Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
National:
Devaluirile in exclusivitate din „National”, din urma ce ceva vreme, cu privire la planul unei bune parti a clasei politice romanesti si nu doar ca sa se scape de Laura Codruta Kovesi prin trimiterea acesteia inapoi la Bruxelles, de aceasta data ca propunere a Guvernului Romaniei pentru un post de conducere la Parchetul European sunt din nou, pe zi ce trece, de mare actualitate. Mai ales ca, dupa ce au constientizat ca o debarcare in forta este mult prea riscanta, liderii coalitiei de guvernare au fost convinsi de catre Liviu Dragnea ca o metoda mult mai pragmatica ar fi transferul acesteia de la sefia Directiei Nationale Anticoruptie ca procuror european la Bruxelles (...)
Negocierile pentru infiintarea Parchetului European, prevazuta a fi o institutie independenta ce are drept scop combaterea tuturor infractiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt tot mai dure la Bruxelles. Iata insa ca lucrurile par sa se fi lamurit, pentru ca s-a anuntat deja ca liderii UE vor face o ultima tentativa de obtinere a unui consens la un viitor summit, iar daca nu, in lipsa unui acord unanim, „ar putea fi avuta in vedere o cooperare consolidata”.
Este vorba despre o procedura europeana care permite unui numar de cel putin noua state membre ale Uniunii sa adopte decizii care li se aplica doar lor si care sa le permita altor tari doritoare sa se alature ulterior. Si lucrurile se precipita serios, deja un numar de 17 tari, printre care Franta, Germania, Belgia, Spania si, bineinteles, Romania s-au pronuntat pentru urgentarea infiintarii Parchetului European, deocamdata doar Ungaria, Polonia si Olanda indraznind sa se pronunte fatis impotriva. Asta in timp ce restul tarilor inca ezita.
Cert este insa ca Vera Jourova, comisarul european pentru Justitie deja nu mai pierde timpul si pare sa fie gata pentru demararea procedurilor pentru selectarea viitorilor procurori europeni, care vor veni din statele membre care sprijina Parchetul European. Astfel ca, desi momentan se pleaca pe un proiect de doar 17 tari, mecanismul „cooperarii consolidate” este vazut drept primul pas spre o justitie penala europeana comuna…
Intelegere Jourova-Toader
Probabil ca multi se asteptau la sa iasa scantei la intalnirea pe care ministrul Justitiei a avut-o la Bruxelles cu comisarul european pentru Justitie, Vera Jourova. Iar daca unii sperau ca Jourova sa „stearga pe jos” cu ministrul roman, altii sperau ca acesta din urma sa o puna la punct comisarul european. Numai ca intalnirea dintre cei doi pare sa fi fost cat se poate de pragmatica, principalul subiect pe agenda discutiei a fost cererea comisarului european pentru ca „Romania sa sprijine avansarea negocierilor referitoare la proiectul de Regulament privind Parchetul European”. Iar cum ministrul Justitiei a dat toate asigurarile ca guvernul roman va fi „trup si suflet” alaturi de infiintarea Parchetului European, deja initiatii sistemului sustin ca este gata pregatit documentul cu nominalizarea Laurei Codruta Kovesi drept propunerea tarii noastre pentru un post de procuror european. Iar lucrurile s-au precipitat intr-atat de mult incat a fost nevoie inclusiv de medierea ambasadorului american Hans Klemm, cel care a si reusit sa-i puna fata in fata, in premiera, pe Tudorel Toader si Laura Codruta Kovesi. Desigur insa ca, pentru ca „transferul secolului” sa aiba loc, ar trebui ca ministrul sa si reuseasca sa o convinga pe sefa DNA sa accepte aceasta „oferta de nerefuzat”… Caci, altfel, se strica total „feng shui”-ul acestui plan…
Adevarul:
„Adevărul“ a stat de vorbă cu oameni din ambele tabere pentru a afla cum s-a gripat relaţia dintre cei doi, în condiţiile în care este total surprinzător ca un partid mic aflat la Putere să fie măcinat de lupte interne. Concluzia: au existat cinci episoade în ultimul an care au alimentat neîncrederea dintre Tăriceanu şi Constantin şi care au condus, inevitabil, spre un „divorţ“ politic (...)
Alegerile locale. Prima dispută dintre Constantin şi Tăriceanu a avut loc imediat după alegerile locale. Cei doi s-au înţeles ca lista ALDE pentru Consiliul General al Capitalei să fie deschisă de Sorin Cîmpeanu, fost ministru al Educaţiei, şi Tomniţa Florescu, profesor la Universitatea de Arhitectură din Bucureşti. Înţelegerea era ca cei doi, cu o imagine foarte bună în Bucureşti, să tragă în sus lista ALDE pentru Primăria Capitalei, urmând apoi să se retragă şi să lase următorii candidaţi de pe listă să ajungă consilieri generali, o funcţie care oricum nu are anvergură politică sau financiară. Sorin Cîmpeanu, omul de încredere al lui Daniel Constantin, s-a retras, în timp ce Tomniţa Florescu, prietenă de familie cu Tăriceanu, nu doar că n-a mai vrut să facă un pas în spate, dar a ajuns şi viceprimar. „Atunci au fost primele contre, însă miza era prea mică, aşa că au trecut peste, numai că imediat s-a ajuns la listele pentru alegerile parlamentare, iar acolo miza era imensă“, au spus surse din ALDE pentru „Adevărul“.
