Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro a selectat un articol din cotidianul România Liberă prin care este rememorată o pagină importantă din istoria României - revolta de la Brașov din data de 15 noiembrie 1987, o acțiune de protest a muncitorilor brașoveni împotriva politicilor economice și sociale implementate de dictatorul Nicolae Ceaușescu.
România Liberă:
Au trecut 30 de ani de la ziua când frica a fost pusă la respect de 15 mii de oameni curajoși... Ce înseamnă 15 noiembrie 1987? Pentru unii este doar o simplă dată în calendar, însă pentru participanții de atunci – și nu numai – este o pagină importantă în manualul de istorie și un moment de referință pentru posteritate.
Ziua de 15 noiembrie 1987, o zi de duminică, o zi de votare în care poporul era chemat la urne să-şi dea votul unicului candidat comunist – o mascaradă regizată, o simplă formalitate şi un gest civic lipsit de importanță, jocurile politice fiind deja făcute, câştigătorul cursei electorale (sic!) fiind cunoscut înainte ca stampila să legifereze candidatul la rangul de cetă-ţean, cu trese politice, al protipendadei comuniste.
Scânteia s-a aprins la Secția 440
Ca de obicei, în acea perioadă se lucrau şase, chiar şapte zile pe săptămână, chipurile, să realizăm planul, în timp ce salariile erau măcelărite şi tăiate cu până la 40%… ducând la disperare şi totală deznădejde pe cei 25 de mii de angajaţi ai Întreprinderii de Autocamioane, Steagul Roşu Braşov. Cuţitul ajunsese la os şi pe la colţuri tot mai mulţi îşi manifestau oprobriul şi scârba faţă de conducerea comunistă în frunte cu al său dictator, Ceauşescu. Ca unul din miile de participanți la Revolta Anticomunistă din 15 noiembrie 1987, vă voi prezenta evenimentele din acea zi, aşa cum le-am perceput şi simţit eu la vremea respectivă...
Eram un tânăr care de-abia terminase armata şi eram angajat al Secţiei 410 (Sculărie) şi, ca la toţi ceilal-ţi angajaţi ai Întreprinderii de Autocamioane, „fluturaşul” cu chenzina îmi fusese „alterat” serios, pe 15 noiembrie mă uitam la „lichidare” şi aveam 800 de lei în minus… la un salariu de 2.500 de lei… pe lângă mizeria, frigul şi cozile interminabile pentru o bucată de carne sau pentru un litru de lapte. În jurul orei şapte dimineaţa, am ajuns la locul de muncă şi, trecând prin faţa Secţiei 440 (Matriţe), am văzut adunaţi şi foarte nervoşi zeci de muncitori care fluturau „fluturaşii” cu salariul ciuntit, exprimându-şi nemulţumirea şi indignarea prin deci-beli puternici care se puteau face auziţi până la poarta uzinei. Ceea ce nu ştiam era că revolta mocnea încă din noaptea de 14 noiembrie, când schimbul III încetase munca şi îşi manifesta nemulţumirea; în dimineaţa zilei de 15 noiembrie, scânteia avea să explodeze şi să culmineze cu marşul către Comitetul Judeţean al PCR. (Mai multe detalii AICI)
Hotnews:
Principala grija a liderului PSD este acum sa stranga partidul in jurul lui. Potrivit unor surse HotNews.ro, Liviu Dragnea doreste un vot de incredere in sedinta Comitetului Executiv, programat sa aiba loc vineri, la Baile Herculane. Liderii de filiale, baronii partidului, ar urma sa-si exprime pe rand sustinerea fata de Dragnea, in cadrul forului largit de conducere. DNA a formulat luni cinci capete de acuzare impotriva lui in dosarul Tel Drum, intre care constituire de grup infractional organizat. Dar pentru a descuraja orice tentativa de complot intern, Dragnea a proiectat deja in imaginarul pesedist valuri de entuziasm in sustinerea sa.
Dupa ce a iesit de la DNA, a tinut sa sublinieze in cateva randuri ca a primit numeroase mesaje de sustinere de la pesedistii din tara, care l-au indemnat sa reziste, sa nu cedeze. Mesajul contrasteaza cu reticenta liderilor PSD de a participa la mitingul organizat in fata DNA, unde au participat doar baronii din sud, Badalau si Stanescu. Au lipsit, insa, figuri importante din partid: Firea, Tudose, parlamentari. Despre cei care au mers totusi sa-l apere de procurori, fostul premier Victor Ponta sustine ca ar fi direct interesati sa o faca. “Daca procuroarea i-ar fi poftit inauntru pe cei de afara si ii intreba cate contracte cu Teldrum au semnat in ultimii 10 ani trebuia sa ii retina pe loc”, a scris marti Victor Ponta pe Facebook.
