Particulele minuscule din aerul poluat ar putea influența discret sistemul imunitar, orientându-l spre autoimunitate, cu mult înainte ca o boală să se manifeste, potrivit earth.com.
Într-un studiu realizat pe 3.548 de adulți, cercetătorii au descoperit că o expunere mai mare la poluarea cu particule fine din aer a fost asociată cu niveluri crescute de anticorpi antinucleari (ANA) – un marker din sânge frecvent legat de boli autoimune, precum lupusul. ANA sunt proteine ale sistemului imunitar care atacă în mod eronat propriile celule ale organismului. Deși nu reprezintă un diagnostic în sine, nivelurile ridicate pot indica modificări timpurii ale răspunsului imun.
„Aceste rezultate ne îndreaptă într-o direcție nouă pentru a înțelege cum ar putea poluarea aerului să declanșeze schimbări ale sistemului imunitar”, a declarat dr. Sasha Bernatsky, profesor de medicină la McGill University, care a coordonat cercetarea.
Concluziile se adaugă unui corp tot mai mare de dovezi potrivit cărora poluarea aerului afectează nu doar plămânii și inima, ci și sistemul imunitar.
Particule mici, efecte mari
PM2.5 – particule cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri – sunt o componentă frecventă a ceții urbane și a fumului din interior.
Fumul de lemn, gazele de eșapament și arderile industriale pot crește nivelurile de PM2.5, uneori la distanță mare de sursa inițială. „Aceste particule fine din aerul poluat sunt suficient de mici pentru a ajunge în fluxul sanguin, afectând potențial întregul organism”, a explicat Bernatsky.
Cum a fost estimată expunerea
Cercetătorii au corelat codul poștal de domiciliu al fiecărui participant cu nivelul mediu de PM2.5 din cei cinci ani anteriori recoltării probelor de sânge.
Probele au provenit din Ontario Health Study, care a recrutat peste 225.000 de adulți și a colectat mai mult de 40.000 de probe biologice.
Modelele statistice au fost ajustate în funcție de vârstă, sex, fumat, venit și mediul de rezidență (urban/rural), pentru a reduce influențele ascunse care pot denatura asocierile.
Aerul poluat, asociat cu activitatea sistemului imunitar
În cel mai scăzut cvartil de expunere la PM2.5 (unul dintre cele patru grupuri egale), persoanele aflate la nivelul superior al acestui interval au prezentat o probabilitate mai mare de a avea ANA la titruri foarte ridicate (1:640 și 1:1.280).
Titrul reflectă „puterea” anticorpilor: acesta crește atunci când o probă de sânge rămâne pozitivă chiar și după diluări repetate.
Cele mai puternice asocieri au apărut doar la titrurile cele mai ridicate, sugerând o legătură cu o activitate imună mai pronunțată. O creștere simplă, uniformă, a nivelului de PM2.5 nu a arătat un semnal statistic clar.
Este important de subliniat că ANA reprezintă un biomarker, nu un diagnostic. Mulți oameni sănătoși au niveluri scăzute de astfel de anticorpi, iar medicii interpretează rezultatele împreună cu simptomele și alte analize. Deoarece bolile autoimune se dezvoltă adesea lent, cercetătorii sunt interesați în special de semnalele biologice timpurii, precum creșterea ANA, care pot apărea cu mult înainte de boala propriu-zisă sau de afectarea organelor.
Când plămânii declanșează răspunsuri imune
Particulele inhalate pot irita țesutul pulmonar și pot declanșa stres oxidativ – un exces de substanțe reactive care deteriorează celulele.
Celulele imune reacționează eliberând citokine, proteine mici care coordonează răspunsurile imune, iar acestea pot ajunge ulterior în sânge.
Genetica explică o parte din riscul bolilor autoimune, însă expunerile din mediu pot pune o presiune suplimentară asupra sistemului imunitar în timp.
Expunere inegală, risc inegal
Traficul este o sursă majoră de particule fine, dar nu este singura. Fumul provenit din incendiile de vegetație și arderea lemnului poate deteriora calitatea aerului în suburbii și zone rurale, uneori timp de mai multe zile.
