Premium
Bătălia pentru București e departe de a se fi tranșat. Candidații probabili, adică aceia care păreau că deja cochetează cu ideea de se înscrie în cursă, au fost puși în stand-by. Băsescu, Tăriceanu, Bușoi, Negoiță? Nu, niciunul dintre aceștia. Cineva încă ezită, dar are mari șanse să câștige.
Magnitudinea mizei pentru București este prea serioasă pentru a fi ignorată de vreun jucător politic. Explicațiile au fost deja date de cei mai mulți comentatori. Bucureștii sunt întotdeauna principala arenă de joc la locale. În primul rând, toate reflectoarele media sunt puse aici și evenimentele din campanie pot influența și alte mari orașe. În al doilea rând, partidul care câștigă Capitala are un avantaj care se transferă la alegerile parlamentare.
Din acest motiv, deși s-au vehiculat anumite nume, astăzi există o stare de așteptare.
De la PNL a fost propus Cristian Bușoi. În măsurătorile liberalilor, Bușoi stătea mai bine decât ceilalți potențiali candidați liberali, dar, din punctul de vedere al notorietății, încă e departe de a fi un candidat convingător. Liberalii au ezitat să ia o decizie tranșantă și au amânat o desemnare până undeva în luna februarie, deși s-ar putea ca și februarie să fie prea devreme.
De la MP a apărut numele lui Traian Băsescu, fost câștigător a două mandate consecutive de Primar General și de două ori Președinte al României. Candidatura sa ar fi redutabilă și ar aduce puncte partidului, aflat în faza de creștere, chiar dacă Băsescu ar înregistra primul eșec electoral personal din carieră. Șeful MP a ezitat să dea un răspuns tranșant. Cristian Diaconescu sau Siegfried Mureșan ar putea fi variante alternative.
Sondajul comandat de liberali arăta că mai există un competitor deloc de neglijat. E vorba de Călin Popescu-Tăriceanu de la ALDE. Nici Tăriceanu nu a dat un răspuns definitiv, deși n-a exclus posibilitatea de a candida. Acesta a anunțat chiar că decizia candidaturii va veni cât mai aproape de campania electorală, probabil în aprilie anul acesta, un răspuns plin de semnificații.
PSD ar putea miza pe Ecaterina Andronescu, Robert Negoiță sau chiar Gabriela Firea.
Așadar nimeni nu mută azi și, posibil, nici în perioada imediat următoare. Care sunt calculele?
Pentru că s-a vehiculat intens în ultima perioadă, bazat desigur nu doar pe informații de culise, ci și pe comportamentul marilor actori, o posibilă coaliție post-parlamentare între PSD și PNL, cu un premier neutru (fie el Cioloș sau Dâncu), miza partidelor mici, dar cu ambiții mari a crescut foarte mult. Și aici ne referim în special la ALDE și MP.
În cazul în care Iohannis ar fi preferat o coaliție cu majoritate simplă, niciunul din cele două partide nu avea de ce să-și facă griji. Și asta pentru că, dacă unul din ele ar fi reușit un scor de 12-13% la parlamentare (sau chiar însumate 12-13%), atunci, indiferent de câștigătorul parlamentarelor, ALDE și/sau MP nu ar fi ratat o coaliție la guvernare (cu PSD sau PNL). Cei care vor să înțeleagă mai mult ce e ”magic” la numerele 12-13% ar trebui să revadă alegerile parlamentare din 1996, cu USD pe post de arbitru al majorității.
Faptul că Iohannis preferă o ”mare coaliție” ridică foarte mult ștacheta pentru MP și ALDE. Ele nu mai pot lua împreună 12-13%, ci au nevoie de un scor de peste 25% pentru a putea încurca jocurile în perioada 2017-2019. De ce 25%? Pentru că, chiar fiind lăsate în Opoziție de Iohannis, cu 25%, MP și ALDE pot depune moțiuni de cenzură sau contesta legi la CCR. Lui Iohannis i-ar fi utilă o mare coaliție și pentru a întreprinde marile reforme restante din România, dar pentru asta are nevoie de o Opoziție slabă, adică deposedată de principalele instrumente parlamentare (contestări la CCR și moțiuni de cenzură).
