Premium
Membrii unei echipe de oameni de ştiinţă din Australia au descoperit că şopârla cu limbă albastră este în general rezistentă la veninul unuia dintre cei mai mai periculoşi şerpi din această ţară, relatează DPA.
Şopârlele cu limbă albastră (Tiliqua nigrolutea), cele mai mari reprezentante ale familiei Scincidae, par că au dezvoltat o rezistenţă ''specifică'' la veninul unuia dintre cei mai veninoşi şerpi din Australia, şarpele negru cu burtă roşie (Pseudechis porphyriacus), a declarat Nicholas Youngman de la Universitatea din Queensland (UQ), potrivit agerpres.ro.
Specialiştii de la Laboratorul Venom Evolution din cadrul UQ au analizat efectele provocate de şapte tipuri de venin de şarpe australian asupra plasmei recoltate de la două specii de şopârlă cu limbă albastră şi trei specii de varani cu care aceşti şerpi interacţionează în sălbăticie.
Cercetătorii au descoperit că uriaşele şopârle carnivore din genul Varanus, care se hrănesc cu şerpi negri cu burtă roşie, nu erau rezistente la venin.
''A fost şocant să descoperim că şopârla cu limbă albastră estică, alături de 'shingleback' (Tiliqua rugosa), prezentau rezistenţă specifică la veninul de şarpe negru cu burtă roşie", a declarat Nicholas Youngman, citat într-un comunicat publicat luni de UQ.
''Se pare că aceste şopârle au dezvoltat în sângele lor o componentă plasmatică specială - numită factor seric'', a adăugat el.
''Aceasta împiedică toxinele specifice din veninul şarpelui negru cu burtă roşie să coaguleze plasma şopârlelor, ceea ce ar duce la o moarte rapidă pentru majoritatea celorlalte animale'', a explicat cercetătorul.
Nicholas Youngman a declarat că şopârlele nu sunt ''complet imune'', însă şansa lor de a supravieţui în urma muşcăturii de şarpe este mult mai mare.
Profesorul Bryan Fry, directorul laboratorului, a declarat că şopârlele mari din genul Varanus - sau goanna - par că nu au fost presate să dezvolte rezistenţă datorită solzilor lor, care ''acţionează ca o armură medievală din zale''.
''Selecţia naturală a investit în armura lor şi este clar că aceasta funcţionează în cazul lor'', a spus Fry. ''Aceste două forme divergente de rezistenţă sunt exemple fascinante de noutate evolutivă'', a adăugat specialistul.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista ştiinţifică Toxins.
