Duminică, președintele PNL a ratat încă un moment bun să tacă. Ludovic Orban încearcă să transmită liberalilor și românilor ideea că moțiunea de cenzură nu a fost un eșec. Sau mai degrabă că nu a fost eșecul său. Vinovatul de serviciu – UDMR. Orice om, cu oarecare interes pentru politică, poate deconspira logica din spatele acestei argumentații. UDMR este cel mai simplu partid în spatele căruia să îți ascunzi eșecul. De ce? Pentru că UDMR este la guvernare din 1990, pentru că UDMR vrea doar să fie la putere, pentru că UDMR nu ține cu românii, e o conspirație împotriva noastră etc. O construcție facilă de mesaj, ușor de digerat. Dincolo de matematica Parlamentară care arată destul de simplu că voturile UDMR nu ar fi fost suficiente, dincolo de declarațiile lui Kelemen Hunor care îl ridiculizează pe Orban și modul lui de a purta ”negocierile”, liberalul o ține pe a lui – moțiunea a picat din cauza UDMR.
UDMR a devenit pentru Ludovic Orban, ceea ce este statul paralel pentru Liviu Dragnea. Din cauza uniunii, Orban nu poate răsturna Guvernul, din cauza lor nu poate prelua guvernarea, din cauza lor nu poate face bine pentru România. Ce nu realizează în schimb președintele PNL este că din exterior lucrurile s-au văzut altfel. S-a putut vedea încă de la început ca moțiunea nu are nici o șansă. Și asta nu doar datorită eșecului ”negocierilor” cu UDMR.
S-a văzut de la început că Orban are toate ușile închise. Că nimeni nu vrea să stea de vorbă cu el sau emisarii PNL. În primul rând pentru că nimeni nu știa ce se vrea în schimb. Nu poți să pleci la o luptă atât de importantă fără să știi ce vrei să pui în loc. Cine va fi viitorul premier, cine vor fi miniștrii, ce program de guvernare propui. Singurul lucru comunicat de PNL a fost un fel de ”stați liniștiți, știm noi mai bine ce e mai bine de făcut”. Însă, în politică, lucrurile nu se fac chiar așa, mai ales când ai nevoie de atâtea voturi, mai ales când ai nevoie sa întorci voturile unor oameni și partide care acum sunt la guvernare. Pentru a reuși acest lucru trebuie să le oferi ceva mai mult, ceva concret, să le oferi o alternativă mai bună. În schimb PNL nu a pus nimic pe masă. Mai mult, PNL nu a arătat nici măcar ca un partid care este pregătit să preia guvernarea. Ludovic Orban s-a bazat în încercarea lui de a trece moțiunea, mai mult pe luptele din interiorul PSD decât pe puterea lui de a convinge. Iar acest lucru s-a văzut.
Daună totală pentru DNA! Adevărata miză a modificării definiţiei abuzului în serviciu
Ce pretenții să ai de la alții să te voteze, când tu nu poți să îți conservi măcar voturile pe care le ai în Parlament. ”Aceste plecări ne întăresc!” declara, încercând să pară stăpân pe situație, Ludovic Orban acum câteva zile când venea vorba despre migrația parlamentarilor și a liderilor din PNL. Același mesaj l-au transmis cu fiecare ocazie și apropiații lui Orban, în aceeași încercare destul de ușor de demontat, de a arăta că partidul nu suferă. Exact în pragului unei moțiuni de cenzură, atunci când fiecare vot contează, tu ca partid să pierzi 5 parlamentari nu înseamnă că te întărești, înseamnă că te îndepărtezi din ce în ce mai mut de scopul tău. Rolul liderului de partid este și acela de a ține pe toată lumea aproape, mai ales în momentele grele.
În PNL circula ideea că moțiunile de cenzură, chiar dacă nu trec, fac oricum bine partidului. Acest lucru ar fi adevărat, dacă la nivelul opiniei publice ar rămâne ideea unei lupte strânse, duse pe toate fronturile, în care partidele și oamenii politici ar lupta cu adevărat până în ultimul moment. Pentru PNL, moțiunea de cenzură s-a transformat într-o ocazie de a ieși în evidență, nu de a schimba cu adevărat lucrurile. Din păcate chiar și aici PNL a ieșit pe locul 2. Colegii de opoziție de la USR, părând că au luat fața la acest capitol, pentru că au un electorat care asta așteaptă de la ei în acest moment. Să se lupte, să iasă în evidență și să încurce pe cât posibil PSD. Electoratul liberal așteaptă în schimb soluții concrete, specialiști și oameni politici puternici.
Lucrul pe care conducerea PNL nu pare să îl știe este că toate aceste încercări eșuate nu fac bine partidului. Oamenii au nevoie de o speranță, de o forță în care să creadă că le poate schimba viitorul. Eșecul moțiunii și aceste dovezi clare de neputință le arată în realitate că PNL se poate să nu fie partidul de care au ei nevoie.
Comentează