Premium
Duminică s-a desfășurat Consiliul Național al PNL, convocat vineri, prin care s-a luat act de demisia forțată a lui Florin Cîțu, stabilindu-se pentru 10 aprilie Congresul extraordinar dedicat alegerii Generalului Ciucă în fruntea partidului. Coeziunea dintre partid și guvern ar trebui să funcționeze mai bine prin comanda unică, la fel și coaliția, în absența sabotajului permanent al lui Superman. Autoritatea premierului în interiorul formațiunii nu va fi o problemă, după atâția ani de supunere cotrocenistă a celor din Modrogan. De asemenea, vechiul PNL era obișnuit cu „importuri”, dacă ne gândim doar la Stoloan, Iohannis sau Cîțu. Amuzantă a fost doar declarația purtătorului de cuvânt, care ne-a explicat irelevanța statutului privitor la vechimea necesară candidaturii la conducerea formațiunii.
Luni a fost ziua poziționărilor interesante: Marcel Ciolacu a temperat elanul euforic al aceluiași Cîțu, care îl invitase pe Zelenski să vorbească Parlamentului, fără vreo formalizare instituțională, fapt inacceptabil în orice stat care funcționează după anumite reguli. Al doilea om al aceluiași stat se declara nedumerit de nevoia birocrației, sperând probabil să obțină un succes de imagine prin acest demers. Anticipând probabil unele anchete privind asumarea plății celor 800 de MILIOANE DE EURO pe vaccinuri, alcătuirea cu probleme de exprimare a profitat de moment, adresându-se plenului reunit cu formula „onorată instanță”. Între timp, colegul și protejatul său din fruntea Comisiei de Apărare, comicul din naștere Pavel Popescu, a vrut să îl interpeleze pe Bogdan Aurescu, trăgându-l la răspundere pentru neexpulzarea unor diplomați ruși. Lăsând deoparte manifestările uzual dubioase ale personajului, precum și pornirile războinice ale arătării, evident că politica externă și diplomația țin de președintele României și de ministrul de Externe, însă calificarea la locul de muncă a parlamentarilor PNL pare să nu își fi atins încă obiectivele. O veste utilă a fost anunțata excludere din PSD a milițianului agitator și comediant involuntar Coarnă, cel care se alăturase AUR în demersul „pacifist” al vizitei la ambasada Rusiei, tot fără vreo calitate oficială și cu un discurs oarecum complice agresiunii criminale din Ucraina.
Marți, șeful UDMR a explicat, cu precizia consacrată, ceea ce spun și scriu de ceva vreme, anume că discutata comasare a localelor și parlamentarelor din 2024 este la limita Constituției, din pricina duratei mandatelor și a termenelor. A fost, de asemenea, ziua în care s-au stabilit în coaliție liniile generale ale pachetului de susținere economică și socială a României, inițiat, evident, tot de PSD. Speranța este ca efectele inflației și crizei energetice, cauzate de iresponsabilitatea fostului guvern, să fie partial temperate. Însă știrea dintr-o zonă insuficient mediatizată a fost realegerea profesorului Ioan Aurel Pop ca președinte al Academiei Române.
Miercuri, beizadeaua traseistă și cel mai apropiat colaborator al lui Cîțu, a demisionat din funcția de ministru al Fondurilor, după un mandat la fel de slab ca și cel de la Finanțe. Însă surpriza plăcută a venit tot de la guvern, unde ministrul Muncii și-a asumat riscul huiduielilor, ieșind să discute în stradă cu numeroșii protestatari convocați de sindicate, fapt rar în ultimii ani. Este al doilea gest curajos al lui Marius Budăi, după negocierea de la Bruxelles privind actualizarea PNRR, document întocmit absolut netransparent și dezastruos pentru România de guvernul PNL-USR. În fine, știrea care a ținut capul de afiș a fost actul sinucigaș al unui om cu probleme psihice, care a intrat cu mașina în zidul ambasadei ruse, după care și-a dat foc. Prilej pentru reprezentantul diplomatic al vecinului de la Răsărit de a emite încă o prostie, anume că ar fi fost un atac terorist, deși tulburatul atacator nu avea o agendă politică sau ideologică, așa cum e definit terorismul în toate școlile de gândire. În fine, omul bun la toate ministerele, actual secretar general interimar al PNL, a spus, cu prilejul depunerii candidaturii lui Nicolae Ciucă la președinția formațiunii: „Avem de reclădit un partid și o putem face cu un leadership serios și echilibrat.” Cu privire la seriozitatea și echilibrul Generalului probabil că nu are nimeni dubii, însă întrebarea legitimă este de ce trebuie „reclădit” PNL, după festivalul democrației de anul trecut și succesul fulminant al „echipei câștigătoare”. Teoretic, reclădirea se face doar în cazul prăbușirii unui edificiu, nu?
