Premium
Cazul azilului groazei din Ilfov a scos la lumină fapte abominabile, de neimaginat a fi posibile într-un stat european. Se caută acum vinovați, deși pare inexplicabil cum instituțiile statului responsabile de controlul acestui tip de activitate au fost inactive vreme atât de îndelungată.
Pentru a încerca să ne explicăm cum funcționează un spital privat, care are ca obiect de activitate și îngrijirea bolnavilor incurabili, la ce verificări este supus și ce rigori trebuie să respecte, am contactat managerul Spitalului Sfântul Sava, De Recuperare Medicală și Îngrijiri Paliative, care funcționează tot în județul Ilfov. Alina Ion a fondat acest spital cu mai puțin de 5 ani în urmă, l-a ridicat de la zero din fonduri exclusiv private și nu a obținut niciodată vreun sprijin din partea statului. A încercat să încheie contract cu Casa Națională de Asigurări în Sănătate, dar toate eforturile ei au fost zadarnice. Nu a primit niciodată o explicație pentru aceste refuzuri, deși condițiile de internare în spitalul său sunt din categoria lux.
- Doamnă Alina Ion, Spitalul Sfântul Sava, pe care îl conduceți și care funcționează tot în județul Ilfov de aproape 5 ani, inclusiv cu activitate de îngrijiri paliative, adică a bolnavilor incurabili, a fost vreodată verificat de autorități?
- Spitalul nostru a fost verificat nu o dată, ci de mii de ori, încă dinainte de deschidere și de absolut toate autoritățile de control. La fiecare 2-3 zile, noi avem câte un control: fie de la DSP, fie de la ANSVSA, fie de la ANAF, fie de la Ministerul Muncii sau de la Ministerul Sănătății. Menționez că aceste verificări nu se fac ca urmare a unor plângeri, ci din propria inițiativă a autorităților responsabile. Eu mă bucur că este așa, întrucât la noi, în Spitalul Sfântul Sava, întotdeauna totul este impecabil. Este, într-un fel, o replică a noastră pentru statul român, care a refuzat în mai multe rânduri să ne acorde sprijin prin subvenționarea activității noastre fără niciun motiv. În schimb, ne verifică la sânge, cât se poate de des. E foarte bine că este așa, întrucât noi, oricum, așa funcționăm, în mod ireproșabil, fiindcă dorim ca pacienții noștri să nu aibă niciun fel de problemă de natură intraspitalicească.
- Ca urmare a faptelor petrecute în azilul groazei din Voluntari, se ridică voci care susțin că statul nu are responsabilitate în administrarea privată a acestui tip de activitate, de îngrijire a vârstnicilor și persoanelor cu dizabilități. Dumneavoastră cum ați administra situația bâtrânilor care nu pot fi îngrijiți în familie?
- În primul rând, eu nu doresc să lovesc în nimeni, pentru că o face toată lumea, și dintre cei care se pricep, și dintre cei care nu se pricep. Eu văd câteva soluții, pe care statul, prin autoritățile locale, le poate lua, fără costuri exagerate. Cred că primul pas ar fi ca autoritățile locale să identifice locațiile în care se pot acorda îngrijiri paliative. Nu cred în scuza că nu au locuri și de aceea au preferat să finanțeze asociații care să desfășoare acest tip de activitate.
În urmă cu 10 -15 ani, au fost închise sute de spitale și clinici, în toate județele, multe dintre ele care fuseseră recent renovate înainte de a fi închise. Aceste imobile au funcționat ca și centre medicale, ca spitale, deci au toată infrastructura necesară internărilor. Ele trebuie doar igienizate și redate circuitului public. Consiliile județene sau primăriile pot și trebuie să deschidă în aceste imobile centre pentru îngrijiri paliative, adică pentru îngrijirea pacienților care suferă de boli incurabile și ale căror familii nu pot suporta costurile mari din sistemul privat.
Se pot face anumite criterii de acces, în funcție de veniturile pacienților și ale aparținătorilor acestora, spre exemplu. Nu doresc să intru în detalii cu privire la plata serviciilor, ci vreau să insist pe ideea că există soluții pentru ca statul să se ocupe de îngrijirea decentă, cu demnitate și empatie, a cazurilor sociale, așa cum se întâmplă și țările din Vestul Europei. Nu este necesar să externalizeze aceste îngrijiri, chipurile, din lipsă de spații corespunzătoare. Ar mai fi și fostele unități militare, dezafectate, care pot fi amenajate ca centre de îngrijire.
