Premium
Klaus Iohannis a ieșit în stradă să protesteze contra guvernului într-un gest care nu a mai fost făcut (probabil) niciodată în istoria țării. Era îndreptățit să facă acest gest? Discutăm mai jos acest lucru, în trei ipostaze ale președintelui.
Demnitarul
Klaus Iohannis reprezintă statul. Guvernul reprezintă și el statul. Dacă Iohannis iese în stradă să se certe cu Guvernul înseamnă că statul protestează împotriva statului, ceea ce nu are cum să nu se lase cu dureri de cap. Spre exemplu, dacă Jandarmii ar soma eliberarea carosabilului... care e datoria SPP?
Aceeași problemă, cu o intensitate poate mai mică, o are absolut orice demnitar al statului, și includ aici parlamentarii opoziției.
Și nu, nu este normal ca demnitarii să iasă în stradă la un protest nepartinic. Ei au la îndemână alte pârghii și sunt plătiți să le utilizeze.
Pe de altă parte... nu poți să asimilezi omul (chiar și omul politic) cu funcția. În spatele demnitarului se află un om cu creier și voință proprie, care a fost pus acolo tocmai deoarece are creier și voință proprie. Un demnitar care ar protesta anual ar fi cu siguranță nedemn de acea funcție. Dar, dacă la un moment dat consideră că s-a atins o extremă... este dreptul său să acționeze în consecință.
Da, Iohannis nu este un demnitar oarecare. El este "cel mai demnitar", deci motivele sale trebuie să fie cu atât mai serioase. Dar asta este o judecată politică pe care trebuie să o facă electoratul. Și să nu credeți ca toți susținătorii lui Iohannis privesc cu ochi buni un așa gest excentric.
Mediatorul
Față de alți demnitari, Iohannis are rolul constituțional de mediator între stat și societate. În dezbaterile de aseară am auzit argumentul, foarte puternic, că nu mai poți fi mediator după ce te-ai identificat cu protestatarii, căci, no, cum sa mediezi împotriva ta? Este același tip de argument care îl împiedică pe un președinte să fie membru de partid.
Aici exista două căi prin care Iohannis poate ieși "basma curată".
Pe de o parte, el are resurse de negare plauzibilă. Un mediator nu este cu totul neutru, căci ar fi inutil. El poate, într-o oarecare măsură să susțină ideile care ar putea duce la o înțelegere trainică. Președintele poate spune că el a fost întâi la Guvern și a vorbit frumos acolo după care, văzând că se apropie finalul dezbaterii, a făcut ce a știut el mai bine: a protestat.
Personal, eu nu aș crede un asemenea argument ci aș pune prezența în piață mai mult pe seama noii strategii activiste care se vede în mod clar după alegeri. Dar eu, ca observator al scenei politice, eu sunt chemat să fac o afirmație (pe cât posibil) adevărată. Corpurile statului care ar fi chemate să facă o judecată justă nu au aceleași libertăți pe care le am eu.
Mai important, însă, Președintele are o libertate de manifestare destul de largă garantată de Constitu..., pardon, de CCR.
„Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că Președintele României poate, în virtutea prerogativelor și a legitimității sale, să exprime opinii și opțiuni politice, să formuleze observații și critici cu privire la funcționarea autorităților publice și a exponenților acestora, să propună reforme sau măsuri pe care le apreciază dezirabile interesului național.
Opiniile, observațiile, preferințele sau cererile Președintelui nu au însă un caracter decizional și nu produc efecte juridice, autoritățile publice rămânând exclusiv responsabile pentru însușirea acestora ca și pentru ignorarea lor. În orice caz, exercitarea de către Președinte a unui rol activ în viața politică și socială a țării nu poate fi caracterizată ca un comportament contrar Constituției”, spune Curtea în 2007.
Dacă aveți vreun dubiu de interpretare gândiți-vă că președintele despre care se face vorbire este Traian Băsescu care, la vremea lui, a produs destul afirmații controversate.
Dealtfel, Iohannis (poate sfătuit) a avut grijă să arate că scopul a fost unul de exprimare și nu de schimbare sau nesupunere civică sau orice altceva.
„Am fost în Piaţa Universităţii, alături de miile de români, ca să-mi arăt indignarea”, a spus el în stradă și pe Facebook.
Cetățeanul
În sfârșit, ultimul argument este că mitingul era neautorizat. Una e că simplul cetățean nu mai poate suporta și iese în stradă și alta este când însuși președintele face asta.
Doar că nu există demonstrații autorizate și neautorizate.
Legea în vigoare datează din anii 90 și este destul de generoasă (deși prost scrisă). Conform acesteia demonstrațiile se notifică la Primărie pentru ca aceasta să poată lua măsurile ce se cuvin, inclusiv să se coordoneze cu forțele de ordine. Primarul are dreptul, pentru anumite motive, să refuze desfășurarea unei manifestații într-un anumit spațiu, ceea ce este normal.
Anormal este că nu avem o modalitate eficientă de a contestat decizia unei primării. În lipsa unei autorități de apel, primarii se simt vătafi pe moșie.
Doar că, din 2012 până în zilele noastre, s-au dat multe amenzi care au fost, în general, contestate. Și, în general, contestatarii au câștigat, adică judecătorii le-au recunoscut dreptul de a protesta fără voie de la primărie.
Astfel, nu consider că președintele, ieșind în stradă, s-a făcut vinovat de o culpă legală sau că a acționat în afara limitelor a ce se consideră a fi o democrație liberală. El poate avea, cel mult, o culpă politică în fața propriului electorat. Vom vedea și părerea acestora.
Citiți și:
