Tatuajele au devenit extrem de răspândite la nivel global, în special în rândul tinerilor, aproximativ 20% din populația lumii și peste 30% dintre americani având cel puțin un tatuaj.
Procesul presupune introducerea pigmenților adânc în derm prin penetrarea repetată a pielii cu ace. Deoarece acești pigmenți sunt concepuți să fie insolubili și durabili, ei conțin adesea amestecuri complexe de lianți, solvenți și coloranți utilizați în industrie, potrivit news-medical.
În timp ce tatuajele negre folosesc de obicei carbon negru, cernelurile colorate conțin pigmenți creați inițial pentru aplicații industriale, precum plasticul sau vopselele. În ciuda utilizării pe scară largă, cernelurile pentru tatuaje sunt mult mai puțin reglementate decât produsele farmaceutice sau alte substanțe destinate să fie introduse în organism. Deși există unele date toxicologice privind ingredientele individuale, se știe foarte puțin despre comportamentul acestor cerneluri în sistemele biologice, mai ales pe termen lung.
Este cunoscut faptul că macrofagele din piele absorb pigmenții de tatuaj, iar depozite pigmentare au fost observate în ganglioni limfatici de zeci de ani. Studii pe șoareci confirmă că cerneala migrează din piele către ganglionii limfatici, însă consecințele imunologice ale acestui fenomen sunt slab înțelese.
Toxicitatea cernelurilor în macrofagele de șoarece și umane
Cercetătorii au folosit un model de tatuaj realizat pe laba șoarecilor pentru a studia comportamentul cernelurilor comerciale negre, roșii și verzi după injectare. După ce au verificat că cernelurile respectă standardele europene de siguranță chimică, au tatuat o zonă mică și au utilizat microscopie electronică pentru a confirma prezența pigmentului în epidermă și derm. Ulterior, au folosit imagistică intravitală pentru a urmări deplasarea cernelii prin vasele limfatice la scurt timp după tatuare. Ganglionii limfatici au fost examinați repetat timp de până la două luni, folosind microscopie confocală pentru a cartografia distribuția pigmentului în diferite zone ganglionare: subcapsulară, medulară și paracorticală.
Pentru a identifica ce celule imunitare internalizează pigmenții, cercetătorii au colorat țesutul ganglionar pentru markeri ai macrofagelor și celulelor dendritice, cuantificând colocalizarea pigmentului cu anumite tipuri celulare.
Microscopia electronică de transmisie a oferit confirmarea ultrastructurală a macrofagelor încărcate cu vacuole de pigment și a formării de celule gigante. Pentru a evalua viabilitatea macrofagelor, au fost folosite atât numărători in vivo, cât și teste in vitro. Macrofage obținute din măduva osoasă sau din sânge uman au fost expuse la diferite diluții de cerneală, iar moartea celulară a fost măsurată prin colorare cu iodură de propidiu, markeri apoptotici și citometrie în flux.
În final, cercetătorii au evaluat modul în care ganglionii limfatici încărcați cu cerneală influențează răspunsul la vaccin, folosind vaccinuri ARNm anti-COVID-19 sau vaccin antigripal.
Cerneala inundă ganglionii limfatici și ucide macrofagele în timp
Toate cernelurile testate au drenat rapid prin vasele limfatice, atingând niveluri maxime în câteva minute și acumulându-se în principal în ganglionul popliteu în decurs de 24 de ore. O parte din pigment a continuat să se răspândească către ganglioni aflați mai în aval.
Analizele timpurii au arătat că pigmentul se concentra în regiunile subcapsulare și medulare; după două luni, nivelurile au crescut și s-au extins în zone ganglionare mai profunde. Biopsiile ganglionare umane au prezentat modele similare, sugerând că aceste descoperiri sunt relevante și pentru oameni, cel puțin în ceea ce privește depunerea pigmentului și implicarea macrofagelor.
Macrofagele au fost principalele celule care au captat și reținut pigmenții, într-o proporție mult mai mare decât celulele dendritice sau alți fagocite. Microscopia electronică a confirmat că macrofagele erau pline de vacuole pigmentare, iar în timp se formau și celule gigante. Multe macrofage încărcate cu pigment prezentau semne de deteriorare structurală, precum fragmentarea membranei și blebbing.
În mod corespunzător, numărul macrofagelor a crescut inițial, apoi a scăzut brusc la scurt timp după tatuare, indicând moarte celulară. Testele in vitro au confirmat o absorbție dependentă de concentrație și au arătat că toate cernelurile au declanșat apoptoză sau necroză în macrofagele de șoarece și umane, deși momentul instalării varia în funcție de culoare.
Tatuarea a indus, de asemenea, o inflamație puternică și persistentă la nivelul ganglionilor limfatici, caracterizată prin creșterea numărului total de celule și recrutarea de celule imune proinflamatorii. Important este faptul că ganglionii limfatici încărcați cu pigment au modificat ulterior răspunsul la vaccin. Producția de anticorpi a fost redusă în cazul vaccinului ARNm anti-COVID-19, dar numai atunci când vaccinarea a avut loc în aceeași regiune care drena tatuajul. În schimb, răspunsurile la vaccinul antigripal au fost amplificate, cernelurile negre și în special cele roșii potențând anumite răspunsuri anticorpale, în funcție de momentul vaccinării – imediat după tatuare sau după două luni.
Acumularea de pigment pe termen lung poate influența sănătatea sistemului imunitar
Cerneala de tatuaj se dovedește a se drena rapid către ganglionii limfatici, acumulându-se în timp și persistând luni întregi la șoareci, ceea ce ridică îngrijorări privind acumulările pe termen lung la persoanele cu tatuaje mari sau multiple într-o anumită zonă a corpului. Studiul arată că macrofagele încărcate cu pigment tind să moară, ceea ce ar putea slăbi funcțiile antimicrobiene ale ganglionilor limfatici și ar putea altera căile inflamatorii.
Inflamația cronică și toxicitatea specifică anumitor pigmenți — în special cei roșii și negri — pot contribui la riscuri pentru sănătate mai largi, inclusiv un răspuns vaccinal slăbit în zona respectivă și, posibil, o susceptibilitate crescută la cancer. Totuși, aceasta din urmă rămâne speculativă și necesită studii suplimentare pe oameni.
Un punct forte al studiului este analiza cuprinzătoare a mai multor tipuri de cerneală și a efectelor asupra sistemului imunitar; totuși, există limite importante, deoarece experimentele legate de răspunsul la vaccin au fost realizate pe șoareci. Autorii subliniază necesitatea unor cercetări clinice suplimentare, chiar dacă datele ex vivo la oameni sunt încurajatoare. În ansamblu, studiul evidențiază lipsa semnificativă de reglementare a cernelurilor pentru tatuaje și necesitatea unor cercetări mai aprofundate asupra impactului lor sistemic și imunologic.
Comentează