Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme din presa zilei, avand ca subiect central analiza consultantului politic Cozmin Gușă pe subiectul fierbinte al zilei de vineri - punerea sub acuzare a ministrului dezvoltării Sevil Shhaideh de către Direcţia Naţională Anticorupţie.
realitatea.net:
Consultantul politic Cozmin Gușă consideră că dosarul de la DNA al lui Sevil Shhaideh este construit ca să genereze un efect de domino. "Dacă piesa Shhaideh cade, nu rămâne decât o piesă care să mai cadă: Liviu Dragnea", a spus Cozmin Gușă la Realitatea TV.
Cozmin Gușă este de părere că în spatele dosarului în care este implicată acum Sevil Shhaideh se vede de fapt "complicitatea baronilor" din mai multe județe și de mai multe culori politice:
"Buboiul ăsta înseamnă de fapt complicitatea baronilor. Scandalul Tel Drum nu este unul legat de lacul Belina, ci este al complicității baronilor din mai multe județe, de mai multe culori politice, dar prepoderent PSD, în a administra în defavoarea cetățeanului bugetul județean sau național. Asta s-a întâmplat. Au spus "Tu îmi dai lucrare la tine în județ, eu îți dau la mine", iar unul mai deștept, din Teleorman de exemplu, a făcut mare această firmă, cu știința celorlalți baroni. Nu îmi închipui că cei din Constanța, Vrancea, Olt sau Giurgiu nu știau ce înseamnă de fapt acest Tel Drum. De aici solidaritatea explicită pe care o au în acest scandal", a declarat Cozmin Gușă în cadrul emisiunii "Realitatea Românească".
Potrivit consultantului politic, Sevil Shhaideh nu a evoluat ca un om de casă al lui Dragnea, ci este cea care a administrat de fapt bugetul județului Constanța, când președinte era Nicușor Constantinescu. Era omul care știa foarte bine carte, știa să acceseze fonduri europene, știa administrație. "Este un fel de învățătoare a baronilor, tante Shhaideh ca să folosim o expresie din Ardeal, ea i-a învățat ce se face și ce nu se face. De aici și încrederea lor în Sevil Shhaideh și nivelul administrativ foarte înalt la care a ajuns", a explicat Gușă.
Cozmin Gușă consideră că Sevil Shhaideh este în fața alternativei: să își dea demisia, fiind cercetată în calitate de suspect în acest dosar, sau a rămâne solidară și a continua să rămână o piesă de domino în picioare în fața următoarei piese de domino care este Liviu Dragnea:
"Să vedem ce este în spatele dosarului. Este evident că acest dosar este construit ca să genereze un efect de domino...Am văzut o mare agitație azi legată de posibila demisie a lui Shhaideh, iar liderii PSD au ieșit pe rând și au spus că în niciun caz nu o să-și dea demisia. În baza efectului de domino, dacă piesa Shaiddeh cade, nu rămâne decât o piesă care să mai cadă: Liviu Dragnea. Shhaideh este în fața alternativei: să își dea demisia, fiind cercetată în calitate de suspect și cred că și-a văzut materialele din dosar, sau a rămâne solidară și a continua să rămână o piesă de domino în picioare în fața următoarei piese de domino care este Liviu Dragnea", a precizat consultantul politic. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Studiu al eJobs, cea mai importantă platformă de recrutare online: 35% dintre angajaţii români spun că au o relaţie tensionată cu şeful lor. 8 din 10 angajaţi spun că relaţia defectuoasă cu şeful lor le afectează productivitatea şi viaţa personală.
53% dintre angajaţi nu au încredere în capacitatea profesională a şefului.
Totuşi, angajaţii români spun despre şefii lor că sunt inteligenţi, dar oportunişti, exigenţi şi tipicari. Păi cum ar vrea să fie?!
La polul opus, angajaţii români nu vor să fie şefi: 41% dintre ei nu ştiu cum s-ar descurca într-o poziţie de management, 33% nu cred că ar face faţă poziţiei şi doar 26% dintre cei care au răspuns la studiul eJobs consideră că s-ar descurca mai bine decât şeful lor.
În aceste condiţii, cum să crească companiile, cum pot să cucerească lumea, cum pot să crească salariile dacă nu ai creştere internă, dacă businessul nu merge înainte?
Consultanţii în resurse umane spun că multinaţionalele, dar şi companiile româneşti trimit doar prima linie de şefi să facă cursuri de leadership pentru a învăţa (dacă leadershipul se poate învăţa!) în încercarea de a conduce companiile.
Când este vorba de eşalonul doi, de cei care au contact direct cu oamenii din companie, cursurile de leadership lipsesc, pentru că nu mai sunt bani, iar acest lucru contează mai mult decât cred companiile.
