Premium
Barintown este un oraș fictiv, așezat în miezul Americii, iscat în mintea scriitorului George Arion. Apare în patru dintre romanele sale: „Crimele din Barrintown”, „Crime sofisticate”, „Sufocare” și „Însoțitorul lui Isus”, așa își începe Stelian Țurlea prezentarea în Mediafax.
Redăm mai jos articolul scriitorului:
În cartea pe care o semnalăm astăzi, autorul însuși a simțit nevoia să descrie, într-un fel de prefață/preambul orașul. Spicuim, este instructiv: „Barintown este un oraş care nu poate fi găsit pe nicio hartă, oricât de amănunţită ar fi ea. Nu-i accesibil pentru oricine nici pe calea aerului, nici venind pe ocean, şi nici cu trenul sau cu automobilul. Sistemul GPS nu-1 are înregistrat, aşa că nu aruncaţi aparatul bănuind o defecţiune majoră a lui. Şi totuşi, oraşul există, autorul l-a vizitat în repetate rânduri, şi l-a descris în cărţile Crimele din Barintown (1995), Crime sofisticate (2009), Însoţitorul lui lisus (2016), precum şi în romanul pe care tocmai l-aţi deschis.
E o aşezare ca atâtea altele in Lumea Nouă. În Downtown se înalţă clădirile semeţe ale băncilor, companiilor aeriene, corporaţiilor faimoase pe toate meridianele. Numai sticlă şi aluminiu. Zgârie-nori. Arhitectonică modernă, cu forme fluide. Primăria, Tribunalul, Procuratura, sediul central al Poliţiei se află tot aici, adăpostite in clădiri masive, greoaie, care contrastează cu cele din jur, fiind embleme ale altor epoci. Dar pretutindeni în lume Puterea este exercitată din astfel de edificii care inspiră respect sau chiar frică.
În centru, străzile şi bulevardele sunt drepte, amintind vag de reţeaua stradală a New York-ului. Dar cele mai multe căi de circulaţie din oraş au ţinut cont de formele de relief şi de aceea coboară, urcă, fac la stânga, la dreapta, în funcţie de obstacolele întâlnite - dealuri cu coame teşite, ape, obiective de patrimoniu de care trebuie avut grijă.
Ca peste tot in lume, traficul cunoaşte anumite intervale orare în care se circulă bară la bară. Existenţa multor străzi pietonale şi a numeroaselor piste pentru biciclişti face totuşi viaţa suportabilă şi pentru cei care nu sunt înnebuniţi să petreacă ore în şir la volan.
O puzderie de fast-food-uri potolesc foamea funcţionarilor, inginerilor, specialiştilor în IT, studenţilor, elevilor, turiştilor, muncitorilor care ridică noi imobile, asfaltează străzi, îngroapă cabluri de electricitate sau conducte de canalizare şi gaze. Hărmălaia pe care o fac e mai puţin intensă decât în alte locuri unde se execută astfel de lucrări. Desigur, seara sunt luate cu asalt restaurantele selecte, dar şi altele mai modeste, locuitorii fiind sociabili şi dornici de petreceri, celor mai mulţi neplăcându-le să stea închişi in case cu ochii ţintă la televizor. Chiar dacă nu e cotată ca fiind de cinci stele, crâşma lui Politicosu este cea mai vestită locantă din oraş - nu ezitaţi s-o includeţi în programul de vizite obligatorii.
Zonele rezidenţiale sunt dispuse în inele concentrice, nici prea aproape, nici prea departe de centru. Acolo întâlneşti vile superbe înecate vara în verdeaţă, iar zăpada din timpul iernii transformă decorul într-unul feeric. Pe măsură ce te depărtezi spre periferie apar case cu înfăţişare tot mai umilă, dar care prin alte părţi ar face fericite multe familii.(...) Pentru a înţelege mai exact topografia locurilor ar fi fost binevenită o hartă. În ultima clipă am renunţat s-o includ în paginile cărţii. Mi s-ar fi părut că rolul imaginaţiei fiecăruia ar fi fost ştirbit oferind prea multe repere. (...) Nu v-am vorbit despre cartierele rău famate. Asta nu înseamnă că ele nu există, ca în orice metropolă. Este un teritoriu pe care şi-l dispută bande formate din indivizi de diverse rase şi naţii. Ei pun la cale jafuri, asasinate, prosperă din afaceri cu droguri şi prostituţie. (...) Generaţii după generaţii au pus umărul ca oraşul să devină ceea ce este azi - un loc în care vechiul şi noul îşi dau mâna în spiritul unui desăvârşit bun-gust şi unde toţi speră să fie liberi şi să domnească dreptatea. Calităţile unei naţiuni harnice şi cutezătoare s-au manifestat pe deplin şi aici”.
În orașul acesta ca oricare altul, se petrec crime care nu sunt chiar ca oricare alt oraș. Dovadă ceea ce se întâmplă în romanul pe care îl semnalăm.
Scriu editorii: „Ned și-a pierdut părinții și bunicii încă din copilărie. A moștenit o avere impresionantă și a călătorit pe tot globul. A dobândit cunoștințe și a avut parte de experiențe care multora le sunt inaccesibile. Visul lui – să devină cel mai bun scriitor de piese polițiste din lume. Însă niște glasuri nu-i dau pace. Glasuri pe care le aude încă de când era mic, când a văzut cum trei copii ucid cocoși sugrumându-i cu ajutorul unor cabluri. Între timp, în Barintown începe să acționeze un criminal care-și omoară victimele în același mod. Ned începe singur o investigație, încercând să dea de urma celor care i-au marcat copilăria. Însă Tom Redford, anchetatorul care se ocupă de caz, are o cu totul altă teorie în privința identității ucigașului…”.
Stilul lui George Arion e inconfundabil și proza lui e plăcută recitită o dată, de două ori, de oricâte ori. Precizăm că romanul acesta a apărut prima oară în urmă cu aproape un deceniu.
George Arion – Sufocare. Crime Scene Press. 213 pag.
