Premium
În opinia jurnalistului Cristian Unteanu, adevărata bătălie pentru putere se dă în această perioadă în cu totul altă parte și nu în planul politicii interne așa cum, din păcate, au lăsat de înțeles liderii partidelor politice din România.
Adevărul:
Dacă ar fi fost cât de cât coerenţi cu circul făcut înainte de europarlamentare, liderii partidelor politice, atâtea câte au reuşit să intre în PE, ar fi trebuit acum să vină să vă spună cum sunt de interesate de repartiţia de funcţii şi responsabilităţi care s-a negociat încă din seara zilei de 26 mai, imediat după aflarea rezultatelor. Şi cum s-au bătut pentru interesele de reprezentare ale României.
Vă spuneam atunci că rar mi s-a întâmplat să aud că există asemenea intensitate a trativelor, fiecare partide politic din Statele Membre care vor să conteze în structurile viitoare trimiţând la luptă tot ce aveau mai bun ca negociatori, mai ales în zona diplomaţiei parlamentare, acolo unde se pun la punct înţelegerile foarte complicate ce duc la desenul final al geografiei politice din Parlamentul European. O configuraţie decisivă pentru conturarea, dezbaterea şi apoi acceptarea sau respingerea proiectelor lansate în interiorul PE sau de Comisie şi dau o idee asupra sensului în care va putea să evolueze negocierea cu Consiliul.
În consecinţă, vă prezint viitoarea structură de putere din Parlamentul European cu titlu informativ, aşa cum ar face-o colegii mei din Argentina sau Japonia, ca un fel de curiozitate, parte componentă a culturii generale în relaţii internaţionale.
Săptămâna viitoare, europarlamentarii vor trebui să voteze structura comisiilor şi bătălia este amarnică şi încă deschisă. Şi iată de ce. Deocamdată, există surse care vorbesc despre decizia reieşită din negocierea între şefiii de grupuri privind o repartiţie de posturi, foarte interesantă ca listă dar care, repet, trebuie confirmată de votul de săptămâna viitoare. Lista e interesantă în sensul că, în mare, aduce în faţă grupul PPE care, în calitate de câştigător al celui mai mare număr de mandate, primeşte (sau ar primi) şi cel mai mare număr de posturi de preşedinte de comisie.
Iată, după cei de Le Point, cum ar putea arăta structura comisiilor din Parlamentul european, aşa cum au fost ele negociate între grupurile politice, rămase cu unul mai puţin după ce extremistul britanic Nigel Farage nu a reuşit să convingă suficient de mulţi europarlamentari pentru a forma propriul grup (deloc important deoarece, oricum, aşa cum stau acum lucrurile, UK va părăsi în fine blocul comunitar pe 31 octobrie).
PPE va avea şapte comisii: afaceri externe, cultura, dezvoltarea, industria, problemele constituţionale, petiţii şi, poate cea mai importantă dintre toate, comisia pentru control bugetar.
S&D (social-democraţii) vor deţine patru comisii: afaceri economice, comerţ internaţional, libertăţi civile, drepturile femeilor şi egalitatea de gen precum şi comisia pentru drepturile omului
Renew Europe, grupul Macron, va avea două comisii, cea pentru mediu şi pescuit, precum şi sub-comisia pentru apărare. (Mai multe detalii AICI)
Deutsche Welle:
Dat fiind că nu e încă limpede ce fel de acord Brexit va exista sau dacă Marea Britanie va reuşi până la urmă să ajungă la o înţelegere cu UE, e greu de estimat care va fi impactul ieşirii Londrei din Uniunea Europeană pentru femei - în calitate de angajate, consumatoare şi utilizatoare de servicii publice.
Oricum ar fi, realitatea e că acordurile comerciale pot avea efecte diferite asupra bărbaţilor şi femeilor, în funcţie de situaţia financiară sau de responsabilităţile pe care le au în familie.
"Femeile sunt mai vulnerabile la schimbările acordurilor comerciale, fie că e vorba de o mai mare liberalizare sau de mai multe restricţii. Şi anume pentru că e mai dificil pentru femei să profite de noi oportunităţi şi sunt mai vulnerabile faţă de un impact negativ", apreciază Dr. Mary-Ann Stephenson, directorul UK Women's Budget Group şi co-autoarea unui studiu privind efectele Brexitului asupra femeilor. "Femeile nu dispun de aceeaşi mobilitate ca bărbaţii şi nici de acelaşi nivel salarial", a adăugat Stephenson pentru DW.
Un dezavantaj pentru femei
Studiul amintit relevă că în cazul în care nu se va ajunge la o înţelegere cu Bruxelles-ul şi economia britanică va fi afectată puternic, pierderea multor locuri de muncă va fi inevitabilă, mai ales în sectoarele bazate pe comerţul cu UE, cum ar fi industria de îmbrăcăminte şi textile, în care majoritatea lucrătorilor sunt femei.
Aceeeaşi situaţie se conturează şi în domeniile sociale şi de sănătate, în care lucrează tot în majoritate femei. Serviciul naţional de sănătate UK's National Health Service (NHS) a constatat deja un exod al angajaţilor din spaţiul UE, care-şi fac griji pentru viitor într-o economie post-Brexit. Aceste temeri şi acest trend e posibil să continue. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Bitdefender, a doua cea mai valoroasă companie antreprenorială românească, după UiPath, tocmai s-a mutat lângă „borcanul cu miere”, adică în mijlocul campusului studenţesc din Grozăveşti construit de Ceauşescu în anii '80 şi care după două-trei decenii a devenit unul dintre principalii furnizori de creiere pentru multinaţionale, dar şi pentru firme româneşti.
Pe lângă firmele din IT care aleargă după creiere româneşti, în joc au intrat şi fondurile de investiţii şi băncile din România. BCR şi-a lansat propriul accelerator de business – InnoviX, împreună cu UiPath, Google for Startups, Mindspace şi European Center for Services Investments and Financing.
Techcelerator, un program de mentorat al fondului de investiţii GapMinder, în parteneriat cu Globalworth, EY România şi Banca Transilvania, tocmai a selectat şapte start-up-uri româneşti care vor primi o finanţare iniţială de 350.000 de euro, în schimbul unei părţi din companie.
Pentru acest gen de finanţare s-au bătut 185 de start-up-uri, dintre care 26 au fost preselectate, iar în final 7 vor primi banii.
În IT, salariul mediu a ajuns în aprilie 2019 la 7.200 de lei net (adică 1.525 de euro), la care se adaugă beneficii „fără număr”. Acum 10 ani salariul mediu în IT era de 2.600 de lei (adică 650 de euro, în cursul euro de atunci).
Dacă România ar fi avut nu 120.000-130.000 de „creiere” din IT, ci 300.000, companiile le-ar fi absorbit imediat.
Problema este că România nu poate produce anual atâtea creiere în IT, dar şi în inginerie, cât cere piaţa.
Dacă am fi avut mai mult creier acum 20 de ani, am fi fost cu doi paşi înainte. (Mai multe detalii AICI)
