Premium
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a publicat raportul comun întocmit de cei trei experți din comisia de lucru, în urma analizării suspiciunilor de plagiat în teza de doctorat a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.
Vezi AICI raportul experților! (.pdf)
Comisia care a dat verdictul a fost formată din trei specialişti: prof. univ. dr. Vlad Constantinesco, de la Facultatea de Drept a Universităţii "Robert Schumann" din Strasbourg (Franţa), prof. univ. dr. Claudia Ghica-Lemarchad, de la Facultatea de Drept a Universităţii din Rennes 1 (Franţa), şi prof. univ. dr. Radu Chiriţă, de la Facultatea de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca.
Primii doi specialiști au întocmit un raport comun, iar cel de-al treilea, din cauza unor probleme tehnice, a întocmit un raport separat. În final, concluziile și recomandările sunt asumate de toți cei trei experți.
Analiză calitativă a primilor doi experți a condus la rezultatele următoare:
- 556 rânduri de plagiat-falsificare;
- 47 rânduri de plagiat-parazitism.
„Aceste rânduri raportate la teza dau o proporţie de plagiat în funcţie de diferitele forme reţinute. Având în vedere că teza conţine 444 de pagini de text (nu s-au reţinut anexele), că fiecare pagină conţine circa 30 de rânduri, că o selecţie inţială a fost efectuată de programul informatic Ithantificate, care a identificat pasajele expertizate: expertiză efectuată identifica 18 pagini şi jumătate de plagiat-falsificare şi 1 pagină şi jumătate de plagiat parazitism. Avînd în vedere că plagiatul este definit că „un împrumut” al gîndirii sau exprimării unui terţ fără trimitere expresă, aceste calificări reunite reprezintă 20 de pagini în total, deci 4% din totalitatea tezei poate fi considerat că plagiat sub diverse forme”, se arată în raport.
Citește și: Kovesi, sancţionată de CNATDCU. Expert: Teza şefei DNA, 'foarte slabă'/ INTERVIU
Concluziile primilor doi experți sunt următoarele:
„Teza expertizată prezintă reluarea unor pasaje din documente fără a le cîta conform uzajului academic. Aceste împrumuturi neautorizate pot constitui fapte de plagiat-falsificare (preluare identică) sau plagiat parazitism (idea e preluată şi reformulată). Pasajele care pot cădea sub calificarea legală română de plagiat reprezintă circa 20 de pagini din 444, ceea ce reprezintă aproape 4% din teza. Deci se constată o culpă în construcţia demonstraţiei tezei. Însă, circumstanţele specifice trebuie luate în cauza pentru a determina sancţiunea.
Proporţia cifrată şi natura împrumutului neautorizat sunt importante, căci permit a decide asupra oportunităţii şi, eventual, a măsurii sancţiunii adoptate. Pe o parte, se constată că proporţia reţinută afectează o mică parte a tezei, dar această constatare cantitativă nu este determinantă, în aplicarea adagiului fraus omnia corrumpit. Pe de altă parte, natura împrumuturilor neautorizate permite de a constata că este vorba de fraze care nu conţin idei originale sau particulare (fraze făcute din generalităţi sau prezentări destinate vulgarizării ideilor juridice, fără aport conceptual specific). Din punct de vedere calitativ, această atitudine nu permite de a constată lipsa de aport ştiinţific al tezei prezentate. În virtutea principiilor juridice, sancţiunea trebuie să fie adaptată situaţiei, individualizată pentru a asigura proporţia faţă de culpă. Din acest punct de vedere, retragerea titlului de doctor a autorului tezei supuse expertizei ne apare că fiind o sancţiune excesivă şi neadaptată.
Se poate remarcă, de asemenea, că unele pasaje pot constitui o abatere de la etică ştiinţifică şi academică. Însă dreptul român nu oferă nici un fel de altă sancţiune prin aplicarea unei scări de sancţiuni care să poată ţine cont de aceste situaţii particulare. În acest caz, din moment ce nici o măsură represivă nu se aplică, preconizăm două măsuri preventive utile. Prima măsură este publicarea raportului de evaluare şi anexarea, în măsură posibilului, a prezentului raport exemplarelor din teza dnei. Kövesi prezente în biblioteci – mai ales, în Universitatea de Vest din Timişoara, unde teza a fost susţinută. A două măsură este interzicerea publicării tezei în starea actuală.