Alegerile parlamentare. Negocierea dintre Tăriceanu şi Daniel Constantin pentru locurile eligibile la parlamentare a fost „pe viaţă şi pe moarte“, după cum au povestit sursele citate. Constantin i-a reproşat lui Tăriceanu că încearcă să impună pe listă candiaţi cu probleme penale, cum ar fi Daniel Chiţoiu, Dian Popescu, Gigi Chiru sau Remus Borza, în timp ce Tăriceanu i-a reproşat că vrea să obţină prea mult pentru „oameni care nu aduc voturi, deşi nu sunt penali“. Până la urmă, cei doi au căzut la o înţelegere, siliţi însă de statutul partidului, care impunea ca listele de semnături să fie semnate de ambii copreşedinţi. Practic, dacă nu se puneau de acord, ALDE nu mai putea participa la alegeri. Totuşi, acest şantaj politic reciproc a mai lăsat oameni pe dinafară. Spre exemplu, Daniel Barbu, unul dintre locotenenţii lui Tăriceanu, n-a mai prins un loc eligibil. Ca să-i răspundă cu aceeaşi monedă lui Constantin, Tăriceanu a cerut ca Sorin Cîmpeanu să fie trecut abia pe locul trei la Camera Deputaţilor în Bucureşti, loc neeligibil iniţial, dar care s-a convertit în mandat ca urmare a votului bun scos de ALDE în Capitală. „Faptul că Daniel Barbu n-a intrat în Parlament, dar Cîmpeanu da, l-a nemulţumit profund pe Tăriceanu“, a rememorat unul dintre liderii ALDE din linia a doua de conducere.
Zvonuri de trădare. În preajma alegerilor parlamentare, mai mulţi liberali susţineau că, în cazul în care PNL şi PSD vor scoate scoruri apropiate, Daniel Constantin va rupe o parte din ALDE şi va pune umărul la o majoritate de drepata. Numai că victoria categorică a PSD asortată cu înfrângerea ruşinoasă a PNL a schimbat radical planurile. Totuşi, surse din ALDE spun că Tăriceanu le-a mărturisit apropiaţilor în acea perioadă, când ALDE era cotat la limita intrării în Parlament, că se teme mai tare de „trădarea lui Constantin decât de pragul electoral“.
Ministerul Mediului, înjumătăţit. Alegerile au trecut, PSD a făcut Guvernul cu ALDE, iar Tăriceanu s-a răzbunat pe Constantin imediat, la împărţeala ministerelor. Cu Dragnea aliat, Tăriceanu s-a opus ca ALDE să primească Ministerul Agriculturii pentru Daniel Constantin – portofoliu pe care acesta îl mai deţinuse în guvernele Ponta – şi a cerut Ministerul Mediului, din care a desprins Apele şi Pădurile, pe care le-a grupat într-un minister separat, oferit social-democraţilor. Astfel, Constantin s-a ales cu un minister de „carton“ şi cu funcţia de vicepremier, pur decorativă. În plus, potrivit surselor citate, Tăriceanu şi Dragnea au încercat să-l umilească pe Sorin Cîmpeanu, oferindu-i Ministerul Comunicaţiilor, în timp ce acesta râvnea la portofoliul Educaţiei.
Convocarea Congresului. Tot mai nemulţumit că trebuie să împartă funcţii cu Daniel Constantin, când, de fapt, ALDE se confunda cu imaginea sa, Tăriceanu a insistat pentru convocarea unui Congres rapid în care să fie ales unic preşedinte al partidului. Constantin s-a opus şi a cerut alegeri mai întâi în filiale. Planul său era să-şi impună cât mai mulţi oameni în teritoriu, pentru a echilibra puterea lui Tăriceanu. „Adevărul e că Tăriceanu are o imagine foarte bună, dar Constantin controlează multe organizaţii, s-a bătut pentru oamenii săi“, au susţinut sursele ALDE. Până la urmă, Tăriceanu i-a propus lui Constantin funcţia de prim-vicepreşedinte al partidului, însă cu condiţia ca acesta să renunţe la pretenţia de a mai revendica pentru oamenii săi posturile de vicepreşedinţi. Practic, Tăriceanu a vrut să aplice metoda „sancţionare prin promovare“. Constantin n-a căzut în capcană, dar s-a trezit exclus din Guvern şi marginalizat – cu perspective de excludere – în partid.
