Premium
Patriarhul Daniel a explicat în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai că „Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curăţirea de păcate şi de luminare a sufletului, fără iertare”, potrivit Basilica.ro.
Iertarea
„Prin iertarea altora se cultivă smerenia şi libertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședințea Patriarhală.
Patriarhul a menţionat ce implică iertarea aproapelui: o răstignire a propriului egoism. De asemenea, prin iertarea greşelilor aproapelui se recunoaşte că persoana respectivă nu trebuie catalogată după faptele mai puţin plăcute dintr-un anumit moment, întrucât acea persoană „poate face şi mult bine”.
Potrivit Evangheliei de duminică, relaţia omului cu Dumnezeu se află în legătură cu relaţia omului cu semenii lui.
„Omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său”, a spus Patriarhul care a precizat că oamenii iartă greşelile semenilor lor pentru a fi în pace şi comuniune cu ei, dar şi pentru „a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv şi Iertător”.
Postul
În ceea ce priveşte postul şi scopul acestuia, Patriarhul a spus că este o modalitate de apropiere de Dumnezeu.
„Postul este dăruire de sine adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi ca dorinţă de sfinţire a vieţii”.
Totodată, oamenii postesc pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu „mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm”, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Postul se află în strânsă legătură şi cu rugăciunea, potrivit Preafericirii Sale.
„Postul susţine rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său”.
Urmare a acestui fapt, „cine posteşte, dar nu se roagă, nu adună lumină spirituală în suflet, ci realizează doar un exerciţiu biologic şi psihologic, motivat igienic sau estetic”, a atras atenţia Patriarhul României.
În finalul predicii sale, Preafericirea Sa a spus că în perioada Postului Mare suntem chemaţi la recunoaşterea şi plângerea propriilor păcate, „judecându-ne pe noi înşine în Taina Spovedaniei, pentru a primi iertarea păcatelor şi a ne împărtăşi de iubirea sfântă, smerită şi milostivă a lui Hristos, dăruită nouă în Sfânta Euharistie”.
Patriarhul Daniel a explicat în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai că „Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curăţirea de păcate şi de luminare a sufletului, fără iertare”.
Iertarea
„Prin iertarea altora se cultivă smerenia şi libertatea interioară a omului dornic de-a trăi în iubirea milostivă a lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședințea Patriarhală.
Patriarhul a menţionat ce implică iertarea aproapelui: o răstignire a propriului egoism. De asemenea, prin iertarea greşelilor aproapelui se recunoaşte că persoana respectivă nu trebuie catalogată după faptele mai puţin plăcute dintr-un anumit moment, întrucât acea persoană „poate face şi mult bine”.
Potrivit Evangheliei de duminică, relaţia omului cu Dumnezeu se află în legătură cu relaţia omului cu semenii lui.
„Omul nu se poate apropia de Dumnezeu nesocotind pe aproapele său”, a spus Patriarhul care a precizat că oamenii iartă greşelile semenilor lor pentru a fi în pace şi comuniune cu ei, dar şi pentru „a ne asemăna cu Dumnezeu Cel Milostiv şi Iertător”.
