Premium
După informațiile apărute în spațiul public, conform cărora ANAF ar desfășura un control pentru a afla dacă Iohannis și-a declarat veniturile obținute din meditații, începând cu anii 1990, instituția a revenit astăzi și își nege implicarea într-o astfel de acțiune.
ANAF neagă ancheta în cazul averii lui Iohannis
Deși ANAF nu a început cercetările în acest caz, Administrația Prezidențială a precizat ieri că șeful statului și-a plătit întotdeauna taxele și impozitele. O astfel de acțiune întreprinsă de ANAF, la cererea lui Varujan Vosganian, nu ar fi avut oricum bază legală.
În primul rând, ANAF nu ar fi putut acționa mai departe de perioada de prescripție. Dincolo de acest „detaliu”, deci chiar dacă ancheta ar fi fost legală, rezultatul acesteia nu ar fi putut fi făcut public. Nu în ultimul rând, așa cum Sebastian Bodu declara în direct la un post de televiziune, arhivele ANAF din perioada anilor '90 nu există și în variantă electronică, ceea ce ar fi făcut acest demers cu atât mai complicat.
Dincolo de toate aceste informații tehnice, merită discutat despre motivele din spatele apariției acestui subiect de presă. Este cert astăzi că războiul dintre Klaus Iohannis și actuala majoritate parlamentară se poartă pe toate fronturile și cu toate armele posibile. Până la urmă, simpla necesitate a Administrației Prezidențiale de a nega acuzațiile aduse președintelui îi face acestuia un defavor, pentru că subiectul circulă în spațiul public și ridică semne de întrebare. Deja anumite posturi de televiziune aruncă în derizoriu refuzul președintelui ANAF de a întreprinde o cercetare în acest sens.
Trecând peste toate acestea, merită să discutăm despre situația reală a lucrurilor. Îmi este greu să cred că Iohannis, din poziția de meditator la fizică, și-a declarat toate veniturile din această activitate. Dar câți profesori care oferă meditații fac asta? Tind să cred că, cel puțin în anii '90, cei în „legalitate” erau adevărate excepții. Spun acest lucru nu pentru a-i dezincrimina pe profesorii care își ascund veniturile complementare. Dar formele fără fond nu mi-au plăcut niciodată.
Aș fi bucuroasă ca actuala majoritate să încerce să găsească soluții prin care profesorii să fie impulsionați să-și declare veniturile complementare. Mai puțină muncă în poliție economică și mai multă în identificarea de măsuri concrete, care să-i convingă pe profesori să intre în legalitate.
