Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
realitatea.net:
Președintele Iohannis a pus capăt circului PSD contra PSD, acceptând să-l desemneze ca premier pe Mihai Tudose, un personaj care nu răspunde, nici pe departe, criteriilor de integritate enunțate de președintele Iohannis în timpul crizei. De ce a făcut-o?
Președintele a avut cel puțin trei motive să facă asta. Primul motiv ar fi discreditarea totală a liderului PSD Liviu Dragnea, care, în ultima vreme, iese la atac doar cu cele trei "wonder women" ale partidului (Lia Olguța Vasilescu, Gabriela Firea și Carmen Dan).
Prin acceptarea lui Tudose, Iohannis l-a lăsat pe Dragnea să-și dea singur autogol. Capitalul politic câștigat în urma turneelor diplomatice în SUA, Germania și Bruxelles și greșelile catastrofale comise de coaliția PSD-ALDE, i-au ridicat mingea la fileu lui Iohannis, iar șeful statului a înscris cu ajutorul lui Dragnea. Nu mai punctase din iarnă, când a țintit elefanții din Guvernul Grindeanu. Așa că Iohannis a profitat de ocazie și a marcat ca salvator al crizei.
Un al doilea motiv pentru care Iohannis a acceptat numirea lui Tudose, deși asupra acestuia planează serioase legături cu serviciile, o acuzație de plagiat și o prestație guvernamentală mai mult decât mediocră (potrivit evaluării lui Darius Vâlcov), ar fi că nu se poate baza pe PNL, partidul din care provine. Ce majoritate se putea contura în jurul unui eventual premier PNL? USR este într-o degringoladă totală, după plecarea lui Nicușor Dan. Nici înainte nu stătea mai bine. Minoritățile gravitează în jurul puterii, iar Traian Băsescu are propriile sale obiective care țin mai mult de actul de clemență din justiție. Cu alte cuvinte, de ce să te legi la cap cu o opoziție care doar latră și nu mușcă?
Al treilea motiv ar putea fi izolarea lui Victor Ponta, fostul premier și lider PSD, care a încercat să câștige capital politic, urcându-se pe umerii lui Grindeanu. Iohannis gândește ca un jucător. (Mai multe detalii AICI)
Digi24:
Loteria Națională cumpără două mii de terminale la un preț care ridică suspiciuni. Deși ar fi primit o ofertă gratuită, care ar fi scutit compania de o cheltuială de ordinul milioanelor de euro, conducerea Loteriei a refuzat-o. Achiziția aprobată se face printr-o firmă abonată la contracte din bani publici, care n-are niciun fel de experiență în domeniu. Liderul mondial în branșă a participat la licitație, dar s-a retras, după ce a văzut că în caietul de sarcini au fost trecute clauze restrictive. Această achiziție continuă seria contractelor păguboase, care au costat Loteria cu peste un miliard de euro, în ultimii 24 de ani.
10 februarie 2017, conducerea Loteriei Naționale anunţă că vrea să cumpere 2.000 de terminale loteristice - aparatele prin care sunt citite informatiile de pe biletele loto şi introduse în sistem. Mai are nevoie şi de un server central pentru administrarea terminalelor, servicii de instalare a hardurilor și de configurare a soft-urilor. Pentru toate are un buget de 7.160.000 de euro.
„Este o sumă fabuloasă, este o sumă astronomică”, a declarat Liliana Mincă, fost director general al Loteriei.
„Ei n-au nevoie mai mult de, să zic, maxim un milion, un milion jumate de euro investiție, ca să fie sistemul funcțional”, a precizat Sorin Constantinescu, expert în jocuri de noroc.
Explicațiile conducerii Loteriei Naționale: „Estimarea valorii acestei achiziții a avut la bază studii de piață." Sursă - Conducerea Loteriei Naționale
Am făcut propriul studiu de piață. La o simplă căutare pe Google a aparatelor cu aceleaşi caracteristici ca cele ce urmează a fi cumpărate de Loterie, am găsit terminale cu prețuri de la 150, până la 300 de dolari bucata.
Luând în calcul terminalul de 300 de dolari americani, adică 267 de euro, și înmulțind cu 2.000 de bucăți cât are nevoie Loteria, rezultă o cheltuială posibilă de 534.000 de euro, pentru terminale. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Sutele de mii de firme de familie au rădăcini adânc înfipte în comerţul internaţional şi reprezintă coloana vertebrală a celei mai mari economii europene. Nu doar afacerile privesc situaţia cu teamă. Încrederea publicului german în SUA s-a prăbuşit de când Trump a venit la Casa Albă. Sondajele arată că la niciun aliat important al SUA încrederea în preşedintele american n-a căzut atât de mult ca în cazul Germaniei de la venirea lui Trump la preşedinţia americană, în ianuarie, scrie The Local.de. Washingtonul oferă constant motive de neîncredere.
