Premium
Ziarul Financiar:
Pe 8 mai 1950, in gara din localitatea franceza Metz, se urca in tren Robert Schuman, ministrul de externe al Frantei la acel moment. Doar cateva ore il desparteau de una dintre cele mai grele misiuni pe care le-a avut vreodata un om de stat european. In mai putin de 50 de ani murisera peste 100 de milioane de oameni. La 5 ani dupa terminarea razboiului, Europa trecuse prin cateva momente care puteau reaprinde oricand conflagratia. Un nou razboi era vazut destul de probabil de majoritatea cetateniilor de pe acest continent.
Schuman, care calatoarea catre Paris, avea la el planul care urma sa aduca pacea in Europa. Era la a opta ciorna. Nu Schuman era autorul lui, ci Jean Monnet, omul care reusise sa gaseasca o formula prin care facea razboiul intre europeni imposibil.
Dar pentru asta avea nevoie de un politician care sa poata vorbi cu toate partile interesate si sa ii convinga pe toti ca planul putea sa aiba succes.
Aici intervenea ministrul de externe francez. Asta era rolul lui Schuman. Practic, Jean Monnet, tehnocratul genial, avea nevoie de Robert Schuman, politicianul genial. Prima oara trebuia sa convinga intreg guvernul francez, pentru a putea vorbi in numele lui. Dupa aceea, Germania de Vest trebuia sa fie de acord. De asemenea, trebuia vazut daca europenii mai credeau ca pacea mai este un concept plauzibil sau o utopie, daca urmau sa sustina proiectul sau nu.
Mai pe scurt, multe puteau merge rau.
Imediat cum ajunge la Paris, pe 9 mai, Schuman are o intalnire cu membrii guvernului francez, ocazie prin care le prezinta propunerea si le cere sprijinul politic. Planul era cel putin curajos. Robert Schuman se bate pentru fiecare idee si desi au fost momente, pe parcursul sedintei, in care se parea ca totul se va narui, premierul de atunci, George Bidault, ii garanteaza lui Schuman intregul sprijin al cabinetului pe care il conducea. Practic, Franta sustinea planul unei Europe unite...
Practic, Schuman invita Germania si alte state europene sa se alature unei noi ordini continentale.
Dupa declaratia sa, Konrad Adenauer, cancelarul Germaniei de Vest, anunta ca este de acord cu propunera lui Schuman. Italia, Belgia, Luxembourg si Olanda se alatura.
Avea sa se intample. Europa se unea. In sfarsit.
Reprezentantii tuturor statelor se intalnesc si decid ca pe 18 aprilie 1951 sa semenze Tratatul de Paris ce duce la aparitia Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelulului, un fel de bunica a Uniunii Europene de astazi.
Statele Unite ale Americii sprijina cu toate fortele proiectul european. Planul Marshall si NATO sunt doar doua dintre ajutoarele vitale pe care le-a oferit poporul american poporului european.
Cresterea economica explodeaza in randul statelor ce au urmat calea propusa de Schuman, Monnet si restul parintilor fondatori ai Europei.
In timp ce tarile ce au adoptat calea totalitarismului, nationalismului si a planficiarii centralizate se afunda in mizeria propriilor minciuni si incep sa isi chinuie cetatenii, nivelul de trai al europeanului creste la cote nemaiintalnite. Libertatea, democratia si prosperitatea definesc noua constructie europeana.
Dupa Tratatul de la Maastricht din 1992, Uniunea Europeana i-a nastere. Schengen, moneda euro, cetatenia europeana, toate aceste concepte sunt o garantie a tratatului de atunci.
Astazi, Uniunea Europeana este prima economie a lumii, cu un produs intern brut de 13.900 miliarde de euro (Statele Unite au un PIB de aproximativ 13.400 miliarde euro, iar China 8.695 miliarde euro). Serviciile reprezinta o pondere de 71 % din PIB, in timp ce industria contribuie cu 24%, iar agricultura cu 1,6%.
RFI:
"Coreea de nord nu-şi va utiliza armele atomice decât dacă este atacată de o altă putere nucleară". Iată principala declaraţie făcută de liderul Kim Jong-un cu ocazia congresului excepţional organizat de partidul aflat la putere la Fenian. Această doctrină nord-coreeană nu este nouă dar capătă o valoare simbolică în actualul context.
Kim Jong-un s-a exprimat zilele trecute în faţa miilor de delegaţi reuniţi la primul congres organizat de 36 de ani încoace de Partidul Muncitorilor din Coreea. Declaraţia numărului unu de la Fenian a fost însă făcută publică de abia duminică de presa oficială. Referirea la utilizarea sau nu a armelor atomice survine în momentul în care comunitatea internaţională se aşteaptă ca regimul nord-coreean să efectueze un al 5-lea test nuclear după cel de-al 4-lea efectuat în luna ianuarie.
In opinia analiştilor, mesajul transmis de Fenian este că, Coreea de nord e o "putere nucleară normală" adică nu-şi va utiliza arsenalul decât în scopuri disuasive. Totodată însă, prin aceste declaraţii, regimul de la Fenian ar arăta că e dispus să-şi reia relaţiile cu comunitatea internaţională. In fine, declaraţia lui Ki Jong-un este istorică întrucât e făcută în persoană de liderul suprem la un congres rarisim ce are deci, prin esenţa sa, un ecou mondial.
