Premium
Astăzi a făcut o oarecare senzație eroarea lui Cătălin Tolontan care a greșit nivelul radiațiilor din Muzeul de Geologie din București. Dar tot anul 2017, până acum, a fost o comedie a erorilor.
Eroarea lui Tolontan este că s-a aventurat în afara zonei sale de competență fără să se consulte cu un specialist pe text ul final. Dar în România de azi până și cei despre care ne așteptăm să fie specialiști dezamăgesc.
Să vorbim de scandalul anului, anume ordonanța grațierii (nefinalizată și nepublicată) și OUG 13 care relaxează definiția abuzului în serviciu din Codul Penal.
Guvernul Grindeanu a promovat grațierea fără un studiu de impact. Da, România are o problemă legală și morală în acest sens. Dar corect ar fi fost să știm și noi care este natura problemei. În ceea ce privește re-definirea conflictului de interese, situația este și mai spectaculoasă. Apărătorii ordonanței au făcut greșeli flagrante de logică. Nu poți să zici că ai introdus un anumit prag valoric exclusiv pentru a ține cont de deciziile CCR când CCR nu adat nici o cifră. Este clar că Guvernul, și nu CCR, a ales acel prag și nu altul.
Reacția politicienilor nu a fost nici ea înălțătoare. La 2 zile după ce OUG 13 fusese publicată, Cosette Chirchirău (USR) încă mai lupta contra unei imaginare amnistii. Într-o declarație deja celebră, Nicușor Dan a fost nevoit să admită că nu ține minte de ce se opune versiunii curente a propunerilor Guvernului. La PNL nu țin minte o gafă asemănătoare, dar nu pot spune că m-a impresionat expertiza lor.
Nici societatea nu a reacționat mai bine. Acest lucru s-a văzut la dezbaterea pe grațiere cel mai clar. Susținătorii nu îi recunoșteau nici o hibă, nu vedeau nici o dedicație. Am descoperit că pe aceștia îi calmezi ușor dacă îi întrebi cum de, așa, spontan și altruist își riscă PSD imaginea publică.
În paralel adversarii au ajuns până acolo încât, la un moment dat, prieteni și cunoscuți au circulat date conform cărora nu am avea o problemă de suprapopulare în închisori. Cam aceiași, doar câteva zile mai târziu, circulau poziția sindicatelor din penitenciare care arătau ca există o problemă, dar se va rezolva natural în patru ani. Vorbesc aici de prieteni și cunoscuți, cu experiență relevantă în științele sociale, de la care mă așteptam să înțeleagă că adevărul nu se schimbă de o zi la alta.
Unde au fost în acest timp experții? Păi, împărțiți în tabere. Tabăra pro-PSD s-a fixat pe erori punctuale din tabăra opoziției (și erau destule) ignorând esențialul, adică efectele legii. Tabăra contra s-a focalizat, corect, pe efectul de a elibera persoane corupte, dar ca să ajungă la această concluzie a acceptat orice argument, oricât de forțat (vezi unele din contestațiile la CCR).
În acest început de an experții publici în materie legală au dezamăgit. Este drept, au fost și spețe complicate.
Este important ca, de bine de rău, credința publicului în experți independenți să fie reconstruită. Nu de alta dar unde pleacă expertiza vine populismul. În marea Britanie, tabăra pro-Brexit a câștigat referendumul și cu un mesaj de tip: nu putem avea încredere în experți.