Spre exemplu, după ce a atacat producătorii auto germani care-şi vând maşinile pe piaţa americană, Trump a nominalizat importurile de oţel german drept posibilă ameninţare pentru siguranţa naţională, notează Deutsche Welle.
În ceea ce priveşte importurile de oţel, o problemă delicată în Europa din cauza locurilor de muncă, dar şi a dificultăţilor din industria de profil, comisarul european al comerţului Cecilia Malmstrom a avertizat luni că UE va răspunde dacă producătorii europeni vor suferi din cauza restricţiilor la import luate în considerare de administraţia Trump.
În aceste condiţii, nu este de mirare că secretarul american pentru comerţ, investitorul Wilbur Ross, şi-a anulat în ultimul moment, fără explicaţii, vizita pe care ar fi trebuit s-o întreprindă astăzi în Germania. Ross, care a spus că de decenii SUA sunt în război comercial, ar fi trebuit să se întâlnească cu ministrul german al economiei Brigitte Zypries şi să vorbească la un eveniment organizat de consiliul economic al partidului cancelarului Angela Merkel, scrie CNBC. Pentru că în toamnă vin alegeri federale, Merkel, care va lupa pentru un nou mandat de cancelar, se foloseşte de conflictul dintre Berlin şi Washington pentru a arăta diferenţele dintre ideile ei şi cele ale lui Trump. Într-un interviu apărut luni, cancelarul a spus că modul în care vede globalizarea „diferă foarte mult“ de cel al lui Trump. De asemenea, ea a cerut Europei să-şi evalueze interesele în comerţul liber. Comentariile vin în contextul în care în mai puţin de două săptămâni Merkel va fi gazda unui summit G20 la care va fi prezent şi Trump. Ca fapt divers, ea a explicat că din când în când mai caută tweet-urile preşedintelui american, instrumentele preferate de acesta pentru a-şi face publice gândurile despre chestiunile importante şi, în unele cazuri, chiar ameninţările. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Zece zile după turul doi al legislativelor, cei 577 de deputaţi francezi proaspăt aleşi s-au reunit pentru prima dată în Parlamentul francez (Adunarea naţională). Ziua a fost marcată de alegerea preşedintelui instituţiei. Un preşedinte care, fără suprize, provine din rândurile partidului majoritar, cel prezidenţial, La République en Marche. E vorba de François de Rugy. Deci nu de o femeie, aşa cum sperau mulţi până în ultima clipă (...)
5 candidaţi pentru postul de preşedinte al Adunării naţionale, un câştigător ex-ecologist
Noul preşedinte al parlamentului francez este François de Rugy, 43 de ani, ecologist reformist cu tendinţe liberale, unul dintre primii de la stânga spectrului politic care s-a raliat candidatului Emmanuel Macron refuzând să-l sprijine pe candidatul socialist. Fost ministru al lui François Hollande, de Rugy a reuşit deci să-şi convingă noii colegi de partid să-l sprijine. Trebuie spus că de Rugy cunoaşte bine dedesubturile parlamentului unde a fost ales încă din precedenta mandatură, cum spuneam în rândul Verzilor. In fine, un alt atu în mâinile lui de Rugy a fost faptul că în trecutul său de deputat a fost déjà vice-preşedinte al Parlamentului. Acum a ajuns deci pe cea mai înaltă treaptă a legislativului – şi al 4-lea personaj al statului - după ce a visat multă vreme să fie din nou ministru în guvernul de la Paris.
La ce foloseşte preşedintele parlamentului?
Preşedintele Parlamentului are mai ales un rol de « mare ordonator », de « prim organizator » al muncii parlamentare. El este garantul disciplinei în hemicilul, cel care gerează şi de cele mai multe ori limitează luările de cuvânt ale diverşilor deputaţi. Va avea ceva de muncit cu doi tribuni de seamă pe cele două extreme, Jean-Luc Mélenchon la stânga, Marine Le Pen la dreapta. Formula cea mai des folosită de preşedintele parlamentului este « vă rog frumos » lansată deputaţilor celor mai gălăgioşi sau guralivi.
Preşedintele parlamentului deschide, închide şi suspendă lucrările aleşilor. In fine, tot el primeşte proiectele de lege – fie de la guvern fie de la deputaţi – şi le pasează diverselor comisii competente.
Tot preşedintele Parlametului este consultat de şeful statului caz de dizolvare a Camerei. Seful parlamentarilor prezidenează de asemenea Congresul, când deputaţii şi senatorii se reunesc deci în vederea unei revizuiri constituţionale sau pentru ratificarea unor texte importante. (Mai multe detalii AICI)
