Premium
Casa din Johannesburg a regretatului preşedinte sud-african Nelson Mandela fost transformată din septembrie într-un hotel şic, informează AFP.
Scăldată în lumina soarelui graţie multiplelor sale luminatoare şi ferestre, această clădire veche dintr-un cartier bogat din Johannesburg şi-a păstrat doar faţada albă. Interiorul a fost complet refăcut, după ce în ultimii ani clădirea fusese lăsată pradă squatter-ilor.
Mandela, numit adesea cu afecţiune "Madiba" sau "Tata", s-a mutat în această casă la scurt timp după eliberarea sa din închisoare în 1990. A petrecut în această casă opt ani înainte de a se muta pe o stradă mai departe cu ultima sa soţie, Graça Michel.
"Când a venit, a bătut la fiecare uşă pentru a se prezenta şi a invita vecinii la aperitive şi cocktailuri", îşi aminteşte managerul general al hotelului, Dimitri Maritz.
"Un vecin chinez nu l-a recunoscut şi l-a alungat. Când şi-a dat seama că i-a trântit uşa în nas lui Mandela, s-a mutat la scurt timp!", adaugă el într-un hohot de râs, neexcluzând ca povestea să fie o legendă urbană.
Apartamentul prezidenţial al acestui hotel deschis în luna septembrie şi denumit "Sanctuary Mandela" a fost dormitorul marelui lider. Şi chiar dacă baia ocupă acum locul patului şi invers, ceea ce contează este că Mandela a dormit acolo. Pe ramele ferestrelor se păstrează scrijelit (de către nepotul său) numărul său de prizonier din Robben Island, 466/64, şi cuvântul "Madiba".
Eliberat la vârsta de 71 de ani, fostul inamic public numărul unu a vrut să se bucure după ieşirea din închisoare de toate lucrurile frumoase de care fusese privat în cei 27 de ani de detenţie: să se joace cu nepoţii săi, să savureze mirosul florilor sau să soarbă o înghiţitură din vinul său dulce preferat de Constantia.
Nelson Mandela a fost primul preşedinte de culoare al Republicii Africa de Sud (1994-1999).
El s-a alăturat Congresului Naţional African în 1944 şi s-a angajat în lupta de rezistenţă împotriva politicilor de apartheid ale Partidului Naţional, de guvernământ, după 1948.
În 1961, când autorităţile au hotărât oficializarea politicii de apartheid drept drept politică de stat, Nelson Mandela a adoptat o poziţie extremă, îndemnând populaţia, printr-o serie de discursuri, la grevă generală. În replică, autorităţile au decis mobilizarea armatei şi declararea stării de urgenţă. Un an mai târziu, a fost arestat sub acuzaţia de părăsire ilegală a ţării, participare la Conferinţa Pan-africană pentru Promovarea Drepturilor Omului, şi îndemn la revoltă. A fost condamnat la închisoare pe viaţă la 12 iunie 1964. După 27 de ani, la 11 februarie 1990, a fost eliberat.
A fost preşedinte al Congresului Naţional African (ANC) între 1991-1997. A condus negocierile cu preşedintele ţării, F.W. de Klerk, pentru abolirea politicii opresive a apartheidului şi organizarea de alegeri universale.
Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1993, alături de fostul preşedinte al Africii de Sud, F.W. de Klerk, Nelson Mandela a primit, de-a lungul timpului, peste 250 de distincţii şi medalii.
La 10 mai 1994, Nelson Mandela a devenit primul preşedinte de culoare al Africii de Sud, ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ. Mandatul liderului sud-african s-a axat pe dezmembrarea moştenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituţionalizat şi a inegalităţii şi prin promovarea reconcilierii rasiale. A pus bazele unei comisii pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică şi combaterea sărăciei. În 1996 a ratificat o nouă constituţie a statului sud-african. S-a retras de pe scena politică în 1999, concentrându-se asupra activităţilor de binefacere pentru combaterea sărăciei şi a HIV/SIDA.
Nelson Mandela a murit la 5 decembrie 2013, la Johannesburg.