Pentru MP și ALDE va fi dificil să obțină însumat 25% la parlamentare, dacă nu reușesc să tranșeze, măcar unul dintre ele, o victorie la București. Nici asta nu e o garanție, dar, în orice caz, dacă pierd bătălia pentru Capitală, șansele de a obține un scor bun la parlamentare (repet, însumat peste 25%) sunt din ce în ce mai mici și atunci nu vot putea zădărnici planurile președintelui Iohannis.
Dar iată cum ar arăta o competiție din care și MP și ALDE ar avea de câștigat la București. Ar trebui să intre în cursă atât Tăriceanu (ALDE), cât și Băsescu (MP). Adversitatea dintre cei doi a intrat deja în folclor, de când unul era președinte și celălalt prim-ministru. E drept că, de atunci, s-au mai întâmplat multe, dar, dacă oferta PNL ar rămâne la nivelul lui Cristian Bușoi și a PSD la Ecaterina Andronescu sau Robert Negoiță, sunt șanse deloc mici ca cei doi ”grei” menționați mai sus să focalizeze întreaga atenție asupra lor și să polarizeze bătălia nu între PSD și PNL, cum ar părea natural, ci între MP și ALDE. Asta ar însemna, de fapt, ca unul din cele două partide să câștige funcția de Primar General, dar nici celălalt să nu iasă așa de rău din competiție (probabil pe un onorabil loc trei, cu un scor bun). Asta ar da ambelor partide un avans promițător pentru alegerile parlamentare din toamnă și, teoretic, și-ar putea îndeplini obiectivul de a lua împreună peste 25% din locurile viitorului legislativ, punând sub semnul întrebării o mare coaliție PSD-PNL.
E adevărat însă că atât Băsescu, cât și Tăriceanu sunt două figuri foarte erodate ale politicii, prezente pe scena publică din 1990. Asta ar putea reprezenta un handicap în câștigarea propriu-zisă a bătăliei. Și asta pentru că PSD și PNL ar putea propune doar niște figuri mai proaspete (gen Bușoi și Ivan), care să atragă mai multe voturi, doar în virtutea unei notorietăți mai mici (dacă ești tânăr și necunoscut ai, în mod firesc, mai puține bube în cap).
De aceea, pentru ALDE și MP, cel mai bine ar suna o pereche de candidaturi Ponta -Băsescu, în loc de Tăriceanu-Băsescu. Ponta e mai nou pe scena politică și, în orice caz, abia ieșit din prim-plan, de pe înalta funcție de premier. După cum arată sondajele, Ponta se menține încă sus în ierarhia popularității și este oarecum regretat de pesediști.
Dacă acestea ar fi piesele pe tabla de șah s-ar întâmpla două lucruri: 1. Ponta ar avea șanse mari să câștige (probabil cele mai mari) din partea ALDE, 2. Băsescu ar putea ieși pe al doilea loc, polarizând astfel toată bătălia între ALDE și MP, în loc de PSD și PNL.
Pentru Ponta nici n-ar suna rău o victorie la Capitală. Spre deosebire de Traian Băsescu, pe care un asemenea câștig nu-l mai ajută în viitor, pentru Ponta victoria la București ar însemna o trambulină la prezidențialele din 2019, unde va intra în cursă cu mult mai erodatul Iohannis, sub semnul ”revanșei”.
Pe Ponta îl împiedică să ia o decizie în acest sens doar o eventuală sentința nefavorabilă în dosarul Turceni-Rovinari și o posibilă ”cedare” în arest a camaradului de ”nebunii”, Șova. Lucrurile vor fi mai clare probabil în luna martie. Acesta e și motivul pentru care Tăriceanu nu se grăbește să-și anunțe candidatura și a avansat drept termen luna aprilie.
E adevărat că și ALDE și MP au tot interesul să-și arate ”cărțile” cât mai târziu cu putință, ca să lase partidele mari să-și etaleze înainte candidații și, eventual, să-i ”bată în cuie”.
Așadar cartea care lipsește acum este Victor Ponta, mazilit din PSD, dar încă suficient de popular pentru a reveni pe cai mari, cu condiția să aibă un parcurs cât mai lin în relația sa cu justiția.
