Un palat din Veneția, evaluat la 20 de milioane de euro, continuă să stea gol de două decenii, în ciuda poziției sale privilegiate și a valorii istorice impresionante. Reputația sinistră care îl urmărește și legendele despre un presupus blestem ce ar fi provocat moartea mai multor proprietari, scrie The Guardian.
Amplasat excelent pe malurile Marelui Canal din Veneția, la doar câțiva pași de Colecția Peggy Guggenheim, faimosul palat Ca’ Dario strălucește pe apă încă de la sfârșitul secolului al XV-lea, iar eleganta sa fațadă renascentistă venețiană timpurie este una dintre cele mai distinctive din oraș.
Numit după primul său proprietar, Giovanni Dario, un diplomat considerat erou după ce a obținut un tratat de pace cu Imperiul Otoman, palatul a fost, de-a lungul secolelor, locuința unor nobili, negustori și chiar a unor figuri celebre din aristocrația muzicii rock britanice. În 1908, a fost pictat de Claude Monet în timpul călătoriei sale la Veneția, iar un an mai târziu a fost menționat de Henry James în jurnalul său de călătorie Italian Hours.
Palatul are nouă dormitoare, opt băi și săli de recepție decorate cu fresce
Însă clădirea impunătoare, care dispune de nouă dormitoare, opt băi și săli de recepție grandioase decorate cu fresce, s-a dovedit extrem de greu de vândut și nu neapărat din cauza prețului, estimat la aproximativ 20 de milioane de euro.
Agenții imobiliari s-au străduit să depășească reputația de „palatul blestemat al Veneției”, dobândită din cauza unei serii de proprietari și oaspeți care au avut parte de morți timpurii, unele dintre ele violente.
O „bijuterie arhitecturală”
Recent renovat, Ca’ Dario a primit acum un nou impuls pentru vânzare, misiunea fiind încredințată diviziei venețiene a Christie’s International Real Estate și Engel & Völkers. Christie’s descrie clădirea drept o „bijuterie arhitecturală”, cu arcade gotice, candelabre antice din sticlă de Murano și o terasă-loggie, subliniind totodată amplasarea sa într-un cartier venețian „liniștit”, ferit de aglomerație.
Legende locale vorbesc despre un presupus blestem
Ceea ce materialele de promovare nu menționează sunt poveștile tragice care au alimentat legendele locale despre presupusul blestem.
Șapte decese asociate cu palatul
Potrivit istorisirilor, palatul ar fi asociat cu cel puțin șapte decese, cel mai macabru având loc în 1970, când proprietarul de atunci, contele Filippo Giordano delle Lanze, a fost ucis între zidurile sale de iubitul său, un marinar care a fugit la Londra și care, la rândul său, a fost ulterior asasinat.
Christopher „Kit” Lambert, pe atunci managerul trupei The Who, a cumpărat proprietatea în anul următor. Deși susținea că nu este deranjat de presupusul blestem, se spune că le-ar fi mărturisit prietenilor că dormea în altă parte pentru a scăpa de fantome. Cu toate acestea, localnicii au pus pe seama blestemului declinul său în consumul de droguri, criza financiară ulterioară și moartea sa la Londra, în 1981, după ce a căzut pe o scară.
În anii 1980, palatul a fost cumpărat de finanțistul italian Raul Gardini, care a fost implicat într-un scandal major de corupție și s-a sinucis la Milano în 1993.
Se spune că palatul aduce ghinion celor care s-au apropiat de el
Legendele mai sugerează că palatul aduce ghinion chiar și celor care doar s-au apropiat de el sau au petrecut vacanțe acolo. Tenorul de operă Mario Del Monaco intenționa să cumpere proprietatea în 1964, dar s-a răzgândit după ce a fost implicat într-un grav accident de mașină în drum spre a o viziona; John Entwistle, basistul trupei The Who, a murit în SUA în 2002, la o săptămână după ce o închiriase.
„Este un loc în care istoria trăiește”
După aceea, Ca’ Dario a rămas în mare parte abandonat și, deși a atras interesul unor potențiali cumpărători fascinați de arhitectura sa, printre care s-ar fi numărat și Woody Allen, se afirmă că aceștia au fost descurajați de aura sa spectrală.
În 2006, clădirea a fost cumpărată de o firmă americană în numele actualului proprietar, a cărui identitate nu a fost făcută publică. Faptul că imobilul a rămas gol de atunci nu a făcut decât să întărească aceste povești.
Arnaldo Fusello, director general la Christie’s Veneția, spune că venețienilor le place să spună povești, mai ales turiștilor. El a amintit și de „sutele” de locuitori care, de-a lungul secolelor, au trăit până la vârste înaintate în palat, inclusiv Dario, care a murit din cauze naturale la 80 de ani.
Davide Busato, istoric în Veneția, afirmă că zvonurile au apărut în anii 1970, dar au luat amploare după sinuciderea lui Gardini, devenind un adevărat festin mediatic.
„Venețienii au savurat povestea”, a spus el. „Le place să spună istorii și este destul de normal să exagereze, așa cum au făcut și cu insula Poveglia.” Poveglia este o insulă abandonată, considerată bântuită, din laguna venețiană.
Fusello este convins că imobilul își va depăși reputația sinistră și va fi vândut. El spune că a atras deja „foarte mult” interes, atât din partea italienilor, cât și a străinilor. „Este un loc în care istoria trăiește”, a spus el. „Iar dacă vrei să trăiești istoria, aceasta este casa perfectă, cu condiția ca viitorul proprietar să se dedice menținerii ei în viață.”
Comentează