Premium
„Din punctul de vedere al lucidităţii, Baconschi este întru totul occidental, dar unul care a rămas în fondul său afectiv, din gust şi înclinaţie, dar poate şi din orgoliu, un oriental.” (H.-R. Patapievici), își începe Stelian Țurlea prezentarea pe Mediafax. Iată ce notează în continuare:
Autorul explică rostul volumului pe care îl semnalăm acum: „Genul eseistic a punctat modernitatea – de la Montaigne la Matthew Arnold – reuşind să supravieţuiască în atmosfera versatilă a postmodernităţii, căreia îi corespunde prin concizie, curiozitate politropică şi montaj fragmentar. El figurează literar accelerarea timpului istoric, dispersia cognitivă şi confluenţele interdisciplinare, celebrînd implicit un anume hedonism al tatonării sugestive. Fidel obiceiului de a-mi reuni periodic, în volum, textele altminteri blocate în efemeride, le-am strâns în cel de faţă pe cele din ultimii ani, apărute iniţial în săptămânalul cultural Dilema veche. Cititorii vor regăsi aici registrele unor centre de interes (pentru mine) definitorii: relaţia noastră cu Occidentul, cu propria societate, cu faptul religios şi cu marile cărţi.”
În mod cert, Teodor Baconschi este printre cei mai rafinați și de semaă eseiști ai zilelor noastre. Iată un fragment definitoriu:
„Cioran a fost adesea privit ca urmaş al moraliştilor francezi din Marele Secol: La Rochefoucauld, Chamfort, La Bruyère, Pascal, Vauvenargues şi Fontenelle, pentru a nu i cita decât pe cei reţinuţi de posteritate ca mari autori.
Erau 'oamenii oneşti' ai veacului al XVII lea, când – pe linia inaugurată de Montaigne – scriitorii se detaşau de propriile patimi, ridicându se deasupra egoismului curent, în speranţa că, de la marea înălţime a nepăsării lucide, poţi îmbrăţişa cu un ochi obiectiv la forme entière de l’humaine condition.
Aristocraţi de sânge sau de robă, aceşti oameni ai pleiadei clasiciste au văzut morala ca pe o fiziologie a viciilor şi virtuţilor.
Nu şi propuneau, clerical, să edifice, adică să răspândească pietatea, cât să obiectiveze (ca într o disecţie anatomică) intimitatea cel mai adesea inavuabilă a sufletului omenesc. Pascal e singurul care s a dedicat unei apologetici creştine, din perspectiva grupării de la Port Royal.
Pentru el, intimitatea rima cu infinitatea anxiogenă a universului privit prin lentila telescopică. Restul 'plutonului' anticipa însă duhul taxonomic al Enciclopediei lui Diderot pe o linie naturalistă: cunoaşterea e o listă de obiecte, un inventar pe cât posibil exhaustiv de calcule, definiţii şi descrieri seci. Erau, altfel spus, moderni dezvrăjiţi, sceptici şi agnostici, sardonici şi răi de gură în stilul care avea să facă gloria lui Voltaire: conta vorba de duh perfect exprimată, nu indulgenţa divină sau opinia vulgară. Inteligenţa nu servea credinţa şi cauza Bisericii, cât plăcerea maliţiozităţii cinice, sub haina unei frazări impecabile. Nu e de mirare că Nietzsche i a admirat pe faţă, socotindu i modele de entuziasm fără Dumnezeu. Intraţi în canon, studiaţi în universităţi, traduşi în multe alte limbi, moraliştii veacului al XVII lea au dus moştenirea lui Machiavelli până în pragul revoluţiilor care au zguduit lumea veche, instalându ne până azi într o antropologie a revoltei şi a tapajului prometeic. Ei n au apărut din nimic.
Se simte că i au recitit pe filozofii stoici, din tratatele cărorapoţi afla cât este omul de slab, nevolnic, agresiv, trădător şi la rigoare ticălos şi cum justifică el aceste limite din perspectiva dreptului de a supravieţui. Când La Rochefoucauld scrie că 'adevăratul gentilom nu se implică în nimic', revine la suprafaţă tema ataraxiei.”
Eseurile se împart în patru părți: Noi și Occidnetul; Noi între noi; Noi și Biserica; Noi și cărțile. În fiecare, unghiuri inedite asupra unor evenimente, fapte, situații cu care ne confruntăm la tot pasul.
„Deşi scrisul lui Baconschi e de atitudine şi mobilizează în formularea judecăţilor-convingeri, proza lui e mai presus de orice politicoasă, urbană, civilă, debonară. Din punctul de vedere al lucidităţii, Baconschi este întru totul occidental, dar unul care a rămas în fondul său afectiv, din gust şi înclinaţie, dar poate şi din orgoliu, un oriental. Ca orice oriental, ştie de toate şi din toate; ca un occidental, le ştie temeinic şi cu relativism critic. (H.-R. Patapievici)
Neapărat de citit.
Teodor Baconschi - Efectul de lupă. Câteva priviri asupra culturii contemporane. Editura Polirom. 223 pag.
