Premium
Klaus Iohannis a cerut deja, în repetate rânduri, demisia premierului Viorica Dăncilă. În Parlament, Traian Băsescu, președintele PMP, s-a poziționat în favoarea unei moțiuni de cenzură și, mai mult, în favoarea unei alianțe largi a opoziției. Ca să facă oferta mai tentantă, domnul Băsescu oferă și retragerea lui de la din cariera politica.
Citiți și: Se retrage cu adevărat Traian Băsescu din politică?
Victor Ponta face și el efortul de a construi un grup parlamentar care, în mod natural, ar susține o asemenea moțiune. Liberalii, cel mai mare partide de opoziție, au dat de înțeles că își cântăresc tactic opțiunile pentru a avea cea mai bună șansă.
S-ar părea că zilele premierului Viorica Dăncilă la cârma țării sunt numărate. Și, totuși, nu așa se întâmplă de obicei o răsturnare de Guvern. Cine are forța cu adevărat forța necesară este mai degrabă sfios și tăcut de teamă să nu provoace prea devreme reacția coaliției majoritare. Ori, promotorii unei răsturnări de situație se manifestă în mod deschis, aș zice chiar dubios deschis.
Există, fără îndoială, mișcări de trupe în direcția generală a răsturnării Guvernului. Dar aceasta rămâne o posibilitate delicată în fața căreia rămân probleme politice greu de trecut.
Să presupunem, pentru analiză, că Victor Ponta și celelalte eminențe cenușii ale Parlamentului strâng suficiente voturi pentru a aduce coaliția PSD+ALDE în minoritate. Pentru a trece moțiunea de cenzură, însă, nu este suficient ci este nevoie să construiască ei înșiși o majoritate împreună cu UDMR și minoritățile.
Din câte îmi amintesc, minoritățile au votat o singură dată o moțiune împotriva Guvernului în funcție și atunci a fost vorba de Klaus Iohannis, propus de Uniunea Social Liberală. Domnul Iohannis este el însuși în minoritar și, de aceea, poate fi extrem de greu pentru minorități să nu susțină cariera unuia de a lor. Să zicem, însă, că s-ar da pe brazdă. Rămâne UDMR. Posibil că Uniunea nu ar avea prea multe probleme să susțină căderea Guvernului Dăncilă, atâta vreme cât i se fac promisiunile necesare în privința următorului guvern.
Dar aici apare problema. Nici domnul Orban, nici domnul Ponta,nici domnul Barna nici domnul Băsescu nu par capabili, în acest moment, să ne spună Cum va arăta viitorul guvern . Dincolo de opoziția față de Partidul Social Democrat, opoziția rămâne profund divizată în interior. Victor Ponta și-a construit o bună parte din carieră proclamând pericolul Băsescu iar, la rândul său, Traian Băsescu s-a sprijinit la un moment dat pe invocarea pericolului pericolul Ponta. Probabil că cei doi s-ar înțelege suficient de bine până la urmă. Dar este complicat, spre exemplu, pentru Klaus Iohannis să susțină revenirea în planul politicii guvernamentale a celor doi.
Dacă s-ar depăși aceste obstacole, tot nu rezolvăm problema. În Uniunea Salvați România toată lumea îl disprețuiește pe Victor Ponta. Pe domnul Băsescu probabil că o parte îl urăsc cu și simplu iar cealaltă parte îl urăsc cu dragoste rănită.
Nu sunt probleme meschine ale oamenilor de la vârf. Există în spatele lor electorate care așteaptă de la micile partide tocmai afirmarea unei identități distincte. Ce mai rămâne din Traian Băsescu dacă face pace cu Uniunea Social Liberală în persoanele domnilor Orban și Ponta. Ce rămâne din USR, partidul antisistem, dacă faci o pace atât de copioasă cu sistemul.
Nu spun că o alianță este imposibilă. Spun doar că genul de reconciliere necesar pentru o opoziție unitară nu pare încă a se contura iar faptul că avem acum mult mai multe partide necesare decât a fost în nucleul dur al Uniunii Social Liberale complică eventualele aranjamente făcute la masa verde.
Și atunci de ce se agită actorii politici? Răspunsul scurt este că le convine. Prin opoziția la Viorica Dăncilă, Iohannis redevine liderul opoziției. Victor Ponta își vede visul cu ochii și construiește un grup politic în Parlament. Traian Băsescu deschide niște canale de comunicare și se poziționează pentru momentul când o alianță deopoziție va fi cu adevărat posibilă.