Mai departe, Ministerul Muncii, prin REVISAL, poate verifica numărul angajaților unei societăți ori asociații, care se ocupă de îngrijirea bolnavilor. Există un normativ, care impune un număr minim de angajați pentru fiecare pat de spital. Acesta trebuie verificat. Tot din REVISAL, Ministerul Muncii poate verifica și salariile angajaților care se ocupă de îngrijirea bolnavilor. Or, dacă tu, stat, vezi că medicii sau asistentele medicale sunt plătiți cu salariul minim pe economie, devine probabil ca acele angajări să fie fictive, deoarece niciun medic și niciun asistent nu vin să-ți lucreze pe salariu minim.
Așadar, tot ce trebuie să facă statul este să verifice prin funcționarii săi, stând pe scaun, în fața unui calculator, dacă o entitate pe care o finanțează cu bani frumoși respectă aceste standarde. Nu în ultimul rând, legislația este deficitară în privința îngrijirilor paliative, prin aceea că nu obligă centrele decât la acordarea unor îngrijiri mai degrabă spirituale și de supraveghere, în locul unor îngrijiri medicale adecvate, cu hrană corespunzătoare și asistență medicală de specialitate. Și aici statul ar trebui să fie responsabil, nu să ridice din umeri. Autoritățile se plâng că nu au suficient personal de control, pentru a-l trimite pe teren. Nici nu e necesar! Verificările se pot face din birou și se pot trimite echipe de teren, în primul rând acolo unde ceva trezește suspiciuni de incorectitudine, iar nu să trimiți în mod excesiv controale acolo unde ai mai făcut și săptămâna trecută, doar-doar găsești ceva în neregulă și poți aplica acum o amendă mare, dacă n-ai reușit data trecută.
La fel, autoritățile se plâng că nu beneficiază de personal specializat în îngrijirea bolnavilor. Am și aici o soluție: statul plătește bani grei pentru ajutoare sociale. Tot statul are o autoritate pentru reconversia profesională, care încasează fonduri europene considerabile. Așadar, autoritățile locale pot identifica, dintre asistații social, acele persoane care se pot recalifica în îngrijirea bolnavilor.
Sigur, nu poți transforma peste noapte un fost vânzător în medic sau asistent, dar infirmier sau îngrijitor, poate deveni. Astfel, banii europeni ar fi cheltuiți cu folos pentru societate și pentru asistații social, iar statul nu ar mai cheltui bani cu ajutoarele sociale, ba dimpotrivă, ar încasa bani din impozitarea veniturilor acestora.
- Totuși, cum vă explicați modul de lucru în azilul groazei? Dvs. Cum verificați activitatea fiecărui angajat al spitalului pe care îl conduceți? Cum știți că fiecare înfirmieră sau fiecare asistentă se comportă cuviincios cu bolnavii și îi tratează cuviincios?
Ceea ce s-a întâmplat în centrul din Voluntari nu are niciun fel de scuză, nici din partea autorităților responsabile, nici din partea angajaților care s-au ocupat de pacienți și nici din partea familiilor pacienților, care parcă i-au abandonat acolo, fără să-i mai intereseze în vreun fel soarta lor.
La Spitalul Sfântul Sava, noi inițiem comunicarea cu familiile pacienților și le relatăm detaliat starea lor, ce tratamente aplicăm și cum răspund pacienții la ele, comunicăm aparținătorilor cea mai mică problemă pe care o întâmpinăm. De asemenea, angajații noștri au obligația, încă de la angajare, să dezvolte empatie față de bolnavi, să răspundă imediat oricăror solicitări și să-i trateze ca și când ar fi membrii propriilor familii.
În cabinetul meu și în camerele de gardă ale medicilor și asistenților, noi avem instalat un sistem de monitorizare video ale tuturor saloanelor și sălilor de kinetoterapie ori fizioterapie și astfel, suntem permanent conectați la fiecare pacient. La cea mai mică necesitate a vreunui pacient, personalul merge în salon și răspunde nevoii acestuia.
În profesia de medic, de asistent, de infirmier, de psiholog, nu poți fi lipsit de umanitate. Dincolo de justiția pământeană, care te poate pedepsi sau nu, există justiția divină. Despre angajații care îngrijesc bătrâni sau persoane neajutorate și îi maltratează, eu cred că vor plăti greu în fața lui Dumnezeu, iar focul din iad nu va fi de ajuns. Poate și iadul se va ”moderniza”, dacă tot avem inteligență artificială. Acel cazan despre care preoții ne spun că ar exista în iad pentru păcătoși, cred că va fi prea mic. Probabil ca și el va trebui modernizat, conform vremurilor, și extins, ca să aibă loc toți.
