Premium
Două tragedii pot schimba major aliniamentele politice în anul alegerilor locale și parlamentare. Prima, la București, un incendiu într-un club, soldat cu 55 de morți și peste o sută de răniți. Cea de a doua, o săptămână mai târziu, la Paris, un atentat terorist de mare amploare cu peste o sută de morți și alte sute de răniți.
Primul eveniment a fost scânteia care a umplut paharul în relația românilor cu autoritățile și partidele politice. Zeci de mii de oameni au ieșit în stradă în marile orașe cu mesajul ”Corupția ucide!”, aluzie la responsabilitatea celor care au autorizat funcționarea unui club care s-a dovedit o adevărată bombă cu ceas. Guvernul a căzut după prima seară de manifestații. Politicienii s-au repliat rapid. Președintele Iohannis a încercat să preia energia străzii numind un premier tehnocrat și distanțându-se astfel de partidele politice, rămase fără soluții la criza declanșată de ”scânteia” din Colectiv.
Al doilea eveniment, deși pare că nu-i privește pe români, redeschide discuția aprinsă din toamna lui 2015, când a devenit vizibil exodul refugiaților din Siria și Orientul Mijlociu, de religie musulmană, ce au luat cu asalt granițele externe și interne ale UE. Frica de teroriști a dominat retorica unor lideri politici, dar și a unei majorități a românilor. Președintele Iohannis a încercat un joc de calmare a spiritelor, în doi pași: primul de opoziție față de cotele obligatorii, al doilea de acceptare tacită a solidarității europene, asta și la presiunile crescânde ale liderilor occidentali. Totuși, criza era departe de a se fi încheiat, întrucât nimeni nu văzuse încă niciun refugiat pe teritoriul României. După atentatele de la Paris, pare a se profila o deviză alternativă: ”Refugiații ucid!”
La București, problema numărul unu rămâne corupția. DNA face ravagii de câțiva ani în partide și mediul de afaceri, îngenuchiind, una câte una, vedete ale politicii și ale business-ului autohton. Partidele mari, cele care au guvernat România post-decembristă, sunt principalele victime ale raidurilor procurorilor. Discursul politicienilor este încă împărțit între apărătorii justiției și adversarii ei, în ciuda unei majorități a românilor (conform sondajelor de opinie) care susține DNA, CSM și ICCJ.
Lupta anticorupție este puternic încurajată de statele occidentale, tot cele care păreau că impun României, în virtutea solidarității europene, cota de refugiați. Aici se face joncțiunea narațiunii, locul de întâlnire între discursul anti-refugiați și discursul anti-Occident. Occidentul ne bagă pe gât ”teroriști” (refugiați, adică) și tot Occidentul decimează elita politică și de afaceri din România.
Numirea cabinetului tehnocrat condus de Dacian Cioloș, fost comisar european, nemulțumește vădit actorii politici. Pe de o parte, sunt șanse mari ca noul guvern să acorde mandat de continuitate șefilor de parchete, în special din zona DNA, perspectivă ce dă fiori tuturor partidelor. Pe de altă parte, chiar în interiorul partidului considerat prezidențial, până acum, PNL, apar nemulțumiri crescânde față de decuplarea de la pârghiile puterii. Aripa PDL, cu pretendentul Cătălin Predoiu la funcția de premier, se simte exclusă din joc, iar aripa vechiului PNL este nevoită să susțină o echipă de minștri apolitici peste o administrație dominată de PSD.
Aceste nemulțumiri, acumulate peste granițele politice, s-ar putea camufla într-o regrupare a forțelor în bătălia pentru cucerirea pârghiilor puterii de anul viitor. Va fi o încercare de revitalizare a discursului anti-Occidental, sub pretextul desolidarizării de criza refugiaților, pentru a deligitima justiția din România (cu puternic suport din Vest) și pentru a strânge capital electoral în vederea constituirii unei majorități parlamentare, care să preia controlul, după 2017, asupra instituțiilor judiciare.
În acest fel, retorica anului 2016 s-ar putea împărți în tabăra celor care spun ”clasa politică e coruptă, iar corupția ucide” și tabăra celor care vor clama ”Occidentul perimat ne obligă să luăm refugiați și ne pune viața în pericol”. Care dintre cele două va fi mai credibilă? Care dintre cele două va câștiga mai mulți adepți? Se vor teme românii de potențialul ucigaș al neglijenței și abuzurilor autorităților, ca în cazul Colectiv, sau de potențialul ucigaș al unui număr de refugiați musulmani veniți via Occident, care să comită atentate precum cel de la Paris?
Deși pare greu de imaginat, bătălia celor două narațiuni se va duce pe același electorat, astăzi ușor mobilizabil prin rețelele de socializare: clasa de mijloc, adică oamenii pe care i-am văzut în stradă în marile orașe și care au răsturnat între tururile de scrutin la prezidențiale toate previziunile și așteptările.
Nesiguranța este punctul de contact al celor două mesaje.
Corupția ucide, tu și familia nu sunteți în siguranță.
Refugiații, potențial teroriști, pot ucide, tu și copiii tăi sunteți vulnerabili.
La care dintre ele va răspunde mai bine clasa de mijloc?
Depinde foarte mult de sursa mesajului, dar și de evoluția evenimentelor corelate cu cele două discursuri, în anul viitor. Cum arestările și condamnările e puțin probabil să se oprească, corupția va ține prim-planul jurnalelor de știri. Criza refugiaților și războiul împotriva terorismului vor avea și ele puncte de inflexiune spectaculoase, ținând cont de amploarea atentatelor de la Paris, similară cu cele din SUA din 9/11/01.
Cele două teme se vor afla în concurență pentru supremație în activarea emoțiilor publice. Pe de o parte, refugiații sunt puțini în România, iar terorismul este departe de granițele noastre. Corupția e mai aproape de noi, trăim cu ea de câteva secole, o înțelegem mai bine. Pe de altă parte, terorismul (întruchipat de refugiați) e un pericol nou (deci mai mare), corupția e un pericol vechi, cu care ne-am obișnuit, am învățat să-l gestionăm.
Care din cele două poate declanșa mai ușor fricile și se poate ulterior transforma în voturi? Sondajele viitoare vor arăta.
Ce pare sigur azi e că discursul împotriva refugiaților va fi asociat cu mesaje anti-Occidentale și anti-justiție, în vreme ce discursul anti-corupție va fi mai apropiat de mesaje pro-occidentale și neutre pe tema refugiaților.
