Premium
Alegătorii din Bosnia-Herţegovina sunt chemaţi duminică la urne, pentru un scrutin legislativ, în mijlocul unei crize existenţiale în care divizările etnice ameninţă mai mult ca oricând integritatea fostei republici iugoslave, la aproape treizeci de ani după un sângeros conflict intercomunitar, notează AFP.
Între ameninţările secesioniste ale sârbilor ortodocşi, criticile croaţilor catolici care nu mai vor să coabiteze cu musulmanii bosniaci şi visurile de "stat civic" ale unei mari părţi dintre aceştia din urmă, punctele de convergenţă sunt puţine, potrivit Agerpres.
Această ţară mică şi săracă din Balcani este guvernată printr-un mecanism administrativ complex, dar disfuncţional, moştenire a Acordurilor de la Dayton din 1995, care au pus capăt războiului în care au fost ucişi 100.000 de oameni.
"Bosnia-Herţegovina se confruntă cu cea mai gravă criză politică de la semnarea acordului de pace", a spus analistul politic Ranko Mavrak, din Sarajevo. "Divizările etnice sunt atât de profunde, încât reprezintă un real pericol pentru supravieţuirea şi integritatea sa", a declarat el pentru AFP, precizând că niciuna dintre părţi nu este "interesată de un stat complet integrat" în care "niciuna dintre ele nu ar putea rămâne la putere".
Bosnia este împărţită între o entitate sârbă, Republica Srpska (RS), şi o federaţie croato-musulmană, legate de o putere centrală slabă, care este adesea paralizată. În cele trei comunităţi, liderii politici se angajează în supralicitarea naţionalismului pentru a rămâne la putere, în timp ce toţi mai mulţi locuitori aleg exilul, în faţa absenţei perspectivelor atât politice, cât şi economice.
Aproape 500.000 de oameni au părăsit ţara de la ultimul recensământ din 2013, când existau 3,5 milioane de locuitori, potrivit estimărilor Uniunii pentru o Revenire Durabilă, un ONG local.
Şomajul afectează aproximativ 30% din populaţia activă, inflaţia fiind aproape de 17% în august, potrivit cifrelor oficiale.
"Este o ţară magnifică, bogată şi am putea merge mai departe chiar şi cu un minim de înţelegere. Cel mai mare pericol îl constituie naţionalismul şi divizările susţinute de fiecare tabără", îşi exprimă regretul Salko Hasanefendic, în vârstă de 70 de ani, un om de afaceri din Sarajevo.
"Dacă ne creştem copiii astăzi într-un astfel de context naţionalist, nu ne putem aştepta decât să avem noi naţionalişti peste 40 de ani", a denunţat acesta pentru AFP.
Alegătorii îi vor desemna duminică pe cei trei membri ai preşedinţiei colegiale bosniace, pe deputaţii parlamentului central şi cei ai celor două entităţi, precum şi, în ceea ce priveşte RS, preşedinţia acesteia.
Nu există sondaje independente, dar, potrivit analiştilor, Milorad Dodik, liderul sârbilor bosniaci, ar urma să câştige lejer preşedinţia Republicii Srpska, după ce şi-a intensificat ameninţările secesioniste în ultimele luni.
Rajko, un pensionar care a preferat să nu-şi spună numele de familie, a participat la unul dintre mitingurile acestui mare fan al preşedintelui rus Vladimir Putin. "Nu resimt nicio ură, dar această situaţie este ca una a doi fraţi care nu se iubesc. Mai bine să nu locuiască împreună', a declarat el pentru AFP, repetând o temă preferată a liderului sârb.
În faţa militanţilor care agită steaguri ale RS şi ale Serbiei vecine, Milorad Dodik le cere "să considere Republica Srpska drept stat". "Bosnia-Herţegovina nu este un loc în care vrem să stăm mult timp", a spus el.
În comunitatea bosniacă, principalul partidul, Acţiunea Democratică, naţionalist, întăreşte retorică inflamatoare. Liderul său, Bakir Izetbegovic, îi sfătuieşte pe "Dodik şi pe cei ca el" "să meargă într-o altă ţară pe care o consideră mai frumoasă", referire nu tocmai voalată la Serbia.
Fiu al primului preşedinte al Bosniei independente, Alija Izetbegovic, acesta candidează pentru fotoliul musulman din cadrul preşedinţiei colegiale, dar cursa este mai dificilă decât înainte, concurând cu un candidat susţinut de 11 partide de opoziţie. Denis Becirovic, profesor de istorie în vârstă de 46 de ani, militează pentru o Bosnie "proeuropeană şi unită".
La rândul lor, croaţii, care au ameninţat luni la rând că vor boicota alegerile, sunt nemulţumiţi că trebuie să împartă federaţia cu bosniacii. Toate partidele croate revendică propria entitate sau cel puţin o modificare a regulilor electorale.
Acestea le permit bosniacilor, care sunt o mare majoritate din punct de vedere demografic în cadrul entităţii comune, să aleagă de facto membrul croat în preşedinţia colegială.
Copreşedintele croat în exerciţiu, Zeljko Komsic, port-drapelul unui stat "civic" considerat "ilegitim" de o mare parte a comunităţii sale, o va înfrunta pe Borjana Kristo, candidată a principalei formaţiuni croate, Uniunea Democrată Croată (HDZ), şi care deplânge faptul că ţara este "divizată într-un mod nedrept".
Dacă va câştiga Zeljko Komsic, mulţi se tem de noi tulburări politice, cu noi blocaje ale instituţiilor politice din partea partidelor croate.
"Nu avem niciun semn de stabilizare a situaţiei politice din Bosnia", observă analistul Ranko Mavrak. "Nu există niciun semn de posibilitate a unui compromis", conchide acesta.
