Premium
Există două cauze ale escaladării atentatelor teroriste. Una este că Statul Islamic, principalul patron ideologic și (încă) finanțator, pierde lupta în Siria și Irak. Chiar dacă până la înfrângerea finală timpul se măsoară încă în ani, pierderea entuziasmului și sărăcirea se simt de pe acum. Din acest punct de vedere, creșterea numărului de atentate caută să compenseze și să distragă atenția. Dealtfel, ea era previzibilă și chiar a fost prevăzută.
Al doilea motiv ține de faptul că s-a trecut de la atentate cu bombă îndreptate contra unor ținte simbolice la atentate cu orice îndreptate împotriva oricărui loc cu mulți oameni. Oricât de bune ar fi serviciile secrete, va fi enorm de greu să identifice un individ care se radicalizează online, își ia instrumentele de muncă și ucide niște oameni cu ele. Oricât de bine ai păzi, nu poți păzi fiecare cetățean cu alt cetățean.
Odată ce teroriștii au acceptat că nu mai pot ataca ținte simbolice, nici soluția militară nici cea financiară nu mai sunt la fel de relevante. Chiar dacă Statul Islamic dispare, chiar dacă banii sunt puțini, un terorist întreprinzător va găsi o cale. Soluția este des-eroizarea terorismului (scuzați expresia). Este un proiect de lungă durată, care presupune, probabil, relații mai bune cu populațiile (nu guvernele) din Orientul Mijlociu și o atitudine mai stoică pe frontul de acasă.
Îndesirea atentatelor „ajută” și ea. Se poate trăi și, uneori, prospera cu teama în suflet după cum se vede în Israel și, de fapt, în multiple țări din Orientul Mijlociu. Dar incapacitatea de a mai lovi obiective vitale sau simbolice ar trebui, în timp, să dea de gândit chiar și islamiștilor radicali. Și faptul că Statul Islamic va fi înfrânt va fi, poate, de folos. Căci pentru extremiști, a avea propriul lor stat este un dar de la Dumnezeu. Dacă darul li se ia, putem să sperăm că se vor întreba dacă nu cumva Dumnezeu nu este în tabăra lor.
Dar mai este mult până departe.
