Premium
National:
Gata, Gelu Oltean tocmai ce a iesit la pensie zilele trecute! Asa ca nici macar in gluma „puii de Vulpe” ramasi inca prin sistem nu mai viseaza ca pot relua controlul asupra serviciului secret pe care l-au pastorit atata vreme. Oricum, zarurile au fost deja aruncate de catre Liviu Dragnea in ceea ce priveste viitoarea conducere a Directiei de Informatii si Protectie Interna, liderul Partidului Social Democrat avand gata pregatit plicul cu nominalizari pentru ministrul Carmen Dan.
Si chiar daca „cengiul” putea sa aiba deja loc de cateva zile, mai ales ca prin parlament a trecut cu viteza luminii modificarea prin care ministrul de Interne capata puteri depline in acest sens, liderul pesedist a mai amanat putin numirea unui nou sef al „Doi s’ un sfert”, din calcule cat se poate de pragmatice. Astfel, cum viitoarea numire va fi oricum una extrem de controversata, asemanatoare cel putin celei a noului ministru de Interne, dand apa la moara celor care vor urla ca din gura de sarpe ca Dragnea si-a aservit serviciul secret al Internelor, acesta a preferat sa foloseasca o moneda de schimb care sa aplaneze conflictul. Este vorba de sefia Serviciului de Informatii Externe, care ar putea fi lasata din brate de catre PSD. Iar miscarea este cu atat mai interesanta cu cat Dragnea oricum stia foarte bine ca nu poate „percuta” pentru numirea inlocuitorului lui Mihai Razvan Ungureanu, mai ales dupa ce s-a aflat ca aici ar cam trebui musai „girul” Tel Aviv-ului. Asa ca presedintele PSD da peste noapte dovada de o generozitate fara precedent, invocand „echilibrul politic” asupra serviciilor secrete pentru a justifica in fata colegilor de partid cedarea de la SIE.
Pentru care insa, in schimb, va primi control total asupra unui alt serviciu secret, cel al Internelor…
Va fi pe fata…
Asa cum „National” a dezvaluit in exclusivitate ca prioritatea absoluta a lui Liviu Dragnea este renasterea „Doi s’ un sfert” intr-un serviciu care sa se bata de la egal la egal cu SRI-ul, stim astazi foarte bine numele omului pe care Liviu Dragnea s-a decis sa-i incredinteze sefia serviciului secret al Ministerului Internelor. Care, pur si simplu, va intra sub controlul liderului pesedist, care la fel cum si-a pus un om de incredere precum Carmen Dan la conducerea Ministerului de Interne, la fel va proceda si in cazul Directiei de Informatii si Protectie Interna.
Asa ca „Doi s’ un sfert”-ul va fi condus pur si simplu pe fata de catre Liviu Dragnea. Cel care isi intareste in acest mod influenta in sistem, dar, totodata, isi va face si mai multi dusmani, infingandu-si un nou cui in pantofii guvernarii. Numai ca, pe deplin constient de acest risc, Dragnea pare sa nu se mai fi aruncat cu capul inainte, preferand sa joace „la cacealma” intr-o alta speta fierbinte, tocmai pentru a inmuia avantul rivalilor sai politici. Al caror orgoliu oricum puternic ranit va fi mangaiat de „cedarea” de ultima ora a lui Dragnea in ceea ce priveste nominalizarea noului sef al Serviciului de Informatii Externe.
Romania Libera:
Preşedintele USR, Nicuşor Dan, a ignorat votul exprimat de nu mai puţin de 36 de preşedinţi de filiale care i-au cerut să negocieze cu fostul premier Dacian Cioloş intrarea acestuia în partid, au declarat pentru „România liberă“ surse din interiorul acestei formaţiuni.
„Am defilat cu Dacian Cioloş peste tot în campania electorală, ne-a ridicat scorul electoral şi acum Nicuşor Dan ne îngroapă. Ţine partidul închis de teamă că i-l fură Cioloş.“ Atmosfera din USR este foarte tensionată după ce Nicuşor Dan, liderul partidului, nu a ţinut cont de opinia majoritară, favorabilă alăturării lui Dacian Cioloş acestei formaţiuni.
Un lider de filială, care a ţinut să-şi păstreze anonimatul, a dezvăluit „României libere“ informaţii relevante din interiorul USR. El ne-a povestit că a existat o singură discuţie între Dacian Cioloş şi Nicuşor Dan, în luna februarie: „Nu a fost nicio discuţie între Dacian Cioloş şi USR. Nicuşor Dan s-a văzut cu el fără să ne spună, i-a transmis că nu este binevenit în partid şi i-a recomandat să-şi facă partid“.
