DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Avocaţii care au reprezentat CSM la CJUE explică hotărârea Curţii: Presa publică titluri care se datorează unor cunoştinţe juridice sumare

RomâniaTV.net
CJUE

Societatea Chiriţă şi Asociaţii, condusă de avocatul Radu Chiriţă, explică hotărârea de marţi a Curţii de Justiţie a UE. Societatea de avocaţi a reprezentat CSM la CJUE, iar hotărârea de azi confirmă tezele susţinute de CSM.

"În urmă peste un an, societatea noastră de avocaţi a primit un mandat din partea Consiliului Superior al Magistraturii să reprezinte această instituţie în faţa Marii Camere a CJUE, într-o procedură de pronunţare asupra unor întrebări preliminare adresate de mai multe instanţe din România cu privire la unele modificări ale “legilor justiţiei” intrate în vigoare în ultimii ani. Toate acele cereri preliminare au fost reunite într-o cauză “mamut” în care Marea Cameră a CJUE a organizat audieri orale în ianuarie 2020", arată Chiriţă şi Asociaţii.

Hotărârea CJUE poate fi citită AICI!

Avocaţii explică faptul că, potrivit hotărârii CJUE, MCV este obligatoriu, fiind o decizie a Comisiei Europene, însă în privinţa recomandărilor din cadrul mecanismului, despre care s-a scris în presă că ar fi obligatorii, situaţia ar fi mai nuanţată.

"Astăzi, CJUE şi-a pronuţat hotărârea.

Prima întrebare care viza o cauză în care am avut mandat din partea CSM a vizat efectele juridice şi caracterul obligatoriu ale deciziei de instituire a MCV, precum şi a rapoartelor ulterioare. Teza noastră a fost că decizia Comisiei Europene de instituire a MCV este, în mod evident, obligatorie. Tratatul UE stabileşte foarte clar că deciziile Comisiei sunt obligatorii, deci o dezbatere juridică era inutilă. În schimb, cu privire la rapoartele ulterioare am stabilit că ele au valoarea unor recomandări adresate statului român, în vedere atingerii obiectivelor stabilite prin decizia Comisiei. Am susţinut că România are o marjă de apreciere pentru alegea modalităţii de atingere a acelor obiective, iar în baza asistenţei oferite de Comisie, ea primeşte recomandări, care nu pot avea un caracter obligatoriu. Toate celelalte părţi (asociaţiile de judecători din România părţi, dar şi Guvernul român) au susţinut ideea contrară, după care acele recomandări ar avea caracter obligatoriu.

Hotărârea de azi a CJUE confirmă teza noastră. Am observat că presa publică titluri care susţin altceva, dar acest lucru se datorează probabil unor cunoştinţe juridice sumare, care nu fac disticţia între decizia Comisiei Europene şi rapoartele acesteia. Cităm: “Curtea precizează că acestea formulează cerințe în privința României și adresează recomandări statului membru în vederea atingerii obiectivelor de referință. În conformitate cu principiul cooperării loiale, România trebuie să țină seama în mod corespunzător de cerințele și de recomandările menționate și trebuie să se abțină să adopte sau să mențină în vigoare în domeniile acoperite de obiectivele de referință măsuri care ar risca să compromită rezultatul pe care îl prevăd aceleași cerințe și recomandări“.

Al doilea punct al cauzei în raport de care am avut mandat din partea CSM a fost cel care viza înfiinţarea şi funcţionarea SIIJ. Am susţinut în principal faptul că înfiinţarea unei structuri de parchet iese din competenţa dreptului european şi, de asemenea, că înfiinţarea SIIJ a fost necesară şi a fost însoţită de cea mai completă paletă de garanţii conta unei intruziuni a politicului în funcţionarea SIIJ. Toate celelalte părţi, inclusiv Guvernul român, au susţinut că înfiinţarea şi funcţionarea acestei structuri de parchet este contrară dreptului Uniunii.

Prin hotărârea de azi, Curtea “precizează că, pentru a fi compatibilă cu dreptul Uniunii, o astfel de reglementare trebuie, pe de o parte, să fie justificată de imperative obiective și verificabile legate de buna administrare a justiției și, pe de altă parte, să garanteze că această secție nu poate fi utilizată ca instrument de control politic al activității judecătorilor și a procurorilor menționați și își exercită competența cu respectarea cerințelor prevăzute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene“, ceea ce e perfect corect şi adevărat. Cu privire punctuală la SIIJ, Curtea a constat implicit că nu este competenţa sa de se pronunţa asupra problemei. Cităm: “Revine instanțelor naționale sarcina de a verifica dacă reforma care a condus în România la înființarea unei secții specializate în cadrul Ministerului Public, însărcinate cu anchetarea judecătorilor și a procurorilor, precum și normele privind numirea procurorilor încadrați în această secție nu sunt de natură să facă secția menționată permeabilă la influențe exterioare. În ceea ce privește carta, revine instanțelor naționale sarcina de a verifica dacă reglementarea națională în discuție nu împiedică examinarea într-un termen rezonabil a cauzelor referitoare la judecătorii și la procurorii vizați“. Ne întrebăm, procedural vorbind, cum vor putea instanţele naţionale să facă această verificare, mai ales în cauzele în care s-a dispus trimiterea, dar rămâne să vedem.

Curtea s-a mai pronunţat şi asupra unor puncte, în raport de care CSM nu era parte la litigiile în care s-a formulat întrebarea.

Unul dintre ele vizează o numire a unui inspector şef al IJ provizoriu, stabilindu-se că implicarea puterii politice în această procedură a afectat independenţa justiţiei. Dat fiind că a fost o chestiune temporară, din punctul nostru de vedere acest punct nu este extrem de relevant la acest moment.

Alt punct a vizat procedura de răspundere a judecătorilor pentru erorile judiciare. Curtea a criticat legislaţia naţională pentru că nu ar permite – deşi permite, după părerea noastră – audierea şi apărarea judecătorului în cadrul acelei proceduri.

În fine, răspunzând la o întrebare preliminară ridicată într-un litigiu în care un procuror vroia să devină procuror la SIIJ fără să aibă vechimea necesară, CJUE a stabilit că dreptul UE are supremaţie faţă de dreptul naţional. Curtea a stabilit că “principiul supremației dreptului Uniunii se opune unei reglementări naționale de rang constituțional care privează o instanță inferioară de dreptul de a lăsa neaplicată din oficiu o dispoziție națională care intră în domeniul de aplicare al Deciziei 2006/928 și care este contrară dreptului Uniunii”. Dincolo de faptul că o asemenea reglementare naţională nu există – din contră, există art. 148 din Constituţie – credem că CJUE a afirmat o banalitate juridică. S-a stabilit că “instanțele naționale sunt obligate, în măsura posibilului, să dea dreptului intern o interpretare conformă cu cerințele dreptului Uniunii sau să lase neaplicată din oficiu orice dispoziție contrară a legislației naționale care nu ar putea face obiectul unei astfel de interpretări conforme, Curtea constată că, în cazul unei încălcări dovedite a Tratatului UE sau a Deciziei 2006/928, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței de trimitere să lase neaplicate dispozițiile în cauză, indiferent dacă acestea sunt de origine legislativă sau constituțională“. Suntem însă convinşi că acest citat al Curţii va fi interpretat în cel puţin 3 variante diferite, fiecare urmând să înţeleagă din el ceea ce îi convine", explică avocaţii de la Chiriţă şi Asociaţii.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.