Indexul Sustenabilității Societății Civile, publicat de USAID și FDSC, oferă un calificativ de 3,1 în ceea e privește infrastructura proprie și 3,2 în ceea ce privește serviciile furnizate. În sistemul de calificative folosit (unde un calificativ mai mic înseamnă o performanță mai bună) orice calificativ între 1 și 3 plasează ONG-urile românești în zona avansată
Însă în ceea ce privește relația cu societatea lucrurile nu mai stau la fel de bine. Imaginea publică este cotată cu 3,8, iar sustenabilitatea financiară (care depinde decisiv de încrederea donatorilor) cu 4,2.
De ce organizații care performează bine au dificultăți? Există două explicații posibile. O explicație este că FDSC și USAID sunt și evaluatori și finanțatori. Din motive complicate, asta poate duce la unele erori de analiză.
O altă explicație, mai plauzibilă în opinia mea, este că serviciile și infrastructura de dobândesc cheltuind resursa bani, pe când imaginea și asigurarea unei finanțări constante pot depinde de resursa încredere. Ori bani au mai existat, dar încrederea este o resursă rară la români. Raportul sugerează și că ONG-urile (numite OSC, organizații ale societății civile) nu au căutat suficient să cultive sistematic această încredere.
Este, dacă vreți, un cerc vicios. Finanțarea pe proiecte pe termene relativ scurte îndeamnă ONG-urile să comunice cu grupurile țintă mai ales pe termen scurt. Lipsa unei relații cu grupurile țintă complică crearea unei imagini mai bune și diversificarea surselor de finanțare. Asta face ONG-urile mai vulnerabile în fața unui număr limitat de finanțatori externi. Care oferă linii de finanțare pe termen limitat.
Puteti citi raportul integral aici.
Comentează