Editura Școala Ardeleană a publicat recent volumul Scrisori către Liviu Rusu, carte îngrijită, prefaţă, notă asupra ediţiei şi indice de nume de Ilie Rad, 722 de pagini. La 9 noiembrie a.c. se vor împlini 35 de ani de la moartea profesorului Liviu Rusu (1901-1985), despre care Marian Papahagi spunea că este unul dintre “foarte puţinii autori de sisteme de estetică românească şi, ca atare, unul dintre cei mai însemnaţi ai ei”.
Citește și: Doliu în lumea muzicii - Unul dintre cei mai mari compozitori contemporani s-a stins din viață
Volumul coordonat de Ilie Rad conţine un număr de 320 de scrisori primite de Liviu Rusu de-a lungul a peste o jumătate de veac (1931-1985), de la 99 de corespondenţi din ţară şi din străinătate. Între cei din ţară se numără mari personalităţi ale culturii şi literaturii române, cum ar fi: Lucian Blaga, Mihail Sadoveanu, Nicolae Tonitza, Ovid Densusianu, Florian Ştefănescu-Goangă, Tudor Vianu, N. I. Popa (fratele scriitorului Victor Ion Popa), Iorgu Iordan, D. Păcurariu, Traian Liviu Birăescu, Monica Lazăr, Nicolae Balotă, Jean Livescu, Eugen Todoran, Alexandru Andriţoiu, Mihai Ursachi, I.C. Chiţimia, Gavril Scridon, Aug. Z. N. Pop, Ladislau Gáldi, Dan Mănucă, Iordan Datcu, Al. Dima, D. Micu, Ştefan Aug. Doinaş, Mircea Martin, Ion Vlasiu ş.a. Dintre străini îi amintim pe Clarles Lalo (conducătorul său de doctorat, de la Sorbona), Joseph Gantner, Mario Ruffini, Odette Duval, Nikolaus Britz, Wilhelm Reiter, Max Moullet ş.a.
Sunt incluse şi scrisori de la unii autori uitaţi (Virginia Şerbănescu, Alexandru Viţianu, Nae Antonescu, Pavel Bellu, Bucur Ţincu, George Gană, Horia Stanca, Nicolae Albu, Nicolae Trifoiu, Valentina Fettinger), cercetători mai puţin cunoscuţi (Vasile Cărăbiş, Ştefan Iacob, Iulian Gavăt, Ion Didilescu, Monica M. Grecu, Nicolae Pârvu, Graţian C. Mărcuş, Sevilla Răducanu, George Corbu, Ion Budescu ş.a.), de la autori aflaţi la începutul carierei lor literare sau ştiinţifice (Ioan Iacob, Dumitru N. Zaharia) etc. Cum unii dintre aceşti autori nu sunt consemnaţi în dicţionarele noastre literare, volumul de faţă oferă ample fişe biobibliografice, care pot suplini lipsa informaţiilor din dicţionare, oferind datele necesare pentru completarea acestora.
Desigur, marea majoritate a corespondenţilor sunt incluşi cu o scrisoare sau două, dar sunt şi autori mai prolifici la acest capitol: I. D. Sîrbu (22 de scrisori), Monica Lazăr (18), Ilie Rad (17), Ovidu Vuia (13), Nicolae Balotă (11), Traian Liviu Birăescu (10). Dintre străini, campion este Wilhelm Reiter (fost student, la Cluj, al profesorului Liviu Rusu, cu 37 de scrisori), Nikolaus Britz (24), Max Moullet (8) etc.
Volumul include şi un număr de 10 Anexe: Ioan A. Vătăşescu, fost secretar general al Universitătii clujene (cu un “memento” privind unele aspecte din viaţa Universităţii “Regele Ferdinand I” (devenită “Victor Babeş”) şi o amplă scrisoare, adrestă fostului rector, Raluca Ripan), Iorgu Iordan (cu o recomandare pentru intrarea în partid a lui Livu Rusu), Nicolae Balotă (comentarii la culegerea de poezie populară a lui Lucian Blaga), Nicolae Trifoiu (un articol privind mutarea statuii lui Lucian Blaga, din Parcul “Babeş”, în faţa Teatrului Naţional din Cluj-Napoca), Ilie Rad (cuvântare dură la Conferinţa cu activul de partid al Centrului Universitar Cluj, din 1977), Crişan Mircioiu (cuvânt introductiv la o conferinţă a lui Liviu Rusu despre Goethe), Mircea Martin (cronica radio – O comedie a erorilor critice – la volumul lui Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu), George Gană (cronica radio la volumul lui Liviu Rusu, De la Eminescu la Lucian Blaga şi alte studii literare şi estetice).