Situatia s-a complicat pentru Dragnea si mai tare dupa ce Gheorghe Piperea, consilierul onorific al premierului Mihai Tudose, rival intern declarat dar slab si ezitant la fel ca Grindeanu, i-a cerut liderului PSD sa demisioneze, exprimand foarte probabil pozitia unei grupari din partid. Criza de autoritate a fost inabusita din start. Piperea a demisionat el, dupa ce partidul i-a transmis prin Codrin Stefanescu sa plece sau va fi zburat de CEX. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Premierul Tudose s-a întâlnit luni după-amiază la vila Lac 1 din cartierul Primăverii cu şefii celor mai mari organizaţii patronale din România, în încercarea de a găsi o punte de comunicare între Guvern şi marii investitori din România, după disputa Revoluţiei Fiscale şi modificările operate în Codul Fiscal peste noapte, care dau peste cap bugetele companiilor.
Conform unor surse din business, întâlnirea a fost cerută de urgenţă de premier şi la ea au participat şefii CDR – Coaliţia pentru Dezvoltarea României, AOAR – Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România, AMCHAM – Camera de Comerţ Americană, CIS – Consiliul Investitorilor Străini, Camera de Comerţ Franceză şi Camera de Comerţ Germană.
Premierul a spus că nu vor mai fi modificări ale Codului Fiscal, atâta timp cât va fi acest Guvern. S-a convenit, cel puţin verbal, că va fi o modificare în Parlament ca plafonul de plată a unui impozit de 1% pe cifra de afaceri, între 500.000 şi 1 milion de euro, să fie opţional, iar plafonarea deductibilităţii dobânzilor să nu rămână la 200.000 de euro, au menţionat sursele citate.
De asemenea, premierul Tudose a lăsat să se înţeleagă că îşi va diminua retorica împotriva multinaţionalelor şi a băncilor străine, dar ca toată discuţia, au fost doar asigurări verbale, au spus sursele citate. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Teoria „războiului lung“ este una clasică şi are reflectări în special în spaţiul ce implică SUA în perioada contemporană, chiar dacă există şi variantele clasice ale războiului de 30 de ani (franco-german, 1618-1648) sau a celui de 100 de ani (între Anglia şi Franţa, 1337-1453). Războiul Coreei, Vietnamul, Afganistanul (pentru SUA după 2001 şi pentru URSS în 1979-1989) sunt câteva mostre ce ilustrează conceptul de război lung.
Aşa cum e şi cazul războiului din Orientul Mijlociu sau a celui dintre India şi Pakistan sau al recent încheiatului război din Columbia.
Astăzi, conflictul generat de agresiunea militară din Estul Ucrainei se cronicizează tot mai mult şi devine un război lung, cu toate efectele unei confruntări îndelungate, în care mor zi de zi oameni, dar care a intrat în mersul şi obişnuinţa cu viaţa de zi cu zi ale Ucrainei şi ale lumii şi ameninţă să devină chiar un „război uitat“. Lumea se învaţă cu această realitate, atât în Donbas, cât şi la Kiev şi în miezul Europei, şi trăieşte, paradoxal, cu această realitate şi rana aferentă zi de zi.
E adevărat însă că acest conflict de la graniţele UE, NATO şi din proximitatea României nu e cantonat exclusiv în Estul Ucrainei. Îl vedem explodând în forme tot mai acute în spatele frontului ucrainean, dincolo de linia de contact, în inima Kievului. Asasinate la comandă, răpiri, uciderea duşmanilor declaraţi ai Moscovei sunt acţiuni de tip search and kill care antrenează trupe speciale ruse ale GRU, voluntari şi mercenari de toate culorile, asasini plătiţi din zona infracţională, toate instrumentele războiului hibrid care a cuprins vecinul nostru de la Est, care asigură apărarea graniţei democraţiei europene la vest de Rusia. Şi previne ca această linia a frontului să nu fie pe Prut. (Mai multe detalii AICI)
