Premium
Adevarul:
Punerea sub acuzare pentru spălare de bani a fostului preşedinte Traian Băsescu a fost posibilă datorită unor principii de drept explicate de Curtea Constituţională, în 2014, în urma scandalului pe care Băsescu l-a avut cu PSD-ista Gabriela Vrânceanu Firea.
În cazul lui Traian Băsescu, procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României au început urmărirea penală „in personam“ (adică asupra persoanei), pentru infracţiunea de spălare de bani în formă continuată, prevăzută de legea specială 656/2002 şi cu aplicarea vechiului Cod Penal.
Pentru infracţiunea de spălare de bani, vechiul Cod Penal prevedea o pedeapsă cuprinsă între 3 şi 12 ani, în forma continuată a infracţiunii (cum e şi în cazul lui Băsescu), judecătorul putând aplica un spor de pedeapsă. Codul de Procedură Penală trecut avea reglementări clare şi în privinţa termenelor de prescripţie ale pedepselor, în cazul infracţiunilor de sub 15 ani (cuantum maxim), prescrierea intervenind la 10 ani de la comiterea faptelor.
În ceea ce îl priveşte pe Traian Băsescu, faptele imputate de Parchetul General sunt încadrate între 2000-2003. În mod normal, având în vedere că perioada de timp scursă de la comiterea ultimei presupuse infracţiuni este de 13 ani, fapta penală imputată fostul şef al statului ar fi trebuit, în condiţiile în care ar fi fost vorba de orice altă persoană, să se prescrie. Nu şi în cazul preşedintelui.
Ce spune Curtea Constituţională
Preşedintele României beneficiază, conform legii, de imunitate şi din acest motiv, în perioada în care Băsescu a exercitat cea mai înaltă funcţie în stat, 2004-2014, acesta nu a putut fi cercetat pentru niciun fel de faptă penală.
Codul penal vechi, precum şi cel nou, prevăd o singură excepţie pentru care un preşedinte de stat poate răspunde din punct de vedere penal: atunci când acuzaţia este de înaltă trădare. Pentru orice altfel de infracţiune, preşedintele nu poate răspunde penal, atât timp cât se află în exercitarea funcţiei. Suspendarea răspunderii penale atrage după sine, însă, şi suspendarea prescripţiei penale. Astfel se face că din cei 16 ani cât au trecut, de pildă, de la cea mai veche posibilă faptă de spălare de bani ce ar fi fost comisă de Băsescu se scade deceniu petrecut de acesta la Palatul Cotroceni.
Digi24:
Statul va trebuie să returneze 69 milioane de lei OMV Petrom. Este diferenţa dintre amenda de peste 366 de milioane de lei încasată în 2011 de la compania petrolieră şi sancţiunea revizuită, de aproape 298 de milioane de lei stabilită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totuşi, chiar dacă va trebui să dea bani înapoi, decizia este o victorie pentru Consiliul Concurenţei, deoarece este o confirmare definitivă a amenzii acordate în 2011 pentru înţelegeri de tip cartel pe piaţa carburanţilor.
La sfârșitul anului 2011, Consiliul Concurenței a sancționat şase companii petroliere cu amendă de aproape 880 milioane lei (205 milioane euro) pentru încheierea unei înţelegeri anticoncurenţiale. În urma investigaţiei, autoritatea de concurenţă a constatat că cele şase companii au încălcat atât Legea Concurenţei, cât şi Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene (TFUE) prin stabilirea retragerii simultane pe piaţă a sortimentului de benzină Eco Premium.
Ziarul Financiar:
Ceea ce parea cel puţin improbabil, daca nu chiar imposibil, se dovedeşte a fi realitate pentru o familie din Danemarca, după ce banca, în loc să le ceara rata lunară aferentă ipotecii, le-a oferit 249 de coroane daneze, conform cotidianului american Wall Street Journal.
Explicaţia rezidă din fenomenul dobânzilor negative; fenomen ce poate aduce mutaţii în anatomia financiară mondială, lumea ne mai întâlnindu-se cu o astfel de situaţie până acum.
Guvernatori, finanţişti sau politicieni din întreaga lume s-au aruncat în a susţine sau în a combate efectele socio-economice ale acestei masuri monetare imbratisata de cat mai multe bănci centrale.
Dezbaterea este foarte aprinsă, ambele tabere venind cu argumente greu de probat cu adevarat în prezent, urmând ca istoria să împartă dreptatea.
In definitiv, publicului ii va fi greu sa se aclimatizeze cu inversarea sistemului bancar. O dobanda negativa insemnand ca daca deponentul va plasa o suma de bani intr-un cont de economii, la finalul termenului, va putea recupera mai putini bani...
Daca ar fi sa inversam sistemul, cei care depun bani, vor trebui sa plateasca. Cei care vor cere bani, vor primi mai mult. Problema apare imediat. Depunerea de bani reprezinta o amanare a consumului, pe cand creditul inseamna o cheltuiala imediata.
Se realizeaza un dezechilibru. Amanarea si nerabdarea sunt inversate pe scara motivatiei pecuniare. Cel care cheltuieste acum este rasplatit, iar cel care economiseste, devine cel pedepsit. Ba chiar mai mult, cel care economiseste il rasplateste pe cel care cheltuie imediat. Pare artificial intreg sistemul, pentru ca regulile nu mai sunt generate de codurile naturii umane, ci printr-o inginerie ce isi propuna sa suspende pentru un timp aceste legi.
Creditul poate exploda, lumea va fi incantata sa imprumute o suma astazi si sa primeasca bani luna de luna de la banca. Iar cei care erau deponenti ieri, vor cheltui azi. Pare deja un desfrau financiar, insa exista o limita. Aceasta dinamica nu va putea sa reziste la nesfarsit.
Intrebarea este ce se va intampla cand se loveste acea limita? Cum va afecta lumea?
