Taxarea bogaților nu e chiar o idee originală. Cine e domnitorul fanariot care are un record neegalat

Constantin Mavrocordat deține un record neegalat: a fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei.

Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711, la Constantinopol. El a avut mai multe domnii în Țara Românească și Moldova și a instituit în ambele Țări Române măsuri progresiste, influențate de ideile filosofice ale secolului al XVIII-lea. Lui i se datorează, în egală măsură, desființarea șerbiei în Moldova (1749).

A fost ales domn al Țării Românești de boieri, după moartea tatălui, în septembrie 1730, cu acordul Porții, dar a fost mazilit după mai puțin de o lună. A obținut din nou tronul în octombrie 1731, dar în octombrie 1733 a fost mutat în Moldova, doi ani mai târziu fiind adus iar în Țara Românească (noiembrie 1735). Domnia a durat până în septembrie 1741, timp în care țara a fost teatru de război pentru conflictul ruso-austro-turc dintre 1735-1739, la terminarea căruia Austria a cedat Oltenia Imperiului Otoman. A mai domnit în cele două Țări Române, alternativ, conform RADOR.

De numele lui se leagă, atât în Moldova, cât și în Țara Românească, o serie de reforme importante, precum: desființarea rumâniei/veciniei (țăranii își puteau răscumpăra libertatea de la stăpâni), desființarea unor dări (văcăritul, pogonitul), stabilirea birului anual în funcție de avere și plata lui în „sferturi” (măsuri luate în ambele țări).

În 1735, în Țara Românească, a început să facă reforme, sub influența reformelor austriece din Oltenia. A desființat unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și a introdus o taxă generală, plătibilă în 4 „sferturi”. I-a eliberat pe țărani și le-a dat dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 taleri, plătiți boierului respectiv.

În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins. În urma războiului ruso – turco – austriac (1736 – 1739), a obținut reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739. Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.

În Moldova, domnitorul s-a îngrijit de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A dispus să se tipărească și cărți bisericești în românește. De asemenea, a cerut de la egumenii mănăstirilor de ţară să prezinte dări de seamă anuale referitoare la activitatea lor gospodărească.

Moartea domnitorului este încă învăluită în mister.

Unele surse spun că în 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat a căzut prizonier la Galați și a fost ucis de un soldat rus. Alte surse spun că a fost prins de ruși și trimis la Iași, unde a murit în decembrie, îmbolnăvindu-se pe drum, din cauza vremii foarte reci (potrivit cronicarului Enache Kogălniceanu). Sigur însă este faptul că a fost adus la Iași și înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn, la 23 noiembrie 1769.