Premium
În București, consilierul general din partea PNL, Ciprian Ciucu, a făcut o critică usturătoare a pomenilor electorale ale Gabrielei Firea. Deși corect, atacul nu sesizează esențialul.
Redau întâi reproșurile
"M-am gândit că n-ar strica să fac o listă a indulgențelor pe care și le tot cumpără din banii noștri. Sunt împachetate în cuvinte meșteșugite și nu au vreun impact clar, măsurabil.
- “burse” de 500 lei/luna studenților care vor avea grija de bătrâni sau meditează copii din familiile defavorizate;
- locuri de parcare gratuite pentru ziariști oricând, oriunde;
- ajutor pentru “prima căsătorie”, de 1.500 lei;
- ajutor pentru nașterea unui copil, de 2.500 lei;
- tabere gratuite pentru 16.000 de elevi și 2.000 de profesori (e doar o coincidență că școala de vară a TSD avut loc exact la același hotel care are contract cu PROEDUS);
- vauchere de 500 de lei pentru 5000 de biciclete/trotinete", a scris consilierul pe Facebook.
Dincolo de lipsa de transparență și planificare, dincolo de posibilele favoritisme, dl Ciucu pare ostil ideii de mită pre-electorală sau, cum spune el, "indulgențe". Poate o să șochez puțin, dar eu cred că în cazul particular al Bucureștiului orice primar cu simț de supraviețuire va trebui să cumpere indulgențe. Dacă PNL dorește să câștige vreodată primăria, trebuie să își cumpere indulgențele cu promisiuni încă de acuma.
Să mă explic.
Bucureștiul este un oraș bogat. Nu numai din cauza oamenilor săi harnici și inventivi (și de asta). Ci, în primul rând, pentru că aici sunt sediile centrale ale administrației și firmelor. Acesta fapt scade șomajul și crește consumul, susținând astfel economia locală. Mai mult , taxele alimentează bugetul local. În schimbul acestor privilegii, bucureștenii contribuie mai mult la bugetul statului și mențin, probabil, orașul cel mai deschis din România.
Ca nivel al economiei, Bucureștiul se bate de la egal la egal cu regiuni din vest. Desigur, asta nu se reflectă neapărat în salarii, dar se reflectă într-o bună măsură în încasări. Bugetul municipal ajunge 1,1 miliarde. De euro. Pe an. Plus bugetele sectoarelor Mai mic decât al altor metropole asemănătoare, dar și costurile salariale sunt altele. Și, foarte important, așteptările bucureștenilor privind investițiile publice sunt adaptate nivelului de investiții din România.
Bucureștiul are, deci , o pleașcă. Cum se va împărți această pleașcă? Ar fi aberant să se împartă pe criterii ideologice. Nu antreprenorii sau muncitorii produc în primul rând plusvaloarea ca să o primească înapoi. Ci norocul. Orice distribuire a pleștii (pleașcăi?) este o redistribuire, și anume o redistribuire fără justificare ideologică. Logic, atunci, este ca fiecare cetățean să primească relativ la fel, după numărul de voturi. Politic, este inevitabil ca partidele să privilegieze baza lor electorală. Dar un partid inteligent, la putere sau în opoziție, va avea grijă să ofere ceva și "celorlalți", care vor fi decisivi în câștigarea alegerilor.
Gestiune pleștii nu este o problemă nouă. Multipli primari au distribuit-o conform criteriului "îmi iau și eu dar dau și la lume". Plus, există cazurile celebre. În Constanța, Mazăre a făcut locuințe sociale. În Otopeni, Gheorghe Constantin Silviu a făcut părculețe și locuințe sociale. În București, Oprescu a fost mai puțin populist (surpriză) preferând mari proiecte de construcții ca Arena națională și Pasajul Basarab. Nu a dat oamenilor o pâine, dar a oferit măcar ceva circ.
Din punct de vedere a alegătorului, a împărți pleașca, este și o datorie morală. Împărțeala poate fi mai mult sau mai puțîn dreaptă, dar ea trebuie promisă. Altfel, greu se câștigă alegeri. Și, din acest punct de vedere clasa de mijloc nu diferă cu nimic de sărăcime. Sau credeți că două parcări la prețuri subvenționate (centru și acasă) sunt cerințe mai morale decât o locuință socială?!?
Gabriela Firea înțelege prea bine, din familie chiar, lucrurile astea. Iar împărțirea pleștii nu e de rușine, ea chiar trebuie încurajată. Cu cât mai multă pleașcă pentru cetățeanul de râd, cu atât mai puțină pentru firmele de casă. Fiecare bicicletă în plus înseamnă câteva pansele în minus.
Opoziția nu ar trebui să critice în bloc pleștile, ci uneori ar trebuie chiar să le susțină. Dacă nu vrea să rămână Opoziție până la adânci bătrâneți.
