor Terorismului (AVT), a relatat pentru AGERPRES cum se tratează, cum se vindecă și cum pot fi depășite traumele provocate de astfel de tragedii. "Există factori de risc care fac de multe ori ca tulburarea în sine să fie mai complicată, mai intensă, ca simptomele să fie mai grave. De exemplu: timpul de expunere sau gravitatea rănilor, gradul legăturii de familie cu victimele, numărul morților în atentate, sprijinul social primit, crizele de anxietate suferite sau nu imediat după atentate. Există mulți factori de risc care pot atenua sau nuanța simptomele", după cum a constatat în munca sa. Din fericire, adaugă tânăra psiholog, mulți dintre supraviețuitori și-au revenit și au revenit mai ales la o anumită normalitate în viața de zi cu zi. Mulți și-au revenit "în funcție de cât de bine și-au dezvoltat strategiile personale pentru a depăși un eveniment atât de traumatic precum atentatele sau pentru că au primit sprijinul potrivit. Dar și astăzi există un procentaj ridicat de victime și rude ale acestora care încă prezintă simptome". În ultimii 10 ani de la atentate, am suferit și alte pierderi, a spus Marisol Alfageme în cadrul unei discuții cu corespondenții străini de la Madrid. Fiul ei a murit în atentate; soțul ei a murit anul trecut, din cauza deteriorării fizice și psihice suferite după pierderea fiului. "Este o luptă să-ți fie recunoscut până și statutul de victimă psihologică", arată Araceli Cambronero. Ea mărturisește că după atentate, cărora le-a supraviețuit fără răni fizice, a trecut și prin alte momente extrem de dificile în afară de pierderea fiului și a soțului; și-a pierdut casa și a fost diagnosticată cu cancer la sân. "Atentatele au provocat și alte boli și am avut nevoie în permanență de tratament psihologic", explică ea. Ca victimă a unor astfel de tragedii, "ceea ce te face să te simți mai bine este să știi de ce, cum s-au petrecut lucrurile și cine este vinovat", spune și Angel de Marco, supraviețuitor al atentatelor, care suferă de sechele psihice și și-a pierdut auzul. În context, el a ținut să atragă atenția că, la aproape zece ani de la atentate, încă mai există adepți ai "teoriei conspirației" care susțin că acestea ar fi fost provocate de organizația separatistă bască ETA și nu acceptă ideea unor atentate teroriste islamice. Tocmai din acest motiv, ceea ce le mai rămâne de făcut organizațiilor sau asociațiilor care se ocupă de victimele atentatelor este ceea ce ele numesc "conștientizarea socială", pe lângă proiectele și programele desfășurate în permanență, constant, adaptate la nevoile actuale. În ciuda durerii și neputinței pe care o simte pentru că "nu mai poate avea nepoți de la copilul ei", Pilar Manjón Gutiérrez își pune speranța în copii și tinerii Spaniei. Ea merge în școli, licee și universități unde le explică ce s-a petrecut la 11 martie. "Sunt ca niște bureți, absorb tot ce le explici și trebuie să le dai lămuriri la întrebări precum: de ce nu vrei să-i ucizi pe ucigașii fiului tău?; nu vrei răzbunare?; de ce nu vrei pedeapsa cu moartea?; de ce nu vrei pedeapsa cu închisoarea pe viață?. Și încep să le spun că viața asta e suficient de complicată și așa, că nu vrei să fii ca ei, că ucigașii trebuie să respecte legea care i-a judecat, că nu vreau să ucid pe nimeni. În cele din urmă, îi faci să vadă că singurul drum pentru pace este non-violența", povestește ea. Principalii condamnați în dosarul atentatelor sunt marocanul Jamal Zugam — condamnat la 42.922 de ani de închisoare, compatriotul acestuia Orman el-Gnaoui — 42.924 de ani de închisoare și spaniolul Jose Emilio Suarez Trashorras — 34.715 ani de închisoare. Presupusul șef al rețelei de teroriști care a pus la cale atentatele, Hassan al-Haski, ca și membrii acesteia au fost condamnați la câte 15 ani, respectiv 12 ani de închisoare, pentru apartenență la o organizație teroristă, fără să le fie dovedită legătura cu atentatele din Madrid. La 8 februarie, marocanul Mohamed Larbi Ben Sellam, condamnat la nouă ani de închisoare pentru că a făcut parte din celula jihadistă care a colaborat cu autorii atentatelor teroriste de la 11 martie 2004 din Madrid, a ieșit din închisoare, după ce și-a ispășit pedeapsa. În 16 martie este prevăzută eliberarea din închisoare a unui alt marocan, Rafá Zouhier, condamnat la zece ani de închisoare pentru furnizarea materialelor explozive folosite în atentatele de la 11 martie. După eliberare, amândoi ar urma să fie expulzați în Maroc. Agerpres

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!