Trecerea președintelui Donald Trump de la războiul militar la cel economic, prin blocarea navelor și porturilor iraniene, reprezintă o încercare de a pune capăt conflictului fără un nou atac al SUA și Israelului.
Petrolul iranian
Raționamentul din spatele acestei operațiuni este că, dacă Iranul nu își poate exporta petrolul și nu poate importa bunuri esențiale, va suferi consecințe financiare și umanitare atât de devastatoare încât nu va avea altă opțiune decât să accepte condițiile SUA pentru a pune capăt războiului, notează CNN, potrivit Mediafax.
Aceasta ar putea fi o miză sigură. O economie deja distrusă de sancțiuni ar putea suferi rapid de penurie alimentară critică, hiperinflație și o criză bancară. Ar fi o soluție ingenioasă dacă Trump ar răspunde la încercarea Iranului de a strangula economia globală prin închiderea parțială a Strâmtorii Hormuz cu propria sa manevră maritimă decisivă.
Strategia
Dar speranțele crescânde ale oficialilor americani, ale editorialelor conservatoare și ale analiștilor că blocada ar putea îngenunchea Iranul se bazează pe o presupunere care a dus în mod repetat SUA pe căi greșite în Orientul Mijlociu.
Strategia presupune că Iranul va răspunde la presiune într-un mod pe care Washingtonul îl percepe ca fiind logic.
Speranța este ca liderii iranieni să ofere concesii pentru a atenua eventualele repercusiuni extreme ale blocadei. Planul sugerează, de asemenea, o speranță tacită că deteriorarea condițiilor economice ar putea declanșa noi disensiuni politice interne și ar putea pune la încercare controlul regimului.
Dar ideea că liderii iranieni vor privi miza în acest fel ar putea fi o exagerare.
Rezistența iraniană
Este posibil ca SUA să subestimeze din nou rezistența sa în ceea ce liderii iranieni percep ca o bătălie existențială. Rapoartele CNN și ale altor surse sugerează că Trump credea că atacul american-israelian va pune capăt războiului rapid – cu mult înainte ca Iranul să poată lua măsuri precum închiderea strâmtorii.
Rezultatul blocadei americane se poate reduce, așadar, la sincronizare.
Va crește presiunea asupra Iranului și îi va schimba comportamentul înainte ca blocada SUA să agraveze daunele economice globale deja impuse de închiderea strâmtorii de către Iran, care a eliminat o parte semnificativă din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale?
Dacă nu, noua abordare a lui Trump s-ar putea transforma într-o altă capcană politică și ar putea adânci repercusiunile unui război care amenință deja speranțele Partidului Republican la alegerile de la jumătatea mandatului.
Improvizație slab explicată
La fel ca o mare parte din conducerea lui Trump în timp de război, blocada a părut improvizată și slab explicată poporului american. Dar este o inițiativă militară realistă. Marina SUA dispune de resurse suficiente în regiune. Și are o experiență îndelungată în aplicarea blocadelor americane și internaționale, inclusiv în fosta Iugoslavie, Haiti și, mai recent, împotriva petrolierelor sancționate din Venezuela înainte de înlăturarea președintelui Nicolás Maduro.
O analiză a Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, citată pe larg la Washington în ultimele zile, susține că blocada – menținută de nave americane în afara Strâmtorii Ormuz, susținută de avioane și trupe – poate fi eficientă.
Miad Maleki, cercetător principal la FDD, susține că blocada ar putea afecta rapid economia Iranului, ar putea întrerupe cea mai mare parte a comerțului său, ar putea opri exporturile de petrol și ar putea declanșa inflația și presiuni asupra monedei în doar câteva zile. Iranul este deosebit de vulnerabil la un astfel de plan, deoarece peste 90% din comerțul său anual, în valoare de 109,7 miliarde de dolari, trece prin strâmtoare, se arată în analiză.
Blocada pune Iranul în fața unei noi dileme strategice. Opțiunile sale de escaladare sunt riscante, deoarece ar putea declanșa reluarea luptelor și ruperea armistițiului cu SUA și Israelul. Forțele Gărzii Revoluționare Islamice ar putea răspunde la blocarea porturilor lor prin reluarea atacurilor asupra aliaților SUA din Golf.
Rebelii Houthi
O altă opțiune ar fi ca rebelii Houthi din Yemen, susținuți de Iran, să închidă o rută alternativă de trafic de petrol prin Marea Roșie. O astfel de mișcare ar fi o lovitură puternică pentru economia mondială și ar exercita cu siguranță presiune politică asupra lui Trump, deoarece războiul ar risca să scape de sub control.
Dar Casa Albă este optimistă că blocada ar putea duce la o nouă rundă de negocieri cu Iranul, după eșecul primei sesiuni de săptămâna trecută din Pakistan.
Mulți americani vor spera la pace. Dar este, de asemenea, adevărat că administrația a prezentat de săptămâni întregi Iranul ca fiind disperat să încheie un acord, în ciuda tuturor dovezilor disponibile. Până acum, mitologia președintelui privind „arta negocierii”, care presupune că fiecare criză este un acord care așteaptă să se încheie, a părut superficială în fața celor mai dificile probleme geopolitice ale lumii.
Negocieri pentru un posibil acord
Un oficial american a declarat pentru CNN că Washingtonul a oferit un acord care ar suspenda îmbogățirea uraniului pentru 20 de ani. Iranul voia cinci. Poate că există un compromis.
O mediere de succes necesită ca fiecare parte să lucreze pentru a crea o zonă de oportunități comune în care interesele și obiectivele să poată fi satisfăcute și prezentate diverselor audiențe din fiecare țară ca o victorie. Aceasta ar fi probabil o muncă de multe luni, incluzând discuții intense pe teme complexe, precum fizica nucleară și știința îmbogățirii uraniului.
Așadar, cea mai mare întrebare legată de noul blocaj impus de Trump asupra Iranului s-ar putea să nu fie ce se va întâmpla dacă acesta eșuează. Va fi ce urmează dacă funcționează.
Comentează