Joi știrea zilei a fost condamnarea Elenei Udrea în dosarul „Gala Bute” la 6 ani cu executare, după plecarea acesteia din țară, survenită înaintea anunțului oficial și urmată de reținerea în Bulgaria. O poveste politică și personală de succes se termină urât și trist pentru protagonista ei din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, controversele privind legitimitatea deciziei ridică semne de întrebare majore. Pe de alta, principial vorbind, în fapte de corpuție ar trebui să prevaleze recuperarea prejudiciilor, nicidecum pedepsele mari cu închisoarea. În fine, toate vocile care o slăveau pe Elena Udrea - ca și pe Traian Băsescu, de altfel - sunt astăzi indiferente ori și-au schimbat discursul, înfierându-i pe tiran și pe cea mai apropiată colaboratoare a acestuia. Și bună parte dintre aceste onorabile caractere conduc azi actualul partidul prezidențial de 16% în sondaje, în caz că nu v-ați dat seama. Concluzia e aceeași pe care o susțin deja de ani: din păcate, deși nimeni, niciodată, nu trebuie să jubileze când un om primește o asemenea pedeapsă, e necesar să înțelegem că Elena Udrea e o victimă a sistemului la crearea căruia a contribuit. La fel ca și mentorul său. Odiosul mecanism de poliție politică, care sub umbrela „luptei anticorupție” a terorizat și arestat ani de-a rândul adversarii lui Petrov, este astăzi folosit de alții. O lecție bună pentru toți politicienii, din 2004 până azi mai ales, care inculți și ignoranți într-ale istoriei, au crezut sau încă mai cred că sunt intangibili, distrugând destine sau călcând pe cadavre.
Vineri singura informație interesantă a fost poziționarea fostului primar din Alba Iulia, Mircea Hava, actualmente europarlamentar, cu privire la situația internă din PNL: „Credibilitatea Partidului Naţional Liberal nu poate şi nu trebuie să depindă doar de un om. Că e Ciucă sau altcineva. [...] Nu sunt genul entuziast care să aplaude, la scenă deschisă, schimbările la vârful partidului. [...] Nu cred că nişte alegeri cu un singur candidat sunt un lucru bun pentru PNL sau alt partid. Pentru că sunt exact modelul de alegeri în care nu există un înfrânt ci, de fapt, pierde tot partidul. Doar ce am trecut prin festivalul democraţiei. Nu cred nici în derogări. Excepţia de la regulă e un instrument ce trebuie folosit în situaţii excepţionale, or PNL nu se află într-o astfel de situaţie.” a scris acestea, cu luciditate, pe facebook. Unul din foștii grei ai PD fotografiază cu atenție o chestiune de principiu. Deși am scris nu o dată că Generalul Ciucă pare mult mai decent, mai echilibrat și mai de bun simț decât Florin Cîțu, alegerea sa, stabilită pare-se, ca și precedentele, tot la Cotroceni, e un pariu riscant. Nu atât pentru că premierul nu ar avea calități, cât pentru că această lipsă de selecție naturală și competiție internă a paralizat irevocabil, substanțial și structural, partidul. În plus, dacă PNL va continua scăderea în sondaje, atunci dinamica nu va mai putea fi inversată, pentru simplul motiv că formațiunea nu a mai produs lideri de anvergură de cel puțin 7, dacă nu chiar de vreo 13 ani.
CONSTATAREA SĂPTĂMÂNII: Observ din ce în ce mai des faptul că, măsurat și cu mult tact, Mircea Geoană se poziționează bine în spațiul public și înafara dezbaterii privind invazia Ucrainei. Fin diplomat și om de echilibru, văduvit de un meritat mandat prezidențial în 2009, în urma sutelor de mii de voturi la secundă obținute peste hotare de Traian Băsescu, actualul Secretar General adjunct al NATO - „omul rușilor” după cum îl catalogau actualii „liberali” la vremea aceea, pare să-și pregătească profilul de candidat la alegerile din 2024, cu răbdare și sârguință. Va fi de urmărit dacă după cei 17 ani de blestem aduși la Cotroceni de către pseudo-dreapta, va exista șansa unui prezidențiabil educat, matur și cu o solidă carieră în spate.