Profesorul Vasile Voia prezintă, detaliat, în două secvenţe, corespondenţa în limba germană a fostului său mentor, arătând că “Liviu Rusu a reprezentat un capitol important din istoria relaţiilor cu străinătatea, în cazul de faţă cu Germania Federală, într-o epocă în care în România nu existau condiţii prielnice şi nici interese, pentru a susţine o asemenea relaţie”.
Pentru toate aceste motive, este pe deplin jutificat mottoul ales din Octavian Goga pentru prezenta ediţie: “O lume veche-mi reînvie.”
Deosebit de valoroasă este, sub aspect documentar, anexa cu cele 119 ilustraţii (alb-negru şi color), în care sunt incluse: copertele celor 20 de cărţi scrise Liviu Rusu, copertele cărţilor prefaţate, copertele seriei de Opere (şase volume, îngrijite de profesorul Vasile Voia), 22 de scrisori facsimilate – un adevărat regal caligrafic –, fotografii din viaţa privată şi publică a lui Liviu Rusu, colajul “Hronicul şi cântecul vârstelor”, care cuprinde opt fotografii ale profesorului, din tinereţe până la maturitate, un autograf de la Liviu Rusu, un poem al lui Mircea Vaida Voevod, intitulat Inorogul şi Profesorul de Estetică, dedicat profesorului Liviu Rusu, la împlinirea vârstei de 80 de ani, şi publicat în revista Tribuna clujeană (un act de curaj, pentru că, în anii aceia, nu se puteau dedica poezii decât cuplului dictatorial). Bine reflectată în imagini este şi posteritatea lui Liviu Rusu: fotografii de la evocările care au avut loc, anula, în oraşul Sărmaşu (localitatea de naştere a savantului clujean), de la ceremonia de lansare a unor cărţi dedicate lui Liviu Rusu, fotografii cu nume de instituţii sau străzi cu numele acestuia, o pagină cu membrii Academiei Române, de la litera R, în care apare şi esteticianul român.
Ca în toate volumele de corespondenţă pe care le-a mai publicat Ilie Rad (Geo Bogza, Ştefan J. Fay, Iorgu Iordan, Mircea Zaciu şi Octavian Şchiau, Ion Vlad), editorul a dat fiecărei scrisori un titlu semnificativ, excerptat din corpul scrisorii respective şi, în măsura în care a fost posibil, care să facă referire la Liviu Rusu.
Despre viaţa şi activitatea lui Liviu Rusu s-au scris zeci de articole omagiale, zeci de cronici şi recenzii. Dintre acestea, pe coperta IV figurează următoarele cuvinte scrise de Nicolae Balotă, care sintetizează admirabil rolul profesorului Liviu Rusu în cultura română şi calităţile sale de om. Textul reconfirmă paternitatea spirituală asupra celor din fostul Cerc Literar de la Sibiu:
“Profesorul [Liviu Rusu] era şi el o victimă, umilită şi obidită a comunismului. Alungat de la catedră, el nu se lăsa însă zdrobit de tot ce ne apăsa în acei ani. Vitalitatea sa îl ajuta să înfrunte greutăţi şi obstacole. Acel enthousiasmos, în buna, vechea tradiţie a veşnic tinerilor elini, entuziasmul care răzbătea uneori în prelegerile sale de estetică, precum şi în comentariile sale mai vechi, pe marginea unor concerte universitare, continuau să-l anime chiar şi în anii de depresiune. Acest foc lăuntric l-a însufleţit atunci când, într-un moment propice, a îndrăznit ceea ce alţii n-ar fi avut curajul să întreprindă: 'reabilitarea' lui Titu Maiorescu. Gestul său, în această împrejurare, a fost de bun augur, era semnul unei deşteptări.
Cum aş putea uita că, ieşind din puşcărie, într-un timp al multor laşităţi, când foşti confraţi, colegi, ba chiar şi unii amici se codeau să se apropie de mine, ca de un ciumat, am găsit în fostul meu profesor de estetică, a cărui carieră universitară fusese deviată acum spre literatura comparată, un prieten, un adevărat părinte spiritual. […]
Era firesc ca, dintre foştii mei profesori, să-l aleg pe el ca ‘Doctorvater’. Asumam o filiaţie, cea a esteticianului de la care învăţasem atâtea, după cum el asuma în mod firesc o paternitate spirituală asupra noastră, a celor din fostul Cerc Literar din Sibiu.” Cartea este disponibilă, deocamdată, la Librăria Librarium Universităţii şi la Librăria UBB, ambele din Cluj-Napoca.