Premium
Cazul tânărului de la Giurgiu, Marius Bogdan Crăcea, președinte al Mișcării Populare ne arată că partidele mici încă n-au înțeles prea bine în ce competiție intră anul acesta.
[embed]https://www.youtube.com/watch?v=31qz0-3mPgc[/embed]
Noua legea electorală limitează drastic cheltuielile de campanie. Acestea pot fi decontate de la bugetul de stat, cu condiția ca partidul sau candidatul să obțină un prag minim de voturi calculat din totalul voturilor din comunitate. Spre exemplificare, un candidat la funcția de primar într-un oraș mai mare are voie să cheltuie în campania electorală 100 de salarii minime pe economie, ceea ce, la un calcul rapid, înseamnă 23.000 EURO.
Legea e bună, pentru că, teoretic, limitează dependența partidelor de mediul de afaceri și descurajează obligațiile politicienilor care pot ajunge în funcții publice. Nu putem să nu remarcăm, totuși, că legea avantajează partidele mari și candidații lor la alegerile locale. Ca să nu mai vorbim de primarii în funcție.
O să explic de ce. Partidele mari au deja majoritatea primarilor. Oricum alegerea într-un tur avantajează primarii în funcție. Pe lângă cheltuielile ridicole de campanie (limitate la 23.000 de euro), primarii au la dispoziție bugetul primăriei din care pot finanța acțiuni camuflate de campanie.
Partidele mici au candidați necunoscuți. Pot fi buni, inteligenți, cinstiți, preocupați de interesul comunității, buni comunicatori, dar au totuși o problemă uriașă: nu sunt cunoscuți în comunitățile lor (mai ales dacă acestea depășesc 20-30.000 de locuitori). Oricât de bun și deștept ai fi, nu poate să te voteze cineva care nu știe că exiști.
Cei 23.000 de euro pentru campania electorală la locale nu au cum să te ajute să câștigi notorietatea de care ai nevoie. Totul costă, suntem în economia de piață. Chiar și promovarea în online (care nu acoperă decât parțial bazinul electoral total) costă bani. Suma de 23.000 de euro e infimă pentru a atinge chiar și obiective decente de campanie, nu cele mai ambițioase.
Ca să compensezi lipsa bugetului (plafonat prin lege) ai nevoie de multă ingeniozitate. Adică, să faci în așa fel încât numele tău, persoana ta să ajungă pe buzele tuturor cu cheltuieli minime. Asta se face de obicei cu o idee ”năstrușnică”, atât de năstrușnică, încât toată lumea să o preia (în mediul online, viral, la televiziuni, la știri), fără să plătești pe nimeni pentru asta.
Ceea ce a făcut Crăcea, voluntar sau nu (e neimportant), căutându-și iubită în conferința de presă a partidului, e exact acel gen de idee ingenioasă care face ca lumea să vorbească despre tine fără să afecteze modul în care oamenii își formează părerea. Astăzi, în România, politicienii care nu pot câștiga ușor voturi, deși câștigă notorietate, sunt cei care au probleme cu aroganța și corupția. Nici acestea nu cântăresc negativ în toate situațiile. Au fost primari aleși din închisoare, dar dintre cei care au și făcut ceva pentru comunitate.
Ca să ajungă viral în online și pe televiziunile naționale, Crăcea sau partidul ar fi trebuit să plătească o căruță de bani. Excluzându-l din partid, Mișcarea Populară ia căruța de bani ”donată” de Crăcea și o aruncă în Dunăre. Nu prea inteligent.