Evenimentele sezoniere de fum modifică tiparele de expunere, astfel încât persoane care rar se confruntă cu smog urban pot inhala totuși niveluri ridicate de particule în sezonul incendiilor.
În acest context, studiul a constatat o frecvență mai mare a ANA la femei și în diferite grupuri rasiale și etnice, chiar și după ajustarea pentru alți factori. Acest aspect este important deoarece lupusul și alte boli autoimune sunt mai frecvente la femei și în anumite grupuri etnice, ridicând îngrijorări legate de vulnerabilități inegale.
Cercetările în domeniul justiției de mediu arată de mult timp că expunerea la poluare persistă adesea în anumite cartiere, accentuând inegalitățile privind riscurile pentru sănătate.
Măsurarea poluării și a semnalelor imune
Pentru că studiul este transversal (surprinde un singur moment, nu urmărește evoluția în timp), nu poate demonstra că poluarea aerului cauzează direct modificări ale nivelurilor de anticorpi.
Estimările bazate pe coduri poștale sunt utile în studiile populaționale, dar nu pot ține cont de deplasările zilnice, locurile de muncă sau calitatea aerului din interior.
Alți factori – infecții, medicamente, stres sau alți poluanți – pot influența activitatea imună și sunt dificil de măsurat cu precizie.
Pentru evaluarea ANA, laboratorul a folosit imunofluorescența, o tehnică bazată pe semnale luminoase care permite identificarea tiparelor de anticorpi la microscop. Cercetătorii au aplicat mai multe praguri de interpretare, recunoscând că titrurile mari au, în general, o semnificație clinică mai mare decât semnalele slabe.
În populația studiată, expunerea la PM2.5 a variat între 3,3 și 13,8 micrograme pe metru cub – niveluri întâlnite frecvent în multe medii cotidiene din Canada.
Pragul de risc al poluării
Cea mai clară asociere a apărut la compararea celor mai ridicate și celor mai scăzute niveluri de expunere, sugerând că riscul ar putea crește după depășirea unui anumit prag.
Acest tipar indică și faptul că media generală a poluării poate ascunde episoade scurte, dar intense, care pot avea importanță biologică.
„Cercetările sugerează că nu există un nivel sigur, motiv pentru care factorii de decizie din Canada au nevoie de studii ca al nostru”, a spus Bernatsky.
Cum poate fi redusă expunerea la poluare
Autobuze și camioane mai puțin poluante, controale industriale mai stricte și o ventilație mai bună a clădirilor pot reduce expunerea la particule la nivel regional.
Fumul provenit din incendiile de vegetație adaugă urgență problemei, deoarece poate anula rapid progresele locale și este tot mai greu de prevăzut și gestionat.
Alertele publice, politicile școlare și măsurile de protecție a lucrătorilor pot reduce expunerea în zilele cu poluare ridicată, fără a aștepta rezultate științifice noi.
Reducerea expunerii acasă
Nivelurile de particule din interior pot fi reduse prin evitarea fumatului, folosirea filtrelor eficiente și limitarea utilizării lumânărilor sau bețișoarelor parfumate.
În zilele cu fum intens, închiderea ferestrelor și folosirea unui purificator de aer cu eficiență ridicată pot reduce expunerea, mai ales pentru copii și vârstnici.
Pentru persoanele cu simptome îngrijorătoare, un medic poate decide dacă testarea ANA este utilă și ce nu înseamnă un astfel de rezultat.
Sunt necesare mai multe cercetări
Echipa intenționează să analizeze date din Columbia Britanică, unde fumul de incendii și condițiile de coastă creează tipare diferite de poluare.
Studii pe termen mai lung ar putea testa dacă titrurile ridicate de ANA prezic ulterior apariția bolilor autoimune la persoanele expuse la niveluri mari de particule.
Cercetările viitoare ar putea diferenția sursele și compoziția chimică a particulelor, deoarece cele provenite din trafic pot fi diferite de fumul incendiilor.
Acest studiu se adaugă dovezilor tot mai numeroase că aerul poluat influențează sistemul imunitar, nu doar plămânii și inima. Reducerea particulelor fine ar putea deveni parte a strategiilor de prevenție, în special pentru persoanele deja expuse unui risc crescut de boli autoimune.
Comentează