Ziarul Financiar:
Cea mai mare economie a lumii are multiple focare de crize financiare, state excesiv de cheltuitoare şi altele rătăcite în recesiune şi cu toate acestea nu i se cântă prohodul.
Guvernul statului Illinois cheltuie aproape la fel de mult ca oricare alt stat american cu excepţia unui singur domeniu, unul care distruge bugetul, după cum le-a explicat congresmenilor Thomas Walstrum, economist la Federal Reserve Bank of Chicago.
„Cheltuielile cu pensiile sunt o parte importantă din ceea ce diferenţiază Illinois de alte state. Dacă combini cheltuielile pe pensii de-a lungul anilor, acestea reprezintă 75% din diferenţele dintre Illinois şi un stat american tipic“, spune Walstrum.
Fondurile de pensii din acest stat au un deficit de peste 130 de miliarde de dolari, de trei ori mai mare decât bugetul operaţional, scrie Illinois News Network. Cheltuielile cu pensiile reprezintă un sfert din cheltuielile anuale ale Illinois. Dintre oraşe, campion la cheltuială este Chicago, responsabil pentru mai mult de jumătate din datoria locală de
50 de miliarde de dolari acumulată în timp de municipalităţi pentru plata pensiilor. Deficitul bugetar al statului a început să se dezvolte în urmă cu mulţi ani.
„Guvernul Illinoisului a început să cheltuiască mai mult decât câştigă acum mult timp. Din câte am găsit eu, în urmă cu 20 de ani lucrurile au început să se schimbe“, a explicat Walstrum.
Datoriile mari pentru pensii nu sunt specifice doar acestui stat. De altfel, se vorbeşte de venirea iminentă a unei crize a pensiilor în SUA.
În alt stat, fondul sistemului de pensii al angajaţilor din şcolile publice din Michigan are un deficit de finanţare de 26,7 miliarde de dolari. În 41 din ultimii 42 de ani fondul a plătit beneficii în valoare mai mare decât activele, potrivit unor estimări, scrie un editorialist al MarketWatch. În aceste condiţii, o treime din cheltuielile salariale ale şcolilor din Michigan se duc pe pensii şi nu la profesorii care predau. Planul de pensii al guvernului din Carolina de Sud are un deficit de 24,1 miliarde de dolari. Planul plăteşte pensiile pentru unu din nouă rezidenţi ai acestui stat.
La nivel naţional, obligaţiile viitoare care în prezent nu sunt acoperite cu finanţare pentru plata pensiilor au crescut de la 292 mld. dolari în 2007 la 1.900 de miliarde de dolari, notează Bloomberg, care scrie că criza pensiilor este prea mare pentru ca pieţele să-şi permită s-o ignore. După unele estimări, aceste datorii pot creşte la 6.000 de miliarde de dolari dacă se menţin actualele yielduri ale titlurilor americane de trezorerie. New Jersey şi oraşele Chicago, Houston şi Dallas au fost luate la ţintă de agenţiile de rating din cauza problemelor legate de pensii.
RFI:
Vizita efectuată vineri de Marine Le Pen la Moscova şi întâlnirea pe care a avut-o acolo cu Vladimir Putin continuă să provoace reacţii şi critici la Paris. In plină campanie electorală, la exact o lună de primul tur de scrutin al prezidenţialelor, fotografia comună Le Pen – Putin în saloanele Kremlinului divizează profund clasa politică franceză (...)
Din declaraţiile unora şi altora, reiese că ar exista doar doi-trei candidaţi « pro-ruşi » la Paris. Cap de listă deci, Marine Le Pen. Lidera Frontului naţional face parte dintre politicienii europeni care promovează o apropiere de Rusia lui Putin şi aprobă anexarea Crimeeii de către Rusia în 2014. In urma întâlnirii avute la Kremlin cu preşedintele rus, Le Pen a declarat că dacă iese învingătoare la prezidenţialele franceze, primul gest faţă de Moscova va fi ridicarea rapidă a sancţiunilor impuse Rusiei din cauza conflictului ucrainean.
Multă lume îl acuză şi pe candidatul conservator François Fillon că este apropiat Moscovei. In opinia ex-premierului francez, presupusa « derivă » a Rusiei se datorează acestor sancţiuni economice. In fine, stângistul Jean-Luc Mélenchon, liderul mişcării « Franţa nesupusă », e şi el creditat uneori drept « pro-rus ». Mélenchon a criticat-o însă acum pe Le Pen pentru vizita efectuatăla Moscova. « A făcut o eroare teribilă » a spus candidatul de stânga estimând că « cel care-i strânge mâna lui Putin se discreditează. »
Critici despre această vizită au venit de mai peste tot. Emmanuel Macron, candidat independent de centru-stânga, şi-a exprimat « dezacordul », centristul François Bayrou a denunţat « supunerea lui Le Pen faţă de Putin » în timp ce socailistul Benoît Hamon a declarat că « interesele Rusiei nu sunt şi cele ale Franţei. » In mod evident, relaţiile cu Rusia divizează profund clasa politică franceză.