O bună parte din angajaţi spun că părăsesc o companie mai puţin din cauza ei sau din cauza salariului, ci mai mult din cauza relaţiei tensionate cu şeful. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Duminică au loc alegeri generale în Germania. Cineva ar spune alegeri fără istoric, odată ce sondajele arată rezultate ce menţin stabilitatea postului Cancelarului Angela Merkel, dar şi, cel mai probabil, pe cea a Ministrului Finanţelor, cel mai important ministru în Germania.
Alianţa UCD-UCS a doamnei Merkel este cotată la 38%, Social democraţii lui Martin Schulz la doar 24%, liberalii din FDP 8%, ca şi verzii, în timp ce extremele stânga şi dreapta, Die Linke şi Alternativa pentru Germania sunt cotate la 9%. Cum Social-democraţii nu au nici o formulă de alianţă majoritară chiar şi cu Die Linke, unica lor şansă de a se menţine la guvernare e tot Marea Coaliţie cu CDU, dar dintr-o poziţie mai slabă ca reprezentare, în timp ce actualul Cancelar îşi poate permite, ba chiar e obligat să încerce o coaliţie Jamaica, adică alături de liberali şi ecologişti.
Şansele unei asemenea variante stabile sunt relevante în măsura în care asperităţile sunt reglate mult mai bine faţă de acum 4 ani: CDU-CSU menţine obiectivul închiderii centralelor atomo-electrice, dar şi proiectul combaterii încălzirii globale, cu criterii dure de mediu, iar cum surplusul bugetar e important şi nu sunt presiunile stângii alături, o reducere de impozite e posibilă fără a crea tangaje naţionale, în satisfacerea programului liberal. Iar o schimbare e bună şi prin relansarea mai energică a elementelor de competiţie şi creştere economică, în condiţiile în care dacă nici liberalii, nici ecologiştii nu depăşesc 10%, relevanţa lor în coaliţie rămâne sub nivelul pretenţiilor care ar afecta liniile fundamentale din guvernarea CDU-CSU.
De partea cealaltă, alianţa cu SPD e una de continuitate, cu un Cancelar Merkel mai puternic decât acum 4 ani şi cu un nivel de pretenţii mai redus al proaspătului învins Martin Schulz. Iar la nivel european, avansul ar fi mai degrabă spre euro-integrare şi deschidere generală spre euro-optimism şi euro-conformism cerut de la celelalte state. Dar şi mai multă solidaritate europeană şi euro-coeziune. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Partener în prestigiosul birou newyorkez de avocați Dorsey&Whitney, membru al barourilor din New York, Massachusetts și Washington, Nick Akerman a fost ani de zile procuror federal specializat în crima financiară și fiscală si, la începutul anilor 1970, membru al echipei de procurori care, sub conducerea lui Archibald Cox și a succesorului acestuia, Leon Javorski, a anchetat complexul de crime și delicte cunocute sub numele de Watergate, cel mai mare scandal politic din istoria Americii.
Watergate și căderea lui Richard Nixon sunt evenimente cu un straniu și puternic ecou în aceste zile.
Similitudinile sunt șocante, printre altele cu un personaj, Roger Stone, apărând în ambele drame, și cu izul comun de obstrucționare a justiției. Trump și-a depășit deja predecesorul descotorosindu-se de directorul FBI, și se zvonește că e tentat de o acțiune nixoniană, anume destituirea Procurorului Special numit să-l ancheteze. La 20 octombrie 1973 s-au desfășurat evenimentele cunoscute sub numele de "masacrul de sâmbătă seara": Richard Nixon ordonă demiterea Procurorului Special Archibald Cox; ministrul justiției și adjunctul acestuia refuzau, forțându-l pe președinte să apeleze la numărul trei din minister, care-i făcea voia.
Nick Akerman a fost martor și participant la acele evenimente cruciale din istoria Americii, oferind deci un context și o perspectivă unică asupra scandalului Trump-Rusia.
Nick Akerman: Watergate a fost un scandal mult mai amplu. Deosebirea cea mai importantă este însă tehnologia, și suspiciunea că s-a lucrat, în esență, cu dușmanul numărul unu al Americii, anume Rusia. Există și asemănări. Nixon învinuia fără excepție presa, Trump la fel; Nixon acuza scurgerea de informații, cam ca Trump. E practic, aceeași partitură. Problema este că avem, în Donald Trump, un președinte lipsit de simțul istoriei, și sunt sigur că dacă cineva l-ar întreba de Watergate, n-ar fi în stare să spună decât că la mijloc era un hotel. (Mai multe detalii AICI)