Şase ore în şedinţă
În replică, liderii din teritoriu i-au reproşat şefului USR că nu i-a consultat, că l-a refuzat pe Cioloş fără să aibă mandat din partea partidului. „După ce Cioloş a zis «pas», am aflat şi am convocat o şedinţă cu şefii de filiale, în care am stat şase ore. Nicuşor Dan ne-a spus că Dacian Cioloş nu este o alegere bună, că vrea să unească USR şi PNL şi PMP, că vine cu nu ştiu ce oameni de afaceri dubioşi, «nişte băieţi», că vrea să ne păstrăm identitatea, și dacă Cioloş îşi face partid şi creşte, iar noi coborâm la 5%, asta e, rămânem integri“, au relatat sursele RL.
În cadrul şedinţei, 36 de lideri de filiale din 42 au votat, peste capul şefului USR, să se constituie o comisie de negociere cu Dacian Cioloş, să se întâlnească cu el pentru a le prezenta proiectul politic, pe care îl discutase doar cu Nicuşor Dan. „Seara, Nicuşor Dan s-a văzut cu Dacian -Cioloş, în prezenţa lui Cristian Ghinea, Cătălin Drula şi Vlad Voiculescu, şi desigur că nu i-a spus ce au hotărât preşedinţii de filiale. Noi am aflat şi am ţinut-o trei zile într-un scandal continuu, prin teleconferinţe. Nicuşor Dan ne repeta întruna că Dacian Cioloş nu vrea să vină în USR. Noi îi spuneam: «Păi nu vrea pentru că te opui tu». Iar Nicuşor a zis «OK, dacă vreţi voi, o să-l sun şi o să-i spun că îl vreţi în partid»“, ne-au mai relatat sursele citate.
După acest moment, Nicuşor Dan a făcut celebra declaraţie publică: „L-am sunat pe Dacian Cioloş. Nu mi-a răspuns. M-a sunat el. Nu am putut răspunde eu. Apoi i-am dat un SMS“.
Adevarul:
Până la urmă, Comisia Europeană şi şefii de state şi de guverne au avut nevoie să transmită un mesaj de unitate înainte de anunţarea formală a accesării articolului 50 din tratatul de la Lisabona de către Marea Britanie şi iniţierea negocierilor pentru ieşirea din UE. Pentru că la 29 martie, premierul Theresa May va anunţa formal Brexitul.
Două au fost marile probleme ale Declaraţiei de la Roma: consacrarea formală a Europei cu două sau mai multe viteze, a Europei cu geometrie variabilă sau a celei cercurilor concentrice – în fapt ruperea Europei şi mutarea deciziei la nivelul strict al nucleului dur European, deşi decizia priveşte şi influenţează toate statele membre; apoi problema apărării şi securităţii europene, care să nu intre în contradicţie cu NATO, să nu dubleze eforturile şi să nu împingă în afara sistemului de apărare comună SUA, Canada şi Marea Britanie.
În subsidiar, acordul a mai avut două puncte necesare: mai întâi, să salveze abordarea lui Jean-Claude Juncker şi să menţină opţiunile strict în spaţiul celor cinci propuse. În al doilea rând, să nu distrugă opţiunea favorită a statelor fondatoare pentru a treia soluţie (Europa cu două sau mai multe viteze), respectiv să menţină posibilitatea asocierii pentru o integrare mai departe, mai profundă, a celor ce-şi doresc acest lucru.
Modelul Juncker în criza europeană: şopârla gata să-şi abandoneze coada, la prima alertă La Consiliul European de primăvară, tema variantelor Juncker pentru viitorul Europei au fost în prim plan.
Dezbaterile de la Consiliul European (ca să nu mai vorbim despre întâlnirea fondatorilor UE) arată în continuare o auto-iluzionare a statelor occidentale şi a Comisiei Europene asupra perspectivei europene pe care o lansează în dezbatere.
În fapt, vorbim despre tentaţia Preşedintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, şi a şefilor de state, în special din tandemul franco-german, de a considera că problema Europei Unite şi a relansării proiectului european vine de la Marea Britanie, care a fost o frână în integrare, şi de la statele central şi est-europene, foste comuniste şi nou intrate în proiect, care nu au forţa şi capacitatea să urmeze proiectul european şi viteza lui optimă de dezvoltare. Ambele abordări sunt greşite, şi iată de ce.
Mai întâi, proiectul european a intrat în penumbră şi a reclamat relansarea şi reenergizarea lui odată de statele au ales să nu mai lupte pentru el, să nu-şi mai asume costurile integrării europene, ci să-şi asume exclusiv beneficiile şi să dea vină pentru greşeli şi costuri pe Bruxelles. Momentul formal al începutului erei contemporane de declin (UE în formele anterioare a mai traversat episoade de declin şi şi-a revenit, cel mai important fiind cel din criza petrolului, în 1970, dar şi momentul războiului din Cipru nu a fost unul uşor) a fost repingerea Tratatului Constituţional de către Franţa şi Olanda, deci state din Occident, dintre fondatorii proiectului european. Semnalul dat atunci trebuia înţeles şi compensat imediat, nu lăsat să se acumuleze nemulţumirile peste timp.