Cel mult, se poate remarcă că autorul este primul responsabil, dar această constatare nu permite a fi examinate procedurile academice de control. Difuzarea universală a informaţiei prin internet complică sarcina universităţilor de a împiedică pe cât de mult posibil tentaţia sau inadvertenţă care ar putea conduce la plagiat. Că urmare, procedurile de verificare prealabilă a tezelor prin mijloace informatice sau mijloace personale de verificare de raportori şi, mai ales, de către conducătorul de teza, sunt cele care permit a verifică autenticitatea unei teze de doctorat propuse spre susţinere publică.”
Concluziile expertului Radu Chiriță:
„Teza analizată conţine câteva paragrafe care pot fi calificate ca fiind plagiate şi încă câteva asupra cărora pot plana anumite suspiciuni, care nu sunt însă suficiente pentru a înlătura prezumţia de bună credinţă. Imensa parte a paragrafelor la care se face trimitere în sesizarea trimisă reprezintă preluarea unor prevederile legale sau din convenţii ori alte acte internaiţionale, rapoarte guvernamentale etc. care nu face obiect al unui plagiat. În egală măsură, extrem de multe dintre aspectele cuprinse în sesizare nu sunt altceva decât fragmente din explicarea conţinutului unor infracţiuni folosindu-se de anumite definiţii ale unor termeni – similare oricărei lucrări ştiinţifice în materie sau oricărui curs universitar. În mod identic, multe dintre aceste fragmente presupus a fi fost plagiate sunt similare imensei părţi a lucrărilor în materie. Chiar dacă nu este imposibil ca autorul să fi folosit fără citare una sau mai multe lucrări în materie, este la fel de posibil ca explicarea unor noţiuni legale să fie similară cu lucrări care tratează acelaşi subiect. Nu există niciunde pagini întregi în care explicaţii să fie similare cu cele din documentul sursă, ci numai paragrafe disparate, ceea ce susţine ideea că este vorba despre reluarea unor noţiuni generale şi universale în domeniu.
În ceea ce priveşte acele paragrafe care au fost preluate, în mod cert, fără citarea sursei, consider că ele au o valoarea ştiinţifică redusă, fiind vorba despre introduceri sau prezentări ale unor aspecte comune, care nu aduc nimic interesant în dezbaterea ştiinţifică. De altfel, ţinând cont de numărul şi calitatea surselor bibliografice utilizate cu certitudine de autorul tezei de doctorat este uşor inexplicabilă copierea fără citarea sursei a unor paragrafe, în condiţiile în care câteva note de subsol suplimentare nu ar fi afectat cu nimic nici conţinutul ştiinţific şi nici elementul de originalitate din lucrare.
De aceea, ţinând cont de aspecte de natură cantitativă şi calitativă, remarcând însă calitatea sa ştiinţifică sub nivelul unei teze de doctorat, consider că lucrarea nu este plagiată. În consecinţă, strict sub aspectul existenţei sau inexistenţei plagiatului, propun păstrarea titlului de doctor conferit dnei. Laura Codruţa Kovesi în 2011.
La final, cei trei experți prezintă recomandările formulate:
„Ţinând cont de toate cele de mai sus, Comisia de lucru care a analizat sesizarea de plagiat ce face obiectul acestui Raport, înaintează preşedintelui Comisiei Ştiinţe juridice a CNATDCU următoarele propuneri:
1. Menţinerea titlului de doctor al dnei. Codruţa Laura Kövesi, retragerea acestuia apărându-ne ca fiind o sancţiune excesivă şi neadaptată;
2. Publicarea Raportului comun al Comisiei noastre şi anexarea acestuia la toate exemplarele din teza dnei. Kövesi prezente în toate bibliotecile din ţară – mai ales, în Universitatea de Vest din Timişoara, unde teza a fost susţinută.
3. Interzicerea publicării tezei în starea actuală, când – deşi nu se poate reţine plagiatul – în opinia noastră, este sub standardele de calitate ale unei teze de doctorat.