***
Pentru cine votează deci bosniacii duminică?
Alegerile generale din Bosnia sunt la fel de complicate ca ţara însăşi, fragmentată într-un sistem administrativ complex. Bosnia este împărţită în două entităţi, una sârbă şi una croato-musulmană, la rândul ei divizată în zece cantoane. Or, aceste instituţii labirintice, moştenite din Acordul de Pace de la Dayton (Statele Unite), care a pus capăt războiului intercomunitar (1992-1995, 100.000 de morţi), sunt descrise de unii analişti drept o "cămaşă de forţă".
Pentru cine se votează?
Bosniacii îi vor alege împreună cei 42 de deputaţi ai Camerei Reprezentanţilor din Parlamentul Central, cu aleşi sârbi (ortodocşi), croaţi (catolici), bosniaci (musulmani) şi "alţii", şi anume cei care nu aparţin niciuneia dintre cele trei "comunităţi constitutive".
Alegătorii sunt oficial 3,4 milioane, dar acest număr este disputat în mod regulat în ţara cu 3,5 milioane de locuitori. În orice caz, ei vor alege, de asemenea, cei trei membri ai preşedinţiei colegiale, un bosniac, un croat şi un sârb.
Cei 15 deputaţi ai Camerei Popoarelor din Parlamentul central, câte cinci pentru fiecare dintre cele trei comunităţi principale, vor fi aleşi ulterior de parlamentele celor două entităţi care alcătuiesc ţara.
Fiecare entitate votează apoi la rândul său.
În entitatea sârbă, Republica Srpska (RS), alegătorii îi vor desemna pe cei 83 de deputaţi ai parlamentului unicameral, instalat în nord, la Banja Luka, precum şi pe preşedintele entităţii şi doi vicepreşedinţi pentru a-i reprezenta pe bosniaci şi croaţi.
În entitatea croato-musulmană vor fi aleşi cei 98 de bărbaţi şi femei din Camera Reprezentanţilor a Parlamentului şi aproape 300 de deputaţi în adunările celor zece cantoane. Ulterior, aceştia din urmă îi vor alege pe cei 58 de deputaţi bosniaci, croaţi, sârbi şi "alţii" din Camera Popoarelor a Parlamentului acestei entităţi.
Cine conduce Bosnia?
Ţara are 13 guverne (guvernul central, cele două entităţi şi cele zece cantoane) - adică vreo 180 de miniştri, unul la 20.000 de locuitori. Ca şi cum Germania ar avea 4.000 de miniştri - notează AFP.
Aparatul public angajează peste 212.000 de oameni ale căror salarii absorb aproape o treime din veniturile fiscale (Banca Centrală).
Cele două entităţi au o autonomie considerabilă (poliţie, educaţie, economie, sănătate). Guvernul central este responsabil în special de armată, finanţe, justiţie, comerţ exterior şi diplomaţie.
Sistemul poate evolua?
Este un obiectiv recurent, dar niciuna dintre cele trei comunităţi nu vede în acelaşi mod această evoluţie, ceea ce a şi provocat în ultima vreme una dintre cele mai grave crize politice de la finalul războiului, cu ameninţări secesioniste din partea liderilor entităţii sârbe.
Bosniacii, cei mai numeroşi (50,1% din populaţie) vor să întărească statul central, în detrimentul entităţilor. Sârbii (30,8%) sunt foarte ataşaţi de autonomia entităţii lor (49% din suprafaţa ţării) şi revendică recuperarea anumitor prerogative (justiţie, impozite, armată, informaţii) transferate de-a lungul timpului nivelului central, la presiunea Occidentului. Croaţii (15,4%) sunt la rândul lor din ce în ce mai nemulţumiţi de entitatea lor comună cu bosniacii şi visează la propria lor entitate.
De ce doresc croaţii propria entitate?
Stabiliţi în principal în Herţegovina (sud-vest), croaţii sunt o minoritate (22,4%) în federaţia lor cu bosniacii şi se consideră supuşi dominaţiei politice a bosniacilor (70,4%), contestând regulile electorale. Acestea le permit bosniacilor să-l aleagă pe membrul croat al preşedinţiei colegiale care le convine, nu neapărat şi croaţilor. În lipsa unui acord, unii lideri politici croaţi cer o reorganizare teritorială. Bosniacii se opun. Sârbii nu sunt împotriva ei, cu condiţia ca această entitate să nu afecteze Republica Srpska.
Care este scopul Înaltului Reprezentant al comunităţii internaţionale?
Din 1995, un Înalt Reprezentant, aprobat de Consiliul de Securitate al ONU, are misiunea de a garanta pacea şi stabilitatea. Acesta poate demite aleşi şi poate interveni în legislaţie. Poziţia este deţinută din august 2021 de politicianul german Christian Schmidt, pe care conducerea RS nu-l recunoaşte, deoarece nu a fost aprobată de Consiliul de Securitate al ONU din cauza opoziţiei Moscovei faţă de menţinerea acestei funcţii.
"Ceilalţi"
Pe lângă bosniaci, sârbi şi croaţi, care împreună reprezintă 96,3% din locuitorii ţării, mai sunt şi "Ceilalţi", desemnaţi astfel de Constituţie. Este vorba de puţinii descendenţi a ceea ce a fost cândva o importantă comunitate evreiască, ai romilor sau ai altor minorităţi, sau pur şi simplu cei care refuză să se definească după criterii etnice, adesea copii ai "cuplurilor mixte". Aceşti "pur şi simplu bosniaci" votează, dar nu pot candida la preşedinţia colegială, nici pentru Camera Popoarelor din Parlamentul central.