Într-adevăr, viteza a doua nu este în statele Estului continentului, care doresc să intre în toate cercurile concentrice europene, cu precădere Euro şi Schengen. Opt-out-urile şi rezervele au venit de la state occidentale - Marea Britanie, dar şi Danemarca. Din contra, am înregistrat un precedent important pentru perspectiva desenată de Juncker cu două viteze, respingerea din motive politice a unor stat pregătit să acceadă, dar - cazul aderării României şi Bulgariei în Schengen. Intrarea în zodia Europei cu două viteze va afecta de facto decizia - care va fi impusă de statele din primul cerc celorlalte, din est, chiar şi numai pe motivul că ele sunt donatoare, plătesc, şi că deciziile nucleului dur afectează direct şi restul blocului - şi va bloca posibilitatea de viitor a statelor din centrul şi estul Europei de a se alătura primei viteze. (Nu-i vorba, în cazul Euro există şi state nou venite, inclusiv România, care au preferat să se lase pe tânjală şi să nu mai forţeze intrarea în clubul fruntaş, pe motiv că încă nu sunt pregătite. Ca să nu mai vorbim de alte greşeli de parcurs.)
Din nou, dacă e să revenim la problema fundamentală a Europei, euro-scepticismul, populismul, naţionalismele, xenofobia, islamofobia, şi aici problemele s-ar putea să nu provină esenţialmente din Estul european, de la noii membri. Şi nici Europa să nu poată fi împărţită geografic cu două viteze, pentru că viteza a doua rămâne tot în Vest.
Ziarul Financiar:
Incertitudinile politice şi teama că îşi vor pierde economiile i-au împins din nou pe greci să-şi scoată banii din bancă, rezultatul fiind că în primele luni ale acestui an sistemul bancar a înregistrat cele mai mari retrageri de depozite de după punctul de vârf al crizei datoriilor, din vara anului 2015, scrie Financial Times. Grecii de rând şi firmele au retras luna trecută din bănci aproximativ 1,1 mld. euro, potrivit celor mai recente date ale BCE. În ianuarie, retragerile s-au ridicat la 1,7 miliarde de euro. Din decembrie 2015 până în iulie anul trecut din depozitele băncilor greceşti au ieşit 42 mld. euro.
Cash-ul se scurge din sistemul bancar în contextul unor noi blocaje în discuţiile dintre Atena, creditorii internaţionali din UE şi FMI privind aplicarea celui de-al treilea program de bailout. Grecia încă mai aşteaptă aprobarea celei de-a doua evaluări pentru deblocarea unor fonduri de bailout de 6 miliarde de euro, bani de care guvernul are nevoie pentru plăţi şi pentru a evita un default în această vară. Însă creditorii şi FMI nu se înţeleg în ceea ce priveşte ţintele bugetare, ştergerea datoriilor şi măsurile de reformă incluse în pachetul de bailout pe trei ani de 86 de miliarde de euro stabilit în 2015. FMI cere Europei să fie mai indulgentă în privinţa ţintelor bugetare după sfârşitul programului de salvare, adică din 2018, dar insistă şi pentru majorări de taxe mai îndrăzneţe şi reduceri de pensii. Dacă nu obţine ce vrea, FMI ar putea refuza să participe la programul de bailout. Implicarea Fondului a fost un element cheie în încheierea acordului de bailout pentru germani, olandezi şi finlandezi.
În ultimii şapte ani foarte puţine evaluări au decurs conform planului, iar noile incertitudini au început să lovească din nou economia, care a reintrat în recesiune în ultimul trimestru al anului trecut.
Activitatea economică rămâne fără combustibil. Cele mai recente date ale băncii centrale a Greciei arată că luna trecută a continuat contracţia finanţării economiei greceşti, scrie Kathimerini. Scăderea a accelerat, în ritm anualizat, de la -1,5% în ianuarie la -2%. Lună la lună, reducerea finanţării a fost de 1,26 de miliarde de euro în ianuarie şi de 801 miliarde de euro în februarie.
Luna aceasta Banca Greciei i-a cerut Băncii Centrale Europene să ridice cu 400 de milioane de euro, la 46,6 miliarde de euro, pragul pentru lichiditatea de urgenţă (fondurile ELA) pe care băncile elene o pot accesa, iar BCE a acceptat, notează Bloomberg. Această mutare reflectă starea lichidităţii din sistemul bancar elen. Noul prag este valabil până la 5 aprilie. Băncile greceşti depind de fondurile ELA din februarie 2015. Ele nu mai au acces la finanţarea obişnuită, mai ieftină, dată direct de BCE băncilor din zona euro.
Dacă hemoragia băncilor continuă, o înăsprire a controalelor de capital, aplicate din 2015, este foarte probabilă, scrie Kathimerini. Aceste controale ar fi trebuit să fie o măsură excepţională, iar când au fost introduse, în urmă cu 21 de luni, premierul Alexis Tsipras a asigurat că vor fi retrase la începutul acestui an.
Oficiali din sistemul bancar le-au spus grecilor că va dura mult timp până când restricţiile vor putea fi ridicate.
