Premium
Asociația Procurorilor din România, condusa de Elena Iordache, magistrat in cadrul Parchetului General, semnalează Secției pentru Procurori a CSM posibile neconcordanțe privind numirea si delegarea procurorilor de rang inalt.
"Având în vedere activitatea Comisiei nr. 2 a Secției pentru procurori cu referire la proiectul de Regulament privind transferul, detașarea, delegarea și alte proceduri referitoare la cariera procurorilor, vă facem cunoscut că, în urma analizei prevederilor proiectului, am sesizat și vă semnalăm neconcordanța dispozițiilor art. 17 din proiect cu dispozițiile art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Astfel, în proiectul de Regulament se prevede la Art. 17: Delegarea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune, din oficiu, de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (fără a se preciza vreo condiție pe care persoana propusă de secție a ocupa cu delegare această funcție trebuie să o îndeplinească).
Însă, dispozițiile art. 54 din Legea nr. 303/2004 stabilesc în mod expres cine este titularul propunerii privind persoana care urmează a fi numită de președintele României să ocupe funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (…) sunt numiți de președintele României, la propunerea ministrului Justiției, cu avizul Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 15 ani în funcția de judecător și procuror.
Așadar, art. 54 din Legea nr. 303/2004, pe de o parte, prevede cine este titularul propunerii pentru numirea în funcția de procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind ministrul Justiției, pe de altă parte, prevede condiția vechimii de 15 ani în funcția de judecător sau procuror pe care persoana numită trebuie să o îndeplinească.
Pe de altă parte, în art. 11 alin.2 din același proiect de Regulament, în concordanță cu dispozițiile art. 57 alin. 8 din Legea nr. 303/2004, se prevede că delegarea nu poate fi dispusă decât la un parchet la care procurorul are dreptul să funcționeze.
Așadar, conform variantei articolului 17 din proiectul de Regulament propusă de Comisia nr. 2 a Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii privind condițiile delegării în funcția de procuror general, funcție de rang înalt în Ministerul Public, rezultă că:
a) titularul propunerii persoanei care urmează să ocupe această funcție este Secția pentru procurori; deci, prin proiectul de Regulament se adaugă la dispozițiile Legii nr. 303/2004, în sensul că, printr-un act infralegal se stabilește un alt titular al propunerii pentru ocuparea funcției de procuror general, fie chiar și prin delegare. Atribuțiile pe care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție le exercită sunt aceleași și în cazul numirii și în cazul delegării, răspunderea fiind, în consecință, aceeași; de altfel, delegarea, ca instituție juridică, este echivalentă unei numiri pe o perioadă mai scurtă decât numirea, perioadă precizată de lege.
Dacă legiuitorul a înțeles să prevadă un singur titular al propunerii de numire (în înalta funcție de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), în persoana Ministrului Justiției, printr-un act infralegal nu poate fi acceptată reglementarea prevederii unui alt titular al propunerii de delegare în această funcție, titularul fiind (conform art. 17 din proiectul de Regulament) Secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, titular care rezultă din însăși formularea cuprinsă în textul menționat: din oficiu.
Așadar, textul art. 17 din proiectul de Regulament adaugă la lege (Legea nr. 303/2004) și contravine în mod flagrant acesteia.
b) textul art. 17 din proiectul Regulament nu face referire la îndeplinirea vreunei condiții pe care persoana ce urmează a fi delegată în această funcție trebuie să o îndeplinească (așa cum prevedere clară există în dispozițiile art. 54 alin.1 (condiția vechimii), ceea ce conduce în mod necesar la concluzia că sunt aplicabile dispozițiile art. 57 alin.8 din Legea nr. 303/2004, care se regăsesc menționate în art. 11 alin.2 al proiectului de Regulament, respectiv condițiile de a fi putea fi delegat în funcții de execuție. Adică, în perspectiva analizei dispozițiilor textului art. 17 din proiectul de Regulament: persoana care urmează să fie delegată în funcția de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să îndeplinească condiția privind gradul profesional de P.Î.C.C.J., respectiv să fi dobândit acest grad, anterior propunerii de a fi delegat.
Ori, concluzia de mai sus, care rezultă în mod implicit din economia art. 17 coroborat cu art. 11 alin.3 din proiectul de Regulament nu este reglementată în Legea nr. 303/2004, ceea ce înseamnă încă o dată că dispozițiile art. 17 adaugă și contravin dispozițiilor Legii nr. 303/2004 (modificată), fiind în contradicție flagrantă cu legea), fapt nepermis și care poate atrage, ca una din consecințe, ineficiența acestui articol.
În sprijinul argumentelor sus-precizate, invocăm și dispozițiile art. 15 din același proiect de Regulament privind delegarea în funcții de conducere a procurorilor (delegare care se dispune de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii).
În alineatul 3 literele a și b ale acestui articol se prevede că: propunerea de delegare pentru celelalte funcții de conducere din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se formulează de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, articol care respectă întrutotul dispozițiile art. 57 alin. 7 din Legea nr. 303/2004.
În concluzie, prevederea cuprinsă în art. 17 al proiectului de Regulament este nelegală, legislația secundară, terțiară (Regulamentul în speță) nu poate să prevadă alte condiții sau condiții mai largi, decât cele prevăzute în legislația primară; o asemenea reglementare nu respectă normele de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000 (art. 1 alin.2, art. 2 alin.1, art. 77, art. 81).
Mai mult decât atât, considerăm că nu se poate identifica o rațiune a delegării în funcția de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, atât timp cât, art. 140 lit.b din Legea nr. 304/2004 (modificată) și art. 15 alineatul 4 din Regulamentul de Ordine Interioară a parchetelor, prevăd soluția legală în cazul vacantării funcției de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv, exercitarea atribuțiilor acestei funcții:
În cazul vacanţei funcţiei de procuror general, indiferent de cauza acesteia, atribuţiile ce îi revin în această calitate sunt exercitate de drept de prim-adjunctul procurorului general, iar în cazul vacanţei funcţiei de procuror general şi a celei de prim-adjunct al procurorului general, indiferent de cauza acesteia, atribuţiile sunt exercitate de drept de adjunctul procurorului general”", transmite Asociatia printr-un comunicat de presa.
