Ziua Națională în online: 1 Decembrie cu sobrietate și spirit critic

Încep acest text cu un citat dintr-un interviu luat istoricului Alin Ciupală:

„Din păcate, dacă analizăm discursul public din România astăzi, o să vedem că în linii mari este aproape identic cu discursul public să zicem de la 1922-1923. Asta ne arată că cel puţin psihologic suntem în urmă. Am rămas legaţi de o epocă, pe care nu o înţelegem, o tratăm foarte superficial, dar raportarea noastră la această epocă ne oferă un fel de confort, care până la urmă este şi o scuză pentru a neglija probleme actuale”, spune Ciupală, citat de RFI.

Cel puțin în online, opinia aceasta nu se confirmă total. Am putut găsi o diversitate de abordări, dintre care majoritatea nu pot fi numite festiviste.

De la patriotism la exasperare

La început am dorit să împart această secțiune între cei ce se folosesc de ocazie ca să vorbească „de bine” și cei care au abordări „negativiste”. Dar nu este foarte clar, de exemplu, dacă un text critic este un semn de dragoste de țară, ori dimpotrivă. Dacă stau bine să mă gândesc și textele de afirmare publică a loialității sunt la fel de discutabile.

A rămas, deci, o secțiune comună unde veți găsi texte pioase, corecte sau poziții extrem de critice.

Dar să începem într-o notă mai colorată. LSRS Rusia a strâns cumva o serie de poze cu străini care țin pancarte în care explică de ce iubesc ei România. Străinii sunt zâmbitori, pancartele sunt colorate iar afirmațiile sunt ... adeseori adevărate (dar nu mereu).

[gallery ids="9827,9828,9829,9830,9831,9832,9833,9834,9835"]

De Ziua Națională cetățeni Facebook-ului și-au amintit că românii au umor...

„Sunt mândru că sunt român. Sunt foarte mândru că fac parte dintr-un popor căruia poţi să îi iei totul, mai puţin simţul umorului. Sunt foarte mândru că poporul meu e suficient de superficial încât să îl doară în cot de ideologii care vin şi trec ca şi cum nu ar fi fost. Sunt mândru că avem un popor care iubeşte mâncarea, băutura şi petrecerea.” (Bogdan Alexandru Duca, Facebook)

... sau că pot fi strălucitori.

Alte voci au sugerat că este mai util să medităm la ce putem face, decât să ne gândim cât de grozavi suntem. Povestind pe Hotnews cazul unui performer român, Dan Tapalagă scrie:

„Nu a făcut paradă nicăieri (...), n-o să-l vedeţi nici la ştiri şi nu cred că-şi doreşte asta. Nu s-a lăudat nicăieri cu performanţa lui, dar a m-a mişcat faptul că, înainte de toate, se simţea mândru că roman că a reuşit să lase ceva în urmă. Nu şi-a pus reuşita profesională doar în contul personal, deşi probabil că asta trebuia să facă. Ţară nu i-a oferit şansa să se dezvolte aici, ca medic. De acolo, din Elveţia, unde trăieşte de ani de zile, a rămas cu gândul la ţara lui când a mai făcut un pas înainte în carieră.”

Dar a fi tăcut nu înseamnă a abandona patria.

„A fi național poate să însemne invocarea rar, chiar deloc, a numelui patriei. A înțelege că patria nu trebuie s-o strigi – dacă are nevoie de tine, îți dă ea de știre”, spune Cristian Tudor Popescu pe Republica.

Mult mai ferm este Teodor Tiță:

„Această țară imposibil de apărat

…cu armata ei decrepită, ridicolă, sub-dotată și producătoare de Oprea și Onțanu

…cu primarii ei corupți, cu deputații imbecili și sfidători

…cu semizeii ei temporari de care se agață poporul doar ca să îi urască la compensare mai târziu

…cu naționaliștii ei ridicoli

(...)

…cu identitatea în permanentă schimbare și niciodată consumată până la capăt

…cu aerul ei de mătușă bețivă care a fost cândva tânără

Ce e de sărbătorit? Ce e de apărat la țara asta? Încă mai sunt drapele găurite la marile adunări publice. Poate cea mai bună metaforă născută vreodată în România. O țară care capătă sens doar dacă vezi prin ea, dincolo de ea. Altminteri te sufocă cu prezența ei încă nejustificată pe deplin.”, spune el pe În Centru.

Analize

Pentru alte voci, 1 Decembrie este o ocazie de a ne privi țara cu un ochi critic.

Și nimeni nu este mai critic de Ziua Națională decât Critic Atac.

„(D)intr-o prezentare a viceguvernatorului BNR, Florin Georgescu putem desprinde noi cifre care ajută la reprezentarea unei Românii aşa cum e: cu inegalităţi pregnante între categorii diverse, zone geografice, în funcţie de angajator etc. Prezentarea integrală poate fi consultată aici. Una dintre concluzii, repartizarea Venitului Național Net (VNN) se face în favoarea capitalului, în detrimentul veniturilor din muncă”, spune un articol semnat „Redacția”.

O altă problemă este corupția, împreună cu risipa asociată acesteia:

„Aveţi idee câţi bani se irosesc, de fapt, în România? Câţi se irosesc fie din tâmpenie, fie prin şperţ? Bani publici, la asta mă refer – bani plătiţi de noi din taxe şi impozite, adică din munca fiecăruia, bani care încap pe mâna clientelei de partid care e mereu la putere, mereu aceiaşi oameni, de fapt, că doar numele partidului se mai schimbă…”, spune Vlad Petreanu.

Iar Sorin Ioniță se arată îngrijorat de o apropiere a României de modelul pakistanez.

„Se zice că în Pakistan nu ţara are armată, ci armata are o ţară. Desigur, e un pic simplificator, pentru că definiţia include şi alte instituţii de forţă, mai ales temutele servicii de informaţii, dar una peste alta corect. Marea familie a oamenilor care umblă în uniformă cu epoleţi (sau ţin una în dulap) cheltuie probabil jumătate din pateticul buget de vreo 20% din PIB pe care reuşeşte să-l strângă guvernul.

(...)

N-ai cum să nu te gândeşti la acest model atunci când observi ce trendy a devenit în România de la o vreme încoace să treci prin structuri educaţionale gen Universitatea Națională de Apărare „Carol I” (instituţie complet diferită de Academia Tehnică Militară, Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” sau Academia Navală „Mircea cel Bătrân), Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Colegiul Naţional de Apărare, dar mai ales Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”. Toate acestea, în România anului 2015, sunt entităţi independente de cercetare şi ştiinţă avansată pe deplin recunoscute, încadrate cu sute de cadre bine pregătite care ţin cursuri la nivel de top. Faptul că nu aţi auzit de ei nu înseamnă că ei nu există.", spune el pe Contributors.

*

Dispoziția în mediul online nu este, așadar, foarte festivă și cuminte. Incendiul de la Colectiv și chinurile facerii guvernului Cioloș par să fi generat mai degrabă o stare de expectativă prudentă. Genul de expectativă despre care nu poți să bagi mâna în foc că nu precede noi ieșiri în stradă.

Sursa foto: Business24.