Ungaria ne bate și la urbanism: Budapesta dă lecții Bucureștiului și preia modelul Dubai

Pe lângă rivalitățile istorice sau culturale, alimentate adesea de politicieni în căutare de voturi, România și Ungaria se află și într-o concurență regională pentru atragerea de investitori. Țara noastră are avantajul competitiv al costurilor mai mici pe forța de muncă și al fiscalizării reduse a capitalului și profitului, în vreme ce vecinii de la Apus au infrastructură rutieră și se află mai aproape de țările occidentale. Totuși, în domeniul urbanismului lucrurile păreau echilibrate. Întrecerea dezvoltării celor două capitale pare, însă, câștigată azi de către Budapesta.

În vreme ce Bucureștiul este blocat de 4 ani, iar marii investitori, în principal companii internaționale de prestigiu, au început să abandoneze cel mai mare oraș al țării, din cauza blocajului instituțional, al lipsei de predictibilitate și al deciziilor administratției locale de a suspenda cadrul legal necesar dezvoltării, capitala Ungariei se află în plin elan.

Conform Bloomberg, o înțelegere semnată la cel mai înalt nivel guvernamental, între Ungaria și Emiratele Arabe Unite, vizează investiții de 5,5 miliarde de euro într-o zonă dezafectată a capitalei vecine, care urmează a fi reamenajată și valorificată pe modelul Dubai. Eagle Hills Properties LLC, cu sediul în Abu Dhabi, este unul dintre cei mai mari dezvoltatori din Golf, cu proiecte în Europa, Africa şi Orientul Mijlociu, și va construi inclusiv o gară în cartierul ce va fi reabilitat după cele mai moderne standarde ale locuirii și centrelor de afaceri.

Specialiștii din piața de profil consideră că o bună parte dintre companiile alungate de politica edilitară din București își vor grăbi exitul din România, tentate de anvergura proiectului de la Budapesta. Din păcate, această mișcare nu doar că va lăsa mult spațiu de manevră pe piața locală pentru micii dezvoltatori dubioși și aflați la limita legii, dar va însemna o reducere substanțială a încasărilor bugetare din țară, în paralel cu creșterea cheltuielilor sociale provocate de pierderea locurilor de muncă, asigurate în prezent de marii jucători pe care incertitudinea administrativă îi gonește spre zone unde afacerile lor pot fi profitabile.