Premium
Un scor slab la un simplu test de memorie în rândul persoanelor fără probleme de memorie sau de gândire poate avea legătură cu biomarkeri din creier asociaţi cu boala Alzheimer, precum şi cu semne foarte timpurii de afectare a memoriei ce preced cu câţiva ani demenţa, conform unui studiu publicat săptămâna aceasta în jurnalul medical Neurology al Academiei Americane de Neurologie, relatează Science Daily.
Ellen Grober, de la Colegiul de Medicină Albert Einstein din Bronx, New York, autoarea studiului, a declarat că "aceste constatări sugerează că acest test poate fi utilizat pentru a ne îmbunătăţi capacitatea de a detecta declinul cognitiv într-un stadiu de dinainte ca oamenii să fie diagnosticaţi cu boala Alzheimer". Potrivit cercetătoarei, "acest lucru ar putea fi util pentru a determinarea persoanelor care pot fi înscrise în studiile clinice pentru prevenirea declinului cognitiv. Ar putea ajuta, de asemenea, la restrângerea celor care au deja semne de Alzheimer cu ajutorul unui simplu test decât prin scanări costisitoare sau invazive sau puncţii lombare", relatează Agerpres.ro.
În cadrul acestui test, participanţilor le sunt prezentate imagini cu obiecte şi li se oferă indicii cu privire la categoria în care se încadrează obiectul respectiv, cum ar fi o imagine cu struguri şi indiciul "fructe". Apoi, participanţii trebuie să îşi amintească obiectele respective, mai întâi singure, apoi cu ajutorul indiciilor. Acest tip de învăţare controlată ajută la problemele uşoare de recuperare a memoriei ce apar la mulţi vârstnici, dar nu are un impact semnificativ asupra memoriei persoanelor cu demenţă, a precizat Grober.
La studiu au participat 4.484 de persoane fără probleme cognitive şi o vârstă medie de 71 de ani. Participanţii au fost împărţiţi în cinci grupuri, în funcţie de scorurile lor la test sau de stadiile în care au fost încadraţi, de la zero la patru. Stadiile de la zero la doi reflectă dificultăţi de rememorare a elementelor învăţate şi preced demenţa cu cinci până la opt ani. În aceste etape, persoanele respective au probleme din ce în ce mai mari în a-şi aminti obiectele fără indicii, însă pot face acest lucru atunci când li se oferă indicii. În al treilea şi al patrulea stadiu, persoanele afectate nu îşi pot aminti obiectele, nici măcar cu ajutorul indiciilor. Aceste etape preced demenţa cu unul până la trei ani.
Totodată, participanţilor la studiu li s-a scanat creierul pentru depistarea prezenţei plăcilor de beta-amiloid, markeri ai bolii Alzheimer, precum şi pentru analiza volumului zonelor cerebrale asociate cu patologia Alzheimer.
Jumătate dintre participanţi nu au avut probleme de memorie. Jumătate dintre subiecţi au prezentat probleme de amintire, de stocare a amintirilor sau ambele.
Cercetătorii au descoperit că persoanele testat aflate în stadiile al treilea şi al patrulea prezentau cantităţi mai mari de beta-amiloid în creier comparativ cu cele aflate în stadiile inferioare. Ele aveau, de asemenea, un risc mai mare de a prezenta un volum mai mic în hipocamp şi în alte zone ale creierului asociate cu patologia Alzheimer.
În stadiul zero, 30% dintre oameni aveau plăci de beta-amiloid, comparativ cu 31% în stadiul unu, 35% în stadiul doi, 40% în stadiul trei şi 44% în stadiul patru.
"Acest sistem ne permite să distingem următoarele: dificultatea pe care o întâmpină oamenii în a accesa amintiri atunci când sunt încă capabili să creeze şi să stocheze amintiri în creierul lor, ceea ce se întâmplă în stadiile foarte incipiente, înainte ca demenţa să poată fi diagnosticată; şi problemele de stocare a amintirilor, care apar mai târziu în această fază de pre-demenţă", a spus Grober.
O limitare a studiului a fost aceea că subiecţii aveau un nivel ridicat de educaţie, astfel încât aceste rezultate ar putea să nu fie aplicabile populaţiei generale, au notat cercetătorii.
Studiul a fost susţinut de Institutul Naţional de Sănătate din Statele Unite, Asociaţia pentru Alzheimer, organizaţia Cure Alzheimer's Fund şi Fundaţia Leonard and Sylvia Marx.
