Premium
Războiul din Ucraina a întărit multe lucruri pe care militarii le știau despre conflictele majore. Unul dintre cele mai importante este că puterea aeriană este vitală pentru a asigura supraviețuirea și avansarea forțelor terestre.
Dar susținerea puterii în aer necesită existența unor locuri unde avioanele și elicopterele pot ateriza, realimenta și se pot reînarma. Pe un câmp de luptă modern, în care armele cu rază lungă de acțiune pot ajunge mult în spatele liniilor de front și dronele se plimbă în mod constant deasupra capului, protejarea aeronavelor de inamic este dificilă.
Așa că forțele aeriene occidentale se concentrează din ce în ce mai mult pe dispersarea operațiunilor lor. O modalitate de a face acest lucru este utilizarea rețelelor de autostrăzi pentru a ateriza, a se realimenta și a decola înainte ca inamicul să le ajungă din urmă, notează Business Insider.
Avioane de luptă și operațiuni pe autostradă
Operațiunile pe autostrăzi nu sunt noi. În timpul Războiului Rece, armatele au selectat drumuri pentru a fi folosite ca rezerve în cazul în care bazele lor erau distruse. În cadrul unui exercițiu din 1984, militarii NATO au exersat aterizarea avioanelor lor cu reacție, inclusiv A-10 Warthog, pe o porțiune de autostradă germană.
Unele forțe aeriene s-au îndepărtat de această capacitate după Războiul Rece și acum trebuie să se antreneze din nou pentru aceasta.
Una dintre aceste forțe este Royal Air Force din Marea Britanie, care își va certifica avioanele de vânătoare Eurofighter Typhoon FGR4 și F-35B pentru operațiuni pe autostradă cândva în cursul anului viitor, a declarat mareșalul Harvey Smyth, comandantul aviației și spațiului RAF, pentru Aviation Week, în cadrul unei conferințe organizate luna aceasta la Londra.
RAF plănuiește să aterizeze Typhoon-urile sale pe autostrăzile din Finlanda în lunile următoare și, ceva timp după aceea, să aterizeze F-35B-urile sale pe o șosea din Marea Britanie, folosind covorașe de aluminiu pentru a proteja pavajul, a spus Smyth.
Aterizarea pe o șosea ar putea fi mai dificilă pentru Typhoon FGR4, un avion cu decolare și aterizare convențională care necesită piste mai lungi. Avionul de luptă invizibil F-35B are o capacitate de decolare și aterizare verticală scurtă, reducând astfel suprafața pistei de care are nevoie și sporind considerabil capacitățile sale de război expediționar.
Exercițiile sunt menite să arate RAF ce deficiențe are în ceea ce privește capacitatea sa de a opera departe de bazele sale principale. Finlanda, cel mai nou membru al NATO, este foarte potrivită pentru a ajuta. Aceasta își folosește în mod obișnuit flota de F/A-18 în operațiuni de autostradă, iar tensiunile în creștere cu Rusia au determinat-o să se concentreze mai mult pe această capacitate.
Suedia, care așteaptă aderarea la NATO, are o experiență similară. A dezvoltat o strategie de bazare aeriană care a folosit autostrăzile în timpul Războiului Rece, iar necesitatea de a putea folosi piste rudimentare sau improvizate a stat la baza proiectării avioanelor de luptă suedeze JAS 39 Gripen.
Cum plănuiește armata americană să facă acest lucru
Armata SUA a planificat, de asemenea, operațiuni aeriene distribuite de pe aerodromuri și piste neconvenționale.
Unitățile US Air Force și US Marine Corps s-au antrenat în operațiuni pe autostrăzi, atât în SUA, cât și în străinătate. Un exercițiu din 2016, în cadrul căruia A-10 au exersat aterizarea pe o autostradă din Estonia, a fost primul de acest fel din ultimele trei decenii.
În cadrul conceptului Agile Combat Employment, Forțele Aeriene ale SUA se antrenează pentru a dispersa un număr mic de avioane în bazele din regiunea Indo-Pacific pentru a face mai dificilă pentru armata chineză să le țintească. Elementele ACE pot fi utilizate proactiv pe fondul creșterii tensiunilor sau după izbucnirea unui conflict.
Atunci când este realizată corect, ACE "complică procesul de țintire al inamicului, creează dileme politice și operaționale pentru inamic și creează flexibilitate pentru forțele prietene", potrivit doctrinei ACE a Forțelor Aeriene.
Forțele Aeriene antrenează ceea ce numește aviatori cu capacități multiple pentru a sprijini operațiunile ACE prin îndeplinirea mai multor sarcini în avanposturi cu personal redus. Operatorii speciali americani au, de asemenea, un rol în ACE, în special atunci când implică autostrăzi. Comandourile Forțelor Aeriene sunt antrenate special pentru a cerceta potențialele aerodromuri și pentru a conduce traficul aerian în timpul operațiunilor dispersate.
Forțele de operatori speciali americani au lucrat la un alt concept cheie cunoscut sub numele de Forward Arming and Refuting Points (puncte de armament și refulare înaintate), care merge mână în mână cu ACE. Aeronavele trebuie să fie realimentate și reînarmate oriunde s-ar afla, mai ales dacă trebuie să se desfășoare în locații îndepărtate, austere, în scurt timp.
Ca și RAF, Forțele Aeriene ale SUA au apelat la partenerii scandinavi pentru indicii. Generalul James Hecker, șeful forțelor aeriene americane din Europa, a declarat anul trecut că comandamentul său trimitea aviatori pentru a studia abordarea suedeză.
"Capacitatea de a dispersa avioanele este o specialitate a lor", a declarat Hecker în august 2022, potrivit lui Janes. "Suedia are Agile Combat Employment mai bine decât orice altă forță aeriană din lume, iar noi vom exploata acest lucru."
