Premium
În Portugalia, Italia și Spania, guvernele își fac auzită opoziția față de creșterea dobânzilor, testând limitele independenței BCE, observă, în rubrica sa, Eric Albert, jurnalist la „Monde”
De data aceasta, guvernele portughez, italian și spaniol au exprimat, în mai puțin de două săptămâni, critici puternice la adresa Băncii Centrale Europene (BCE). În timp ce instituția monetară europeană operează cea mai rapidă majorare a ratei dobânzii din istoria sa, de la −0,5% la 3,5% în unsprezece luni, în numele luptei împotriva inflației, un început de revoltă politică suflă împotriva BCE, venit din partea unor guverne de orientări foarte diferite, de la stânga la extrema dreaptă, relatează Le Monde citat de Rador.
„Rețeta simplistă de a crește ratele dobânzilor nu este văzută de toată lumea drept calea corectă”, critică Giorgia Meloni, premierul italian al partidului postfascist Fratelli d'Italia. Nu poate fi ignorat faptul că creșterea constantă a ratelor riscă să dăuneze economiei mai mult decât să reducă inflația, făcând-o un remediu mai rău decât boala. Vicepremierul său, Matteo Salvini, de la partidul de extremă dreaptă Liga, a calificat politica BCE drept „absurdă și periculoasă”.
Trecând prin Bruxelles pentru un summit european, premierul portughez, socialistul Antonio Costa, a ținut un discurs foarte asemănător. Trebuie să „protejăm condițiile de viață ale familiilor, capacitatea întreprinderilor de a investi și a economiei de a continua să crească și să genereze locuri de muncă care să genereze salarii mai bune”, a spus el pentru BCE. Criticile au venit și din partea Spaniei: „Ne aflăm într-o situație care nu mai necesită o majorare a dobânzii”, a declarat ministrul economiei, Nadia Calvino.
O astfel de critică publică este rară. Independența BCE este garantată de tratatele europene, iar guvernele se abțin, în general, de la atacarea frontală a instituției. Dar, odată cu marea revenire a inflației, banca centrală se află în confruntare directă cu guvernele. Pentru a calma creșterea prețurilor, are o singură metodă, una deosebit de nesubtilă: crește dobânzile pentru a încetini economia.
Inflația, un argument insuficient
Situația economiei europene, fără a fi catastrofală, este îngrijorătoare. Zona euro se află în recesiune tehnică (PIB în scădere cu 0,1% în trimestrul IV 2022 și în primul trimestru 2023) și totul indică faptul că acest lucru va continua și în trimestrul II. Consumul gospodăriilor este în scădere și sub nivelul de dinainte de pandemie, spre deosebire de Statele Unite, unde este cu aproape 8% peste. Peste tot, piețele imobiliare dau semne serioase de slăbiciune, în timp ce producția industrială stagnează.
Desigur, inflația rămâne foarte ridicată. În zona euro, în iunie, a fost de 5,5% pe un an, de aproape trei ori ținta BCE. Confruntată cu o astfel de creștere a prețurilor, instituția monetară nu a putut sta cu mâinile în sân. Dar inflația nu are nimic de-a face cu o economie care merge bine. Spre deosebire de inflația din Statele Unite, cea europeană este mai ales consecința dublului șoc al ieșirii din pandemie și al războiului din Ucraina. Creșterea de cincisprezece ori a prețurilor la gaze din vara lui 2022 trece treptat prin sistemul economic, de la sector la sector. Refluxul este acum în plină desfășurare, inflația s-a înjumătățit față de vârful de 10,6% din octombrie 2022. În aceste condiții, ce rost are încercarea de a încetini economia prin creșterea dobânzilor?
Mai mult, creșterea ratelor dobânzilor are nevoie de cel puțin șase luni, uneori de un an pentru a avea efect asupra economiei: există o întârziere între decizia BCE, transmiterea acesteia către piețele financiare și decizia gospodăriilor sau a firmelor să renunțe la un împrumut și efectele finale asupra creșterii economice. Cu toate acestea, Christine Lagarde, președintele BCE, a subliniat din nou săptămâna trecută: „Munca noastră nu este terminată”. O altă creștere a ratei dobânzii pe 27 iulie este o certitudine, în timp ce următoarea majorare din septembrie este în discuție. De aici și critica politică la adresa BCE.
