Premium
Există o corelaţie între dependenţa de jocurile online şi unele patologii psihiatrice, cum ar fi ADHD forma adultului, comportament impulsiv, anxietate sau depresie, a afirmat Elena Popescu, medic specialist psihiatru în cadrul Institutului Socola Iaşi, pentru AGERPRES.
Citeşte şi: Descoperire ŞOCANTĂ la un spital din Capitală: Un medic, găsit MORT în camera de gardă
Ea spune că dependenţa de jocurile video, mai cu seamă cele desfăşurate în mediul online, reprezintă un subiect de dezbatere în lumea psihiatrică modernă iar părerile sunt împărţite: există tabere ce susţin încadrarea acestei adicţii în nomenclatura tulburărilor psihiatrice, bazându-se pe studiile ştiinţifice publicate până în prezent şi tabere care se opun acestui demers.
În absenţa unui consens în ceea ce priveşte definiţia dependenţei de jocurile online şi în privinţa riscurilor pe care aceasta le creează, unii specialişti argumentează că persoanele dependente de jocurile pe calculator ar ajunge să fie stigmatizate şi ar creşte disproporţionat numărul cazurilor fals pozitive recomandate pentru tratament, adaugă medicul.
"Manualul de specialitate, DSM V (Manual de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), clasează momentan dependenţa de jocurile online în cadrul capitolului Afecţiuni care necesită studii suplimentare. Se vorbeşte despre dependenţă faţă de jocurile online atunci când utilizarea persistentă de peste 12 luni şi recurentă duce la disconfort sau disfuncţie semnificativă din punct de vedere clinic, manifestată prin preocupare intensă sau anticipare a jocului următor, sevraj la întreruperea bruscă a activităţii, creşterea numărului de ore petrecute jucând pentru resimţirea efectului dorit, incapacitatea controlului impulsului de a juca", explică dr. Elena Popescu.
Ea atrage atenţia şi mai arată că tulburarea include toate tipurile de jocuri online, cu excepţia jocurilor de noroc, gambling, acestea din urmă având stimulare financiară.
Referindu-se la prevalenţa fenomenului de-a lungul timpului, medicul explică că studiile arată un nivel mediu constant în perioada 1998 - 2016, de 4,7%, deşi specialiştii se aşteptau la o creştere, având în vedere că accesul la tehnologia de vârf şi la internet a avut un trend ascendent în ultimii ani.
În cazul dependenţei de jocurile de noroc, creşterea numărului de cazinouri şi săli de pariuri a dus, automat, la o creştere a prevalenţei acestei tulburări, mai spune dr. Elena Popescu.
"Metodele de diagnostic sunt, cel puţin în acest moment, greu de aplicat. Aceste metode constau în nişte scale psihometrice ce au valoare subiectivă, însă, recent, au apărut studii care sugerează modificări morfologice la nivelul sistemului nervos central la dependenţii de jocurile online faţă de utilizatorii recreaţionali de internet, fapt ce ar putea facilita procesul de diagnostic", explică medicul, punctând că aproape orice gen de joc poate crea dependenţă, dar cele mai adictive sunt cele care presupun o serie de sarcini repetitive, urmate imediat de recompense pentru succesul îndeplinirii obiectivelor.
O altă categorie de jocuri cu un grad mare de adictivitate sunt cele de tipul MMORGP (mass online multiplayer role-playing games), în care se creează o identitate virtuală a jucătorului, aceasta fiind o variantă idealizată a acestuia, mai spune dr. Elena Popescu.
"Din ce în ce mai îngrijorător este că un număr crescut de studii publicate în ultimul timp arată că există o corelaţie între dependenţa faţă de jocurile pe internet şi alte patologii psihiatrice, de menţionat fiind dependenţa de jocurile de noroc, alcoolism, ADHD forma adultului, comportament impulsiv, dificultăţi de învăţare, tulburări ale somnului, anxietate şi depresie. Totuşi, este important de menţionat că o corelaţie nu implică neapărat şi o relaţie de cauzalitate între cele două. Categoria socială cea mai expusă riscului o reprezintă persoanele de sex masculin, adolescenţi, cu un nivel crescut de perseverenţă şi niveluri scăzute de autoorientare. Consecinţele ce survin din acest comportament compulsiv sunt tendinţe de izolare socială, pierderea interesului pentru educaţie, eşec şcolar, pierderea locului de muncă, eşecul căsniciei, neglijarea responsabilităţilor familiale şi sociale, scăderea randamentului intelectual. Deşi este o categorie nou apărută în sistemele de clasificare şi diagnostic psihiatrice, sunt propuse deja diferite conduite terapeutice: tratament medicamentos, psihoterapie individuală (terapie cognitiv comportamentală), de grup şi familială, acestea putând fi chiar augmentate de utilizarea tehnologiei realităţii virtuale", conchide dr. Elena Popescu